2,365 matches
-
de coșmarul ăsta, spune Părințelul cu seriozitate, gîndește-te puțin și la ce au făcut ele folositor, imposibil să nu găsești ceva care să te satisfacă. — De data asta chiar ai spus-o ca un adevărat duhovnic, zice Curistul. — Degeaba, se întristează din nou Roja, dacă n au făcut-o decît împinse de la spate. Uite că tot el face pe victima, observă taximetristul, adică după ce le-ai folosit, le ai sucit mințile, le-ai pus la lucru, tot dumneatate te dai lovit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Soarbe restul de cafea cu zgomot, plescăind din buzele fleșcăite și, se ridică cu greu de pe mormanul de cârpe, ,,patul,, În care visează, noaptea, fiecare din ei, lumea lui secretă de dezrădăcinat. Prin fereastra minusculă, murdară, lumina intră Îmbolnăvind și Întristând și mai mult cele câteva lucruri care umplu adăpostul. -Acum câteva zile, când am aderat la Uniunea Europeană, și cerul părea o tranșee de artificii multicolore, tu sforăiai ca un porc. Ai dreptate te-ai născut fără suflet, dar și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iese afară pentru câteva clipe și ridică ochii spre cer, lăsându-se mângâiat de căldura blândă, după care intră Înapoi În magherniță. Viața de vagabond i l-a dat ca tovarăș pe bătrânul Kawabata...alături de el speră, visează, râde, se Întristează, filozofează, cârtește, fabulează, Înflorește, de cinci ani de zile... Noaptea s-a lăsat pe nesimțite și Antoniu ar vrea să-și continue cu voce tare istorisirea, dar Kawabata a adormit din nou, cu trupul acoperit de câteva straturi de zdrențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și ceva salată sau murături, apoi am cerut și un pahar de cidru. Băutura era călâie; bucățile de cârnați cu care am fost tratat pluteau Într-o soluție cu oțet cu aspectul tulbure, dar inconfundabil al apei dintr-un acvariu. Întristată de o asemenea companie, salata se ofilise; castraveții erau de-a dreptul necomestibili. Am terminat de mâncat după câteva Îmbucături. În schimb, În drum spre ieșire am primit două mere tari ca piatra. Fiindcă mi-am lăsat ziarul la Heino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
oamenii să se apropie de el. Majoritatea lucrurilor le păstra „doar pentru femei“. Cu toate acestea, cred că n ici măcar ele nu reușeau să stabilească o relație intimă cu el, În sensul diferit de cel convențional. Acest lucru mă Întrista când eram mai tânăr, deoarece am presupus că prietenia noastră nu Însemna pentru el cât Însemna pentru mine. Mai târziu Însă, mi-am dat seama că tocmai raționalitatea pe care mi-o cerea Anton (chiar dacă n-o spunea direct) a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
numai inutil, ci și nedorit. Nu-i poți fi recunoscător cuiva pe care-l cunoști de atât de multă vreme. Primești favoruri și faci favoruri și vorbești puțin despre vreme, fără să te indignezi de-o mângâiere sau să te Întristeze un moment de indiferență, și dacă l-ai văzut În stal, zâmbești o dată sau de două ori În timp ce dansezi, pentru că trebuie să faci ceva cu fața ta, care e una nu prea expresivă, iar unui bărbat Îi place să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iar ochii când Czinner i se adresă cu indignare: — Cât de depășiți sunteți, cu granițele voastre și patriotismul vostru! Avionul nu știe ce sunt acelea frontiere. Nici bancherii nu recunosc frontierele. Apoi dr. Czinner văzu că pe colonelul Hartep Îl Întristase ceva și gândul că poate el nici nu-i dorea de fapt moartea Îl făcu să rămână din nou fără cuvinte. Își mișcă privirile neliniștit dintr-un loc În altul, de la harta de pe perete la micul raft de sub ceas, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Uite, se înviorează cred că azi se termină de desfundat șoselele și mîine dimineață trimit o mașină la Iași s-o aducă și pe bunica. Și-un coșuleț de lux pentru cățelușă rîde Doina. Ce vrei, ca fameia singură se întristează Săteanu, punîndu-și mîncarea în farfurie, că menajerei i-a dat drumul să se ducă dimineață la o soră a ei, într-un sat din apropiere. Scoate din dulap o sticlă cu coniac și bea un pahar, apoi se așază înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a spiritului care, dacă aveai bun-simț, îți impunea să-i semeni ori s-o lași în pace. Ochii, frumoși mai ales cînd te priveau fix, aprinzînd în adîncuri lumini de plăcere, vorbeau infinit mai mult decît buzele întredeschise tot timpul, întristate de umbra durerii, dar puternic conturate cînd rosteau vreun cuvînt, înnobilate de surîs, precum galonul de firetul din aur. Aflînd că el abia a terminat facultatea, ea a surîs, șoptindu-i: "Ești un copilaș", iar din clipa aceea nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aprinși de plăcerea vorbelor, Doina ascultă, îmbătîndu-se parcă. E drept, continuă Mihai uneori mai ajutam la cărat snopi, dar foarte rar, cînd se apropia ploaia, că snopii erau grei și-ar fi însemnat să-mi iasă sufletul. De ce te-ai întristat? întreabă Mihai, observînd umbra unui gînd pe obrazul Doinei. Tata mi-a povestit o dată că..., așa, zicea cum îl luau la secerat... Dar numai o dată. Numai o dată?! saltă din sprîncene Mihai. Ferice de el că era lăsat să stea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prepelițele! Au, așa, un aer de pasăre matură, gravă; foarte căutate; au o carne!... Pe obrazul Doinei, devenită gravă, trece un surîs ca o tresărire. N-am reușit niciodată să prind conchide Mihai, nedumerit de surîsul fetei. De ce te-ai întristat? Visul din copilărie spune Doina încet, ocolindu-i privirea te stăpînește și acum: să vînezi prepelițe. Frumoase, mature, cu carne grozavă... Mihai a înțeles aluzia și simte cum roșește, în timp ce cămașa începe să-l strîngă la gît. Ochii fetei, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
servit. Ascultă, Mihai rupe Săteanu tăcerea brusc, și tot brusc se oprește, înfiorat parcă de propriu-i glas; tace, cu privirea absorbită de o vedere de sub sticlă, înfățișînd o stațiune montană iarna; surîde unui gînd, apoi, cînd surîsul i se întristează în colțul gurii, plimbă palma dreaptă peste cîteva poze cu artiste, dă un bobîrnac uneia și sfîrșește prin a-și lăsa privirea slobodă în gol. Ascultă, Mihai, spune el încet o iubești pe Doinița? Adică, între voi doi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ironie, persiflare da; gesturi, sau atitudini de țață, de ignorantă nu. Căci nu mi-o închipui luînd în derîdere vreo realizare de-a dumneavoastră, cît de mică. Mai bine un dușman deștept, decît un prieten prost și prefăcut. Deși, se întristează Mihai de ce-o fi stins țigara de...? se întreabă, amintindu-și țigara zdrobită pe foaia manuscrisului. Ce țigară? întreabă Săteanu cu oarecare interes, vrînd să se rupă de gîndurile lui. Odată, la teatru, în foaier, am văzut-o cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
De ce? Să umple orașul cu copii? Și-așa am impresia c-a mai fost fraierit de una pentru care a intervenit la un coleg al meu. Mihai se învîrte pe lîngă fereastră, aruncînd uneori privirea afară, peste zăpada albă, curată, întristat la gîndul că ultimele zile au adus în sufletul lui zbuciumat îndoială și pete de murdărie. Dacă știam că prin asta înlătur o crimă, murmură el, privind afară te-aș fi reținut cu forța ieri... Te rog să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tăia un copac. Amintindu-și de viața fericită petrecută împreună cu soțul ei și de sentimentele calde ale oamenilor, ea s-a simțit cuprinsă de melancolie și de o mare singurătate. Aflând că soțul ei a murit, Chang'e s-a întristat și a plâns toată noaptea în palatul lunii. Povestea bătăliei dintre împăratul Galben și războinicul Chiyou Cu mii de ani în urmă, în bazinele Fluviilor Galben și Yangtze din China, trăiau mai multe triburi. Fiecare șef de trib își spunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tot nu suporta s-o vadă pe Bai Suzhen în lumea muritorilor. Așa că, prin înșelăciune, reuși să-l aducă pe Xu Xian la Templul Jinshan și îl forță să se călugărească. Aflând vestea, Bai Suzhen și Xiao Qing s-au întristat foarte tare și, împreună, încercară să-l elibereze din Templul Jinshan, prin puterile lor magice. Ele au provocat puhoaie mari care au asediat templul. Fahai le-a întâmpinat și el cu forțe magice. Dar pentru că era pe punctul să nască
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ți s-a răspândit faima. Să-mi compui o poezie în timp ce faci șapte pași prin cameră. De nu vei reuși, să știi că unde îți stau picioarele, îți va sta și capul." Auzind porunca fratelui său, Cao Zhi s-a întristat peste măsură și s-a revoltat totodată. Încruntând din sprâncene și meditând repede, într-o clipă, poezia fu gata. Cao Zhi a recitat-o pe loc: " Vând trist amărâte boabe de soia, Focul îl faci cu tulpinile ei. Din tulpini
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mic sunt acolo, cel de-al patrulea frate Yang nu a rezistat dorului și a vrut să-i vadă. Dar a realizat că fără însemn din partea suveranului statului Liao, nu avea cum să treacă de gărzi, fapt care l-a întristat profund. Prințesa a simțit imediat că ceva se întâmplă cu soțul ei și după multe insistențe, acesta i-a mărturisit că era de fapt unul dintre frații Yang, fost comandant de armată din Song. I-a cerut ajutor prințesei pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dat din codiță atât de iute, încât a sărit din memoria mea cum sare un peștișor din apă, să zicem un oblete. Ea a făcut bâldâbâc, țușt sau pleoșc, iar eu am stâlcit numele unui spiriduș cumsecade și l-am întristat pe Matei. Îmi pare nespus de rău, mai ales că frati-miu, cu zulufii lui, cu obrăjorii preșcolari rotunjori, cu semnul de pe frunte din ziua în care a împlinit un an și cu vocea care-i inspira bunicului un viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mic a spart oglinzile familiei cu o bilă mică și neagră de popice. Cu obrajii lui rontunjori, a intuit probabil că sticlele argintate, în ciuda semeției și licăririlor venețiene, ignoră trecutul și nu descifrează viitorul. E de bănuit că s-a întristat. S-a temut că oglinzile îl vor lega de prezent, de prezentul cel mai acut, de fiecare oră, minut și secundă și-l vor împiedica să comunice cu Mateiul altor vârste. Și le-a făcut țăndări. Adormit înaintea meciului acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
rău. A rostit aceste cuvinte cu ochii În podeaua din fața picioarelor clientei, incapabil să i se uite În ochi și să-i citească În ei dezamăgirea. Era negru la față de supărare, și mi-am dat seama că reușise s-o Întristeze și pe clientă, care fără Îndoială regreta că avusese ideea de a cere acea carte. Vai, cît aș fi vrut atunci să sar din ascunzătoarea mea, să strig „E la mine, domnule Shine” - aș fi avut grijă să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Nu mă prea omor după istorii cu animale. Jerry, Însă, era cît se poate de mișcat și mi-am dat seama că mă adusese cu el fiindcă fusese convins că o să-mi placă mult și mie, iar asta m-a Întristat nespus și m-a făcut să mă simt singur, deși am făcut eforturi să nu las să se vadă asta pe fața mea. În afară de cerb și o droaie de cîini, În film mai apare și un urs uriaș, pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Oakley Street, iar de acolo autobuzul 49 Îl duse la Podul Albert. Păși pe pod fără să se gîndească la nimic. Refluxul lăsa să se vadă mîlul negru de sub antrepozite. Pe chei, un om arunca firimituri la pescăruși. Priveliștea Îl Întristă fără să-și dea seama de ce și porni grăbit mai departe, cu mintea goală pe gînduri. Lumina soarelui de amurg se revărsa ca o apă trandafirie peste cărămizile urîte ale caselor. Un cîine stingher intră Într-un parc, adulmecînd pesemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
treaba, că șurubul se deșurubase etc. - Mai ține patru-cinci ore, zise. Am mai văzut așa ceva. Iar dacă nu cade până pe la opt seara, poate va ține chiar până mâine, că noaptea autobuzele trec mai rar, iar camioanele deloc. Spectatorii se întristară. Nu aveau chef să aștepte până a doua zi doar ca să vadă cum cade schela. Totuși rămaseră. Schela se clătina în adierea vântului. - O să fie groaznic, presupuse cineva. - Da, oribil, zise altul. - Săracii oameni... - Dar dacă o să cadă peste noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
după port, a demarat cu 150 la oră după ce am luat loc pe bancheta din spate și i-am dat o adresă din Hollywood. - Estoy espanol? m-a întrebat. - No, am răspuns. - Pero... se habla espanol? - No. Omul s-a întristat și a dat-o pe engleză. - Dar de unde sunteți? - Din România. - Ah... Nadia Comăneci! - Da. - Și, și... - Hagi? - Ah, da, Hagi! Fotbalist! Mare fotbalist! - Da, a jucat și la Barcelona. - Oh, da, Barcelona! - Sunteți spaniol? l-am întrebat, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]