2,772 matches
-
europenizării noastre, prozatorul Russo este însă un laudator temporis acti. La fel ca și Mihail Kogălniceanu, artistul Russo este, față de doctrinar, un "reacționar". Evident, Russo nu-i nici pe departe un apologet al fanariotismului. Originalitatea sa remarcabilă îl face să întrevadă, dincolo de preferințele personale, valoarea emblematică a trecutului și să coboare astfel la originile romantismului european. E cel dintîi scriitor român care privește trecutul nu ca un moldovean ori un muntean aflat în prea rapidă tranziție, ci ca un romantic incurabil
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
cât și armele crimei. Cei ce fac alergie la gravitate vor considera, desigur, exagerată această perspectivă, după cum cei ce se cutremură în fața lipsei de perspectivă morală a societății vor socoti probabil termenul "bășcălie" prea slab pentru tragedia pe care o întrevăd. Și totuși, ce definiție mai largă și mai exactă ar putea cuprinde la un loc; bășcălia imenselor salarii de directori ai unor uzine și regii care dădeau faliment; bășcălia imunităților de tot felul; bășcălia parlamentară a votării unor nerușinate autoprivilegii
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
Nu ar fi pentru prima dată. Dar știu că suntem la o răspântie existențială a istoriei noastre și "la o răspântie se cere mai multă înțelepciune decât oriunde", spunea un filosof. Și știu că semnele acestei înțelepciuni abia dacă se întrevăd din când în când, atât de greu perceptibile încât nu putem avea curajul să ne bucurăm de teamă să nu devenim ridicoli. Iar în acest timp nu pot să nu observ cum, tristă și plină de umor, bășcălia este o
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
pozitiv în progresul societății, iar în România nu și-a încheiat încă acțiunea)8. Cîteva luni mai tîrziu, el dă în paginile "Evenimentului literar", sub semnătura C. Șărcăleanu, articole precum Naționalismul și socialismul și Socialismul și naționalismul, în care se întrevede o atitudine mai critică față de "burghezie", implicit față de partidul liberal. Semnificația reală ne-o dă o schimbare de direcție vizibilă la alți lideri socialiști. În programul proaspătului înființat (în aprilie 1893) PSDMR se lăsa loc pentru o alianță cu liberalii
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
unui rău pe care presimte că nu-l poate înlătura, și anume din cauza certitudinii că, în comparație cu Occidentul, handicapul țărilor arabe este insurmontabil. Conștiința acestui handicap cu neputință de recuperat este atît de insuportabilă încît singura soluție pe care perdantul o întrevede e cea de a șterge decalajul desființîndu-l pe cel care l-a creat. Și astfel, cu cît se compară mai mult cu occidentalii cu atît fanaticul se simte mai nedreptățit, iar nedreptățirea cere răzbunare: "Ceea ce îl preocupă în mod obsesiv
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
cu reprezentanții "putredei orînduiri burgheze": magistrați, avocați, profesori, ofițeri, oameni politici, funcționari superiori, salutîndu-se între ei ca niște vechi și bune cunoștințe. De fapt așa și era. Istrati îi cunoștea personal pe toți și dacă nici unul dintre ei n-a întrevăzut viitorul lui, nu e mai puțin adevărat că-l apreciau ca șpeț un "om cu carte" și recunoșteau în el un "anarhist al dracului de deștept", părere ce mi-a fost confirmată de multe personalități locale care l-au cunoscut
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
punctul în care rațiunea nu își dă voie să se nege pe sine. Cu infinită viclenie, întoarcerea se transformă apoi într-un adevărat triumf filozofic. * Viața, la urma urmei, lucrează asupra materiei, îi alcătuiește entități „automobile“ a căror perfecțiune se întrevede în animal, care străbate cu de la sine putere și cu bucuria mirării oarbe anumite distanțe. Devenit om, animalul vieții își pierde certitudinea de sine a faptului de a trăi pur și simplu. Strivit de imprevizibilul unui spirit care disimulează totul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
târzii și Parfum de spini), una dintre secțiunile din Flori târzii purtând chiar titlul cărții precedente de parimii. În al doilea rând, factura scrisului lui Vasile Fetescu prefigurează potențialități pentru acest gen. În aproape întreaga operă literară a profesorului se întrevede înclinația pentru cugetarea densă, bine cumpănită, cu valențe axiologice și moralizatoare, exprimată în cuvintele cele mai potrivite și uzând de logica modalităților categoricului și apodicticului. Cum spuneam în recenzia la volumul Stropi de înțelepciune, aforismul nu este la îndemâna oricărui scriitor
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
deunăzi, Teresa Leitao - traducătoarea poemelor lui Dinu Flămând în portugheză - mi-a mărturisit că a fost încântată de cele două emisiuni și că e pur și simplu cucerită de șarmul Marinei (cine n-ar subscrie acestei opinii?). Începe să se întrevadă o recunoaștere a rolului Portugaliei ca precursoare a globalizării. Semnalele se înmulțesc: Jorge Nascimento Rodrigues și Tessaleno Devezas publică un volum ce probează caracterul științific, rațional și sistematic al descoperirilor din urmă cu o jumătate de mileniu; un serial din
Frânturi lusitane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9484_a_10809]
-
lor. Ies la lumina paginii din vorbele pe care se hotărăsc să le spună el și ea, din confesiunile pe care și le fac, din fluxul, uneori întrerupt, alteori abundent, al mărturisirilor. Altfel spus, personajele devin prisme prin care se întrevăd existențele lor - și nu invers, ca în romanul realist tradițional. Unde obiectivitatea epică reprezintă o condiție obligatorie, iar hățișul de fapte apare ca necesar pentru desenul traiectoriei eroului. Romanul lui Octavian Paler răstoarnă perspectiva, construind și analizând cu atenție două
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
al acțiunii de Gică contra a lui Doiaru, ci a întregii filosofii a locului, iar kitschul ordinar de la Turnul Eiffel la ranchul din Dallas sau numărul de cabaret al baletului local cu Dracula ca fante de județ lasă să se întrevadă acest derizoriu paradis capitalist și în esență sa american la care cu umilință visează cei din Căpîlnița și despre care locuitorii ei nu știu nimic. Ca și bomba made in USA, produsă în California și rămasă neexplodată din timpul bombardamentelor
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
o deziluzie, iar peste un sfert de oră un păcat. Din eroare în eroare, din păcăleală în păcăleală, din exasperare în exasperare, fugărim mereu o nălucă ce ne scapă printre degete, când ne închipuim că am prins-o" 19. Se întrevede aici umbra densă a fascismului care începe să se instaleze în Europa. Încă o dată, intuiția sebastiană se unește cu logica și construiește predicții cu un grad mare de exactitate. De fapt, în epocă nu e singurul care observă pericolul. Scepticismul
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
cu verdictele autorității. Care pot să-l ducă, precum pe țiganii lui Budai-Deleanu, ori la slobozie, ori la moarte. Slobod e omul cu bun-simț, ale cărui lipsuri artistice nu sînt de condamnat și pentru care, dacă soarta o vrea, se întrevede șansa corectării. Însă ispita de-a-și da cu părerea îi omoară ingenuitatea și-l face, dintr-un bun sălbatic, un tiran. Și cîte cazuri nu cunoaștem!
Mezelicuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8041_a_9366]
-
și plâng pe străzi. Nu pentru mine, iubitule, ci din grija ce am să fii fericită, ca să ai căldură în jurul tău, ca să nu te apese străinătatea lumii. Zilele de când nu te-am mai văzut sunt îngrozitoare." Deși nu se mai întrevede nici un drum de întoarcere, cu sufletul pustiit, Mihai continuă să-i scrie și să se roage la Dumnezeu s-o aibă în pază și s-o ajute. Când și când, Pia îi răspunde, ceea ce-l face fericit, adresân-du-i rânduri pătrunse
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
al literaturii române. Pregătindu-l, a trebuit să examinez din nou, pagină cu pagină, colecția existentă la Biblioteca Academiei Române. Atunci m-am oprit iarăși asupra Tragicei vieți a jocheului Stewer, prilej cu care s-a produs un dublu declic: am întrevăzut concomitent două posibilități: prima - ca textul respectiv să fie și altcumva decît apare și secunda - ca sub pseudonimul cu care este semnat, Petru de Lozia, să se ascundă Petru Comarnescu. Publicarea prozei cu pricina se înscria negreșit în "strategia" urmată
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
valoarea (deosebită) în plan literar. Dar lemnozitatea limbajului, turnura pur comercială fac ca rareori să nu fie perceptibilă gratuitatea susținerii. Nu așa stau lucrurile cu prefața "romanului sportiv". Reliefarea literarității lui se face într-un mod care lasă să se întrevadă existența cu adevărat a unei intenții în acest sens, fără ca prin aceasta cititorii de foiletoane și cei îndrăgostiți de sport să fie deziluzionați (și îndepărtați). Probă dificilă de echilibristică. Astfel, în incipit, se reafirmă încadrarea în genul romanesc ("E un
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
întotdeauna cenușiu". Și, în sfîrșit: "Lungi șiruri paralele de cumuluși albi, intenși, purtați de vînt în cerul suav, adînc și fluid, și în urma lor spume ciriacee de o infinită eleganță; cît de frumos ar fi ca, mai sus, să se întrevadă, dincolo de azur, marele întuneric și îndepărtatele, augustele stele". Este greu de spus în ce măsură aceste rostiri, scurte "incantații"sau "mici vrăji făcute din cuvinte" au vreo relevanță în direcția presentimentelor funeste. Gradul de probabilitate încurajează mai degrabă negația. Dar există, totuși
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
Într-un night nu sunt așa cum credeam eu: curve și proaste, fără școală și nespălate. Chiar din contra, m-a mirat faptul că... mă așteptam la ceea ce am spus mai sus, dar nu am fost deloc așa...”. Lasă să se Întrevadă o notă chiar admirativă la adresa atmosferei permisive și dinamice Întâlnite aici: Mi-a plăcut și faptul că [fetele] nu se dezbrăcau, că nu ieșeau cu clienți și mi-a plăcut și faptul că erau clienți cu bun-simț, majoritatea, și În
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
persista însă în gândurile rele despre oștirile dușmanilor tăi, această persistență aduce ghinon, mai bine let it go, let it be, cu floricele și săruturi de canari. e o zi lungă și frumoasă, după o noapte cu lună plină. se întrevede însă, la orizont, un conducător de oștire dușmană care și-a exprimat clar dorința de a începe o campanie. te vei gândi la asta mâine sau poimâine, nu azi. timp ai berechet. șotron pășești din norul nimbus, cu piciorul drept
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
spate, simțind din plin săgețile de gheață ale iernii. Iarna trecea greu, anevoie, dar trecea. Veneau Babele. Or fi ele aceste zile nesuferite, când Babele își leapădă cojoacele pline de zloată, de frig și zăpezi neașteptate, dar în ele se întrevăd mugurii unor speranțe. Sunt ultimile zbuciumări ale iernii care, chiar de se împotrivește cu îndărătnicie, trebuie să plece. Deși noul anotimp pare firav și timid, îndrăzneții lui prinți, ghioceii, îi sporesc pașii, îl fac curajos, spre bucuria nestăvilită a tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
al meu, numai al meu. Acest copil". Rosti apoi toate rugăciunile știute, mai vorbi cu mama ei, îi mărturisi că încercările prin care trece parcă au numai început, căci sfârșitul nu se întrezărește și nici nu erau speranțe să se întrevadă vreodată. Răducu o privea neștiutor. La un moment dat, văzându-i noi lacrimi pe obraz, băiețelul i le șterse cu mâna sa mică și întrebă: De ce plângi, mămică? Am pierdut-o pe mama mea, Răducule scump, pe bunica ta. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și neașteptatei schimbări de direcție a eroului acestei povestirii. În vârtejul, adesea haotic, al vieții, ce mai mereu îi atrage pe oameni pe nesimțite și vrând-nevrând, cu un foc pervers de ademenitor, aceștia nu se simt nicidecum vrednici să mai întrevadă o atare poartă de salvare, o mână de ajutor pentru forfota și zbuciumul în care trăiesc în deplină neștire. Mai cu seamă, curios este faptul că, dacă i-ar întreba cineva pe toți aceștia dacă simt, într-adevăr, domnia haosului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii rațiunea - întrucât dragostea nu poate fi raționalizată -, se repeziră unul spre celălalt, așa cum se reped apele Nilului în sezonul ploios. Doar o clipă apucă Carla să murmure
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu le fac pe toate acestea, stau și își povestesc unii altora când și în ce fel le-au făcut. Așa le trece lor viața: pierduți definitiv într-un noian de nimicuri. Însă, în acestea toate, firește că nu se întrevede decât deșertăciunea - nu-i așa? -, căci nu există în ele nimic adânc, nimic de valoare, nimic care să-ți meargă la inimă, dar cei despre care îți vorbesc nu realizează, cu niciun chip, lucrul despre care îți vorbesc. Felul acesta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ei. Privea adesea spre dânsa și, întradevăr, se mira de ceea ce vedea. Oricât de atent ar fi cercetat, nu-și găsea chiar niciun fel de realizare avută până la vârsta pe care o avea și, mai mult decât atât, nici nu întrevedea ceva de nădejde către viitor, iar asta îi năștea stări sufletești dintre cele mai jalnice, mai ales că se simțea și aproape de tot nevrednică, spre a se împotrivi lor. Iar neputința aceasta a ei deznădăjduită izvora tocmai din însuși sâmburele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]