551 matches
-
să-ți ascund așa de multe lucruri. Am fost nevoit să duc singur povara atâtor griji pentru că am simțit că tu n-ai fi fost în stare să faci față. —De ce nu m-ai pus la încercare? l-am întrebat întristată. Nici măcar nu s-a obosit să-mi răspundă. —Erai o adevărată pacoste. Eu veneam epuizat de la muncă, iar tu te decisesei, așa, dintr-un impuls de moment, să dai o petrecere pentru opt persoane, așa că eu eram nevoit să alerg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-am simțit cu-adevărat minunat cu tine. M-ai făcut să mă simt frumoasă și specială și, din nou, valoroasă. Sigur, oricând, mi-a servit-o el sarcastic. —Of, te rog, nu fi supărat pe mine, i-am spus întristată. Îmi pare foarte rău. Sincer. Dar nu am de ales. Trebuie să fac chestia asta. —Ba ai de ales, m-a anunțat Adam. Nu am, am replicat eu. Chiar dacă lăsăm tot restul la o parte, cum rămâne cu Kate? Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se întâmplă? m-a întrebat ea suspicioasă. Am niște chestii de rezolvat cu James, am spus. — Am crezut c-ai rezolvat totul cu James, mi-a zis ea destul de logic, presupun. —Și eu am crezut la fel, i-am răspuns întristată. Dar, cum să zic, în ultima oră au apărut niște dovezi și trebuie să mă duc să mă văd cu el. — Când te întorci? m-a întrebat mama. Curând, i-am promis. Te rog, mamă, e important. Am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
clipelor acelea au dispărut însă de mult în cavoul anilor, iar ora aceea tainică la care s-a săvậrșit misterul se refuză însăși amintirii.... Timpul și locul sunt de altfel fără nici o însemnătate, esențială rămậnậnd doar clipa în care tu, întristatul meu contemplator, vei fi simțit trupul meu fremătậnd de doruri, de dorințe aprinse, de patimi efemere... sậnii mei încremeniseră sub privirile ochilor tăi, sfințiți de văpaie, aurul părului torențial îmi ajungea pậnă la coapse, iar parfumul trupului tậnăr sugera toată
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și făcuseră un inventar al produselor mele cosmetice, dându-le aproape pe toate la o parte: —Porn Star? Îl am. Multiple Orgasm? Îl am. Dirty Grrrl? Îl am. Nu mi-au spus nici un cuvințel despre produsele noi, a zis Maggie întristată. Și locuiesc doar la o milă distanță. Oh! Poate că și-au închipuit că, odată cu noul tău look, practic nu te-ar mai interesa produsele de machiaj. Îmi pare rău, când mă întorc la New York o să am grijă să îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
S-ar putea să mă întorc foarte repede acasă, dar nu am de ales. Trebuie să mă întorc. Ceva în tonul meu a convins-o pentru că a părut înfrântă. —E stilul modern, bănuiesc, a spus. A închide bucla. A continuat întristată: —Pe vremea mea, nu era nimic rău în a lăsa un lucru neterminat. Pur și simplu plecai dintr-un loc și nu te mai întorceai vreodată și nimeni nu credea că e ceva rău în asta. Și dacă o luai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Dar acum zece minute miroseam cum miros de obicei. — Exact. A trebuit să mă agăț de chiuvetă ca să-mi treacă emoția, ținându-mă strâns până când buricele degetelor mi s-au albit ca varul. Trebuia să mă îmbrac. Inima mea, deja întristată, s-a îngreunat și mai mult, în timp ce Dogly mă privea cu compasiune. Era din cauza afurisitelor de haine trăsnite, înșirate, umeraș după umeraș, plus raft după raft de pantofi și genți multicolore - și, mai rău decât toate, pălăriile. Mergeam pe treizeci și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
interzis - de fapt, până acum, fusese considerat practic imposibil - să sari direct de la o declarație de exclusivitate la a-i cunoaște familia. Era foarte neortodox. Extrem de neobișnuit. N-o să iasă nimic bun din asta, au prezis cu toții, dând din cap întristați. —Mai sunt patru săptămâni până atunci, am protestat. —Trei și jumătate. N-aveam nevoie de tânguitul și de cobitul lor. Aveam propriile mele griji: Aidan îmi povestise despre Janie. Ar fi trebuit să constituie subiectul unei confesiuni nocturne, dar împrejurările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sau, mai curând, ultima găleată - care avea să le facă praf contul bancar. —Cezariană electivă? Lotti se uita la Amanda așa cum se uită preotul la un suflet pierdut. Sigur, e alegerea ta să nu naști pe cale naturală, a spus ea întristată. — Normal că e alegerea mea, a replicat Amanda. Nu-mi surâde deloc să ajung să am incontinență urinară, iar de-a lungul anilor am constatat că puntea pelviană mi-e foarte utilă. Lotti părea jignită. Următoarea oprire a pernei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
țarului a fost neglijabil” și că, Într-adevăr „bolșevismul a preluat un tron rămas neocupat”. Iar Lenin nu fusese comandantul profetic care să poată vedea clar situația strategică. În ianuarie 1917, cu o lună Înainte de Revoluția din Februarie, el scria Întristat: „S-ar putea ca noi, cei din generația mai În vârstă, să nu vedem bătăliile decisive ale revoluției viitoare”. În ajunul evenimentelor, bolșevicii aveau o bază proletară modestă, compusă În special din muncitori necalificați din Moscova și Sankt Petersburg, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
toate lucrurile împreună cu planșele cu păsări cumpărate de la editura noastră. Vizita lui Gorbaciov în Japonia - japonezii vor să cumpere insulele lor, luate de ruși după război. Declarație de iubire din partea poetului P.L. Am râs plină de tact. Nu trebuie niciodată întristați cei care ne iubesc. Hitler a împlinit 102 ani în infern. În visul de azi-noapte eram din nou cu René în pat. Se pare că moartea nu poate desface legăturile iubirii. În lumea onirică, noi suntem încă împreună. Mai Lionel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-i instrucțiunile necesare pentru a nu produce o catastrofă. Fiul era atât de grăbit să fie ca tatăl său și pasionat să conducă faetonul ceresc, încât s-a aruncat în aventura cosmică luând foc și căzând lamentabil sub ochii tatălui întristat. Nici măcar Soarele nu putea să reziste dorinței fiului iubit. Deși știa că va declanșa, prin împlinirea dorinței acestuia o catastrofă cosmică. Dureri în brațe și în coșul pieptului. Dureri premonitorii, avertizările corpului care în curând va trece bariera, găsindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și să Îmi pecetluiască buzele, ca pe ale maestrului meu. Dante Îl Înșfăcă de un braț. - Crezi că ești În primejdie? Spune-mi cine te amenință și toată autoritatea mea se va ridica să te ocrotească! Celălalt schiță un zâmbet Întristat. - Nici toate legiunile vechii Rome nu m-ar putea ajuta, messere. De mult urina mea miroase a miere și un foc lăuntric Îmi mistuie măruntaiele. Mă rog lui Dumnezeu numai să Îmi mai lase timpul să Îmi duc opera la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nimic. Nu a făcut nici o remarcă despre clădire deși bineînțeles că ar fi lăudat-o dacă ar fi găsit ceva de lăudat acolo, numai ca să-mi arate ce schimbare avantajoasă făcuse. Dar nici nu mi-a permis să o văd întristată. A ignorat sugestia surorii-șefe de a se îmbrăca într-o haină de casă și s-a așezat în balansoar ca să privească grădina cu porumb, floarea soarelui și varză din spatele casei, în rochia ei neagră de Odessa. Am întrebat-o dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ci doar îmi recomanda să fac o plimbare după amiaza. I-am spus că o să mă străduiesc. Moulton și Iggy au venit să mă vadă, iar Moulton mi-a spus: Boling, arăți ca dracu’! Așa că m-am simțit și mai întristat și m-am cufundat în butoiul cu melancolie, împresurat de tot felul de gânduri negre care îmi chinuiau sufletul. Și Stella, iubita lui Oliver, și-a exprimat regretul că n-arătam bine când am vorbit cu ea peste culmea zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
A, da? N-auzi ce-ți spun? Stella n-a ieșit din mașină și nici nu și-a schimbat poziția în spatele geamului pătat și prăfuit. Și te-ai găsit tu s-o ajuți? m-a întrebat Thea supărată, ironică și întristată. Crezi ce vrei, i-am spus, dar să știi că habar n-ai cât de urgentă e treaba și în ce pericol se află. Eram scos din răbdări de dorința frenetică de a pleca de acolo și mă simțeam încolțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Pe cai! O să-ți fiu o soție bună, doar știi asta. Și eu am nevoie de un început. Atunci m-am înroșit și, jenat, am simțit că mi se împleticește limba în gură. Vezi? mi-a spus cu o franchețe întristată și cu o gură mare, umbrită, rujată, în timp ce lumina electrică strălucea pe umerii ei goi și albi. Nu sunt destul de bună pentru tine. Dar atunci cine e? Nu voiam încă să mă căsătoresc, asta i-am spus. Dar ceea ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de onoare. M-am întors și aproape că ne-am lovit cap în cap. Se aplecase în față, strecurându-se în spațiul dintre mine și doamna Silsburn. Aceasta din urmă s-a răsucit spre ea cu o expresie de solidaritate întristată. — O să ne țină aici cu săptămânile! a exclamat doamna de onoare, lungindu-și gâtul ca să privească prin parbriz. Și în clipa asta ar trebui să fiu acolo, le-am promis lui Muriel și mamei ei că mă urc în prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
apele „lacului” lui Lamartine și o auzii recitând, ireal, în timp ce tălpile ei goale stârneau, în mișcarea sprintenă ca un dans, iarba catifelată de pe mal. Puseră din nou masa și spre seară mâncarăm împreună, domnul Pavel destupând, vesel - o veselie ușor întristată, răspunzând unui gând numai de el știut - ultima sticlă de șampanie. Se sfârșea, astfel, la masa aceea de seară prima zi a Crăciunului acelui an, căldura molatecă a camerei cuprinzându-ne ca-n povestirile lui Dickens. Ușoara tristețe a domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cap. Ca să vezi unde am ajuns. Plătim păcatele, colega. Apoi, trecându-și mâna prin părul tăiat scurt, pieptănat în stilul roman rosti: Biată țară a nimănui! - Trec toate, spusei. - Da’ nu se știe când și cum, îmi răspunse. Devenise ușor întristat. Mă uitai la el, apoi ridicai privirea în sus: Pe peretele din spatele lui atârna portretul Regelui. Al ultimului Rege. „În curând, vrui să spun, s-ar putea să nu mai fie nici El, solitudinea dumneavoastră romană va rămâne în senatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fermecătoare. Dar el bântuit de mările și porturile lumii cu circiumile lor infame se sfârși de tuberculoză la patru ani și ceva după asta, lăsând după urma lui o fetiță în vârstă de doi ani, pe Keti. Femeia era vădit întristată. La poartă am întrebat-o: - Dacă vă întreabă cine a fost? - Nici nu știe. Nu vă faceți griji. Peste aproape cinci săptămâni, fui chemat la telefon, eram în tribunal. Vocea doamnei, tremurată, îmi spuse că mama lui Keti murise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
durere pe fotoliul de la căpătâi, alături, în picioare Marga Popescu în rochie neagră, apoi trei doamne din cele ce veneau la rânduitele sindrofii, doi bărbați de pe vremea domnului Pavel, singurii care-au rămas, dar el doi bani nu dădea pe întristata noastră prezență, îi era însă milă de doamna Pavel, dar n-o mai putea ajuta, traversa acum lumi necunoscute, avea dezinvoltura și puterea să zâmbească, desigur timpului său, regăsit printre luminile ce-l însoțeau pe drumul acela fără sfârșit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aceia care au descoperit complexitatea lucrurilor derizorii. S-ar spune că sunt filiații normale la un prozator atras de tragicomicul existenței mărunte. I. aduce în narațiune, înainte de orice, o tipologie și un spațiu original. Este lumea unui Mitică duplicitar, speriat, întristat și păgubos. El e actor fără roluri, mic funcționar mutat de colo-colo, soț slab de înger, asuprit de o nevastă aprigă, subaltern terorizat de serviciul de cadre etc. Singura lui libertate este limbajul. Nu și-a pierdut vocația de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
dramatizeze. Strigătul ,,și mă îngrozesc de dânsa [de viață] mai mult decât de numele iadului”, de un patetism intens, este singular în epocă. Semnele unui nou gust literar se întrevăd în prețuirea singurătății, în nuanța sentimentală din „glasul meu cel întristat”. Manierismul clasicizant este depășit și în încercarea poetului de a construi o perifrază lucrată, ,,artificiu” prețios și complicat, incizat cu ingeniozitate și virtuozitate, destinat să trezească uimire și surpriză; poate fi aici un gust baroc format sub influența liricii italiene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
transpusă poetic sub forma alegoriei călătorului incapabil să decidă asupra căii adevărate din multitudinea de drumuri ispititoare: "Eu aseamăn a mea stare cu a unui călător / Care neștiindu-și calea, fără povățuitor, / Se oprește p-o câmpie, și cu totul întristat / Drumuri vede, dar nu știe care e adevărat."200 Dificultatea alegerii este sporită de conștientizarea pe deplin a stadiului în care se afla cultura română în secolul al XIX-lea și de necesitatea inițierii unui proces atât recuperator, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]