1,090 matches
-
și adevăratul obiectiv: Roma! Să o cuceriți, ca pe vremuri Constantinopolul. După ce v-ați fi adunat oastea În piețele Urbei, prefăcându-vă că așteptați Împărtășania papei, v-ar fi fost ușor să declanșați o răzmeriță doar arătând printr-un portal Întredeschis lumina unei cupe de aur, a unui tabernacol presărat cu pietre... Francezul Îl fixa În tăcere, cu singurul său ochi, care lucea În Întuneric precum ochiul unei pisici. - Acolo, familia Colonna și alte mari familii romane ar fi fost gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
neagră făcută în mijlocul unei scânduri de brad. Vechile ferme, puținele care mai există, s-au comasat una într-alta, strânse bine în jurul bisericii, ca dintr-un reflex, îmbrățișându-și vechile ziduri și ferestre joase, și aruncându-și afară, prin porțile întredeschise ale hambarelor, mirosurile acre de grajd și de lapte covăsit. Au fost săpate în oraș două canale, unul mare și unul mic. Cel mare pentru șlepurile care aduc carbon și calcar și iau carbonatul de sodiu. Cel mic pentru alimentarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Mâinile îi erau împreunate pe piept. Purta rochia de dimineață, de culoarea piersicii coapte, și pantofi maro ca pământul crăpat de soare care se transformă în praf fin. Un fluture de noapte zbura pe deasupra ei, înnebunit, lovindu-se de gemulețul întredeschis și revenind în cercuri tremurătoare spre chipul ei pentru a se ciocni din nou de geam și a-și relua dansul care aducea cu o pavană atroce. Gulerul rochiei tinerei fete, puțin desfăcut, lăsa să se vadă pe pielea gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Ce mai era de făcut, de altfel? A pus mâna pe fruntea fetei, pe obraji, a coborât-o către gât și, de îndată ce a văzut urma, s-a oprit. Nu ne rămânea decât să ne uităm unul la altul, cu gura întredeschisă ca pentru a pune toate întrebările ce nu vor fi niciodată rostite. Barbe ne-a dat de înțeles că nu mai aveam ce face acolo, în acea cameră de femeie care va rămâne pe vecie tânără. Dintr-o singură privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
avea dreptate. Chipul micuței avea ceva religios, o frumusețe lipsită de orice artificiu, o frumusețe pură, de simplă splendoare. În a treia fotografie, Lysia Verhareine, rezemată de un copac, cu mâinile așezate pe scoarță, cu haina puțin ridicată și buzele întredeschise, părea că așteaptă sărutul celui care o privea și care făcuse instantaneul. Era așa cum o cunoscusem. Numai expresia feței era alta. Nouă nu ne arătase acest zâmbet niciodată. Era un surâs al dorinței, al iubirii nebune, și a o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Încerce s-o decoreze cu altceva decât cu fanioanele grupei lui de studiu și cu fotografii de tigri. S-a auzit un ciocănit În ușă. — Intră. O față Îngustă, cu ochi cenușii și un zâmbet vesel, a apărut În ușa Întredeschisă. — Ai un ciocan? — Nu, regret. Poate că are unul doamna Doisprezece sau cum s-o fi numind. Străinul a pătruns În cameră. — Ești un locatar al acestui azil? Amory a Încuviințat, mișcându-și bărbia. — Groaznic grajd, la chiria pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
chiar se Întrebase cât de repede avea să se Întâmple. Amory a Întins brațul pe deasupra capetelor lor lipite și a stins lumina electrică, așa că se găseau acum În Întuneric, cu excepția dungii roșietice care venea de la lămpile de citit, prin ușa Întredeschisă. El și-a făcut curaj: — Nu știu dacă știi sau nu ce ai... ce vreau să-ți spun. Doamne, Isabelle, sună ca o replică dintr-o piesă, dar nu e. — Știu, a șoptit moale Isabelle. — Poate că n-o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și, ridicând-o la buze, i-a sărutat palma. — Isabelle! Șoapta lui se contopea cu muzica și parcă au plutit și mai aproape unul de celălalt. Respirația fetei s-a Întețit. — Nu pot să te sărut, Isabelle, Isabelle? Cu buzele Întredeschise, ea a Întors capul spre el În Întuneric. Dintr-o dată i-a asaltat un zvon de voci, un tropăit de pași repezi. Iute ca fulgerul, Amory a Întins brațul și a aprins lumina, iar când ușa a zburat În lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe gura din oglindă. Apoi stinge luminile și iese din cameră. Un moment de tăcere. Câteva acorduri de pian, ropot de tobe bătute discret, foșnet de mătase proaspătă, toate se amestecă afară, pe scări, și se strecoară Înăuntru prin ușa Întredeschisă. Siluete Încotoșmănate trec prin holul luminat. Râsul ce vine de jos se dublează, se triplează, se multiplică. Pe urmă cineva intră, Închide ușa și aprinde lumina. Este CECELIA. Se duce la șifonier, deschide sertarele, se uită În ele și ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
FORȚEI DE MUNCĂ După două zile, bătea la ușa președintelui agenției de publicitate Bascome & Barlow. — Intră! Amory a intrat, nesigur pe el. — Bună dimineața, domnule Barlow. Domnul Barlow și-a pus ochelarii ca să-l inspecteze și a rămas cu gura Întredeschisă, ca să audă mai bine. Ia te uită, domnul Blaine! Nu v-am văzut de câteva zile. — Nu, a răspuns Amory. Demisionez. — Păi... păi... Asta e... — Nu mă simt bine aici. — Regret. Și eu, care credeam că relațiile dintre noi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un zbor studiat de mâinile ei bronzate și atât de îndemânatice... Era pentru prima oară cu totul în brațele mele. Savura din plin acel abandon total al trupului pe care-l exprima cu toată ființa. Cu pleoapele strânse și gura întredeschisă, cu brațele și picioarele lăsate la dispoziția mea, se lăsa sărutată peste tot cu o plăcere pe care n-o mai observasem la alte femei până atunci. După câteva minute a întredeschis ochii, mi-a răspuns la săruturi cu buze
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
șuvoaiele de auriu care i se scurgeau până peste umerii de un alb țipător. Și nu era acea paloare albă, ci un alb neobișnuit de respirabil, care oferea privitului o perdea de lacrimă. Simțea tristețea mută în ochii pe jumătate întredeschiși, care îl țintuiau în mijlocul lumii lui. Ochii erau dezaprobatori, acizi de atât de multă supărare cât sălășuia în ei. Întinse mâna dreaptă spre ochii ei dezamăgiți, dar ea se întoarse cu un gest de aproape dezgust. Tăcerea ei abisală rostea
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
blonde cu obrăznicia unui copil zănatic. Mă aștepta râzând. Îmi făcu semn s-o urmez. Am pășit într-un hol lung și prăfuit, iluminat puternic de un șir de aplice laterale îngropate într-un tapet din stofă ripsată. Câteva uși întredeschise lăsau să irumpă un zgomot de petrecere. La capătul lui, o scară în spirală urca undeva deasupra unei hărmălăi neobosite. Am urmat-o într-una din încăperile de la capătul coridorului și m-am trezit în fața unui grup mai mult decât
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
imobilizat. Îmi apucă sexul cu furie. M-a durut, dar n-am urlat de durere. - E vrednic amicul!, zise ea săltându-mi în podul palmelor testiculele chircite de durere. Ceilalți se apropiaseră și mai mult. Cu privirile încețoșate și gurile întredeschise, așteptau urmarea unui joc ce părea a le fi cunoscut dinainte. - Deci suntem bărbat!, zise ea rânjind sălbatic spre convivii ce se grupaseră roată în jurul scândurii de care fusesem legat. - Bateți-vă joc de mine și veți vedea voi! O
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
peste revere și pantaloni, de parcă un mecanism dereglat le dirija mișcările. Într-un târziu, m-am liniștit. Am îndepărtat o parte din cărămizi cu picioarele, eliberându-mi un fel de spărtură cât să mă lase să trec nestingherit spre ușa întredeschisă. Am revenit înăuntru. M-am dus din nou la baie și m-am privit în oglindă. Simțeam nevoia să fac un duș, să-mi curăț trupul de zgura întâmplărilor prin care trecusem. Din fericire, apa caldă revenise. Suspicios, m-am
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
fudul între dinți, adică pe colțul din stânga gurii unse, fericită că clientul se vedea interesat în sfârșit, să cumpere ceva. - Cât costă exemplarele astea toate? - făcu Solomon pe un ton rece, de această dată aproape flegmatic și cu ochii ușor întredeschiși, a superioritate nejustificată. - Zece lei exemplarul. Dă, șefule, să-mi cumpăr și eu o puță-n corn, că-mi horcăie mațele dă foame...Să orbăsc, dă nu... - Cine-i autorul ăsta, Solomon Sfetnic ? - făcu Solomon afișând o grimasă, plin de sine
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
fost la o petrecere cu mai multe prietene, de aceea am ajuns la dumneavoastră atât de târziu, șopti Angela cu glas pierdut. - Bine, așteaptă în hol că merg să ți-l aduc, zise Condurache, lăsând fata să intre pe ușa întredeschisă, ca să nu stea afară în ger. Când profesorul se îndepărtă, Angela împinse încetișor ușa livingului și se strecură în încăpere. Tablourile pictorului Rubens de pe pereți erau cuprinse de o lumină suavă, grație culorii și prospețimii lor dându-le impetuozitate și
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
dar, mai ales, înțepătura dragostei. Ai venit, aici, după ce ți-ai văzut imaginea stingându-se într-o oglindă spartă de durere, o scânteie ai împrumutat pentru-a aprinde focul, lumina ce străbate oceanul trăirilor, apa ei ți-a atins gura întredeschisă, seducător ai îmbrățișat lichidul divin. Ploua încet, ploua dulce, ploua, în tine, în mine, în noi, ploua cu cele mai dorite atingeri, din tine în mine, din mine în tine, - Așhi di bunu, nu ari mardzânji!*, îți spuneam, privindu-te
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
post de jurnaliste, se prefac, a câta oară, că nu știu de șpăgarii din toate domeniile publice? Nu știu cât e ciubucul pentru cearșaful de schimbat într-un spital, o adeverință la primărie, micșorarea unei amenzi, vama superficială, o inspecție cu ochii întredeschiși ș.a.m.d. Nu au auzit de CORUPȚIA GENERALIZATĂ, care bântuie România ultimilor ani?! „Vai, cum e posibil? Șpagă în școli! Au găsit bani în sutiene? Vai, vai, vai! Of, of!...” Mai dura puțin și-l arestau, în direct, pe
TABLETA DE WEEKEND (40): PARA POŞTALO-FILATELICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364252_a_365581]
-
voia să-l vadă. Pe toți îi mângâia și îi îmbărbăta ca întotdeauna, în liniște si bucurie. Începând de Duminică, de la ora 4 după-amiază, Părintele Cleopa nu a mai răspuns la întrebările ucenicilor săi și a rămas nemișcat, cu ochii întredeschiși, pe scaunul său de spovedanie, ca într-o răpire, timp de mai bine de unsprezece ore. Luni dimineață (noaptea) la orele 3.30, bătrânul s-a deșteptat ca dintr-un somn adânc, fiind bine dispus și mulțumit sufletește. Apoi a
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie [Corola-blog/BlogPost/363067_a_364396]
-
-i călcau pragul. În camera sa de lucru, asemenea unei chilii de călugăr, pășeai cu multă sfială, dar o pace îți inunda întreaga ființă imediat ce intrai în spațiul acela sacru, venerabil, de imortalitate. În fața lui luminată, în ochii să mereu întredeschiși, în vorba lui dulce dar fermă, găseai imediat chipul marelui teolog, ori a părintelui duhovnicesc ce exercita acea paternitate duhovnicească, asemenea marilor părinți ai Bisericii din trecut. 2. Sfânta Treime - structură a supremei iubiri Gândirea personalistă fundamentată biblic și patristic
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363188_a_364517]
-
iunie 2017 Toate Articolele Autorului Urmărind o emisiune sportivă la televizor, Menașe a exclamat la un moment dat: „Formidabil ce serviciu puternic are acest Federer!” Soția sa, care spăla vasele în bucătărie, l-a pus la punct imediat prin ușa întredeschisă: „Numai că-i invidiezi pe alții. Ochi mari... Cu ce e mai puțin puternic serviciul tău? Că mai primești și bonusuri... Invidiosule...” *** Am revăzut după mulți ani o doamnă distinsă. Pentru că îi respect anii și poziția socială, am întrebat-o
REPLICI LA REPLICI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367422_a_368751]
-
Dacă Blaga numea”Miorița””Imn cu pervay de baladă”,sesizând necesitatea unor disocieri de specii și genuri pe care literatura orală a românilor le cere,”Meșterul Manole”este o”doină”tragică despre dorința de veșnicie în celebritate strecurată pe ușa întredeschisă a unui locș de cult. In acest context mă simt torturat de antinomia existenței ca în opera lui Nechifor Crainic:”Ca trup material și muritor,înclină către pământ și lucrurile lui,iar,ca spirit nemuritor,înclină către cer și binefacerile
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENŢEI TRAGICULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366873_a_368202]
-
-i călcau pragul. În camera sa de lucru, asemenea unei chilii de călugăr, pășeai cu multă sfială, dar o pace îți inunda întreaga ființă imediat ce intrai în spațiul acela sacru, venerabil, de imortalitate. În fața lui luminată, în ochii să mereu întredeschiși, în vorba lui dulce dar fermă, găseai imediat chipul marelui teolog, ori a părintelui duhovnicesc ce exercita acea paternitate duhovnicească, asemenea marilor părinți ai Bisericii din trecut. În încheiere voi spune doar că Părintele Popescu a trăit optzeci și unu
PARINTELE DUMITRU POPESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366864_a_368193]
-
și om admirabil, Ștefan Cuciureanu, care făcuse parte, cândva, și din conducerea renumitei revistei „Convorbiri Literare”. Povești spuse cu șarm, literatură, sport, femei, modă, adultere, zvonuri, insinuări, mici înțepături amicale, bârfe, glume împletite cu discuții serioase. Eu, mai cu gura întredeschisă, scoțând rar câte-o vorbă - două (bine primite, spre liniștirea mea de om stingher și atent să fiu modest, cum știam de-acasă că trebuie să fiu)... O altă cârciumă, tot în Piața Unirii, un fel de bombă, cu mese
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]