540 matches
-
aprinse ca o plămadă divină în Sânul neamului și dăruite prin jertfe curate Bunului Dumnezeu, sub chipul Eroilor, Martirilor, Cuvioșilor, Mărturisitorilor și Sfinților: „ ...Lumină lină lin lumini/ înstrăinându-i pe străini/ Lumină lină, nuntă, leac/ Tămăduind veac după veac,/ Cel întristat și sărăcit, Cel plâns și cel nedreptățit/ Și pelerinul însetat/ În vatra ta au înnoptat.// Lumină lină leac divin/ Încununându-l pe străin/ Deasupra stinsului pământ/ Lumină lină Logos sfânt.” (Ioan Alexandru, Lumină lină-Imne 1964-1973, Ed. Eminescu, București, 1975) Lacrimile
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
fac ca acestea să aibă ecou.La mulți ani tuturor!MinipoemPetale de gânduriOrbite de frumuseți,Elevate în rostire,Miresme-corole, cuElan aruncate în visare.... IV. PRIMĂVARA, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Eram însingurați și întristați, izolați în propia durere, eram chiar pierduți în lumea mare, concentrați pe adaptare, viețuire! Apoi, umilința gravă ne-a trezit, unul pe altul ne-am văzut ne-am unit, înfrățit! Doamne, ce mulți eram! Așa că ne-am pornit, cu mic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
ne-au dat dreptate și respect doar... cei fără caracter, cei ce ne arată mereu, că sunt ajunși la putere fără competențe, ba chiar, doar pentru căpătuială, ignoră, sfidează, transfigurează. Doar că, nu pentru ... Citește mai mult Eram însingurați și întristați,izolați în propia durere,eram chiar pierduți în lumea mare,concentrați pe adaptare, viețuire! Apoi, umilința gravă ne-a trezit,unul pe altul ne-am văzutne-am unit, înfrățit!Doamne, ce mulți eram!Așa că ne-am pornit,cu mic cu mare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
tandru, galben viu te privesc și te descriu în al sufletului glas numai tu ai mai rămas... galben, suplu și plăpând visul meu lăsat plângând fir de soare-n dorul meu să fim numai tu și eu galben, mut și întristat că iubirea l-a lăsat își usucă-n al meu suflet o culoare ca un urlet Referință Bibliografică: Galben / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1885, Anul VI, 28 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău
GALBEN de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381359_a_382688]
-
De unde ai aceste odoare? - Le-am găsit lângă zidul palatului. Neștiind ce să mai zică, împăratul ieși din camera fetei și se pierdu în umbra coridoarelor, urmat de slujnică. Fata împăratului se repezi la fereastră, dar nici urmă de grădinar. Întristată, se întoarse la floare. - Unde ar fi putut pleca Florea? - El nu poate trăi fără flori! Va încerca să refacă grădina. Prințesa căzu pe gânduri. Se obișnuise cu flăcăul prin preajma ei și, în curând, de dragul lui, își pierdu pofta de
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
sfătuiau, Așa se pare le-au fost sorții: Ea piatră, lui lacrimi vii îi picurau. Curând, de-atâta îndurerare Și el încet, în piatră s-a schimbat, Dar inima în piept încă o are Și răni îi curg pe chipul întristat. Referință Bibliografică: Piatră / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2137, Anul VI, 06 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adriana Tomoni : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
PIATRĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381542_a_382871]
-
și prieten drag, Am prezentat-o tuturor cu drag, Crezând în adevăr... cu-adevărat! Sinceritatea mea în lumea asta, Mi-a fost și dușman rău și-nsângerat, Mi-a rupt prietenii de-o viață, Și mi-a lăsat un suflet întristat!!! Sinceritatea mea în lumea asta, Mi-a fost balsam în suflet și în trup, ... Citește mai mult Sinceritatea mea în lumea asta,Mi-a adus necazuri... bucurii,Ma-ndepărtat de oamenii dragi mie, Și m-a apropiat chiar de dușmani
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
și prieten drag,Am prezentat-o tuturor cu drag,Crezând în adevăr... cu-adevărat!Sinceritatea mea în lumea asta,Mi-a fost și dușman rău și-nsângerat,Mi-a rupt prietenii de-o viață,Și mi-a lăsat un suflet întristat!!! Sinceritatea mea în lumea asta,Mi-a fost balsam în suflet și în trup,... V. O SCENĂ ESTE VIAȚA ..., de Neluța Stăicuț , publicat în Ediția nr. 2178 din 17 decembrie 2016. O scenă este viața mea, a ta, a ei
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
inima din mine se lasă, Îndatorată doar pentru Tine. Văd totul fiind o trecere de timp, Un timp sortit din a inimii veșnicie, O clipă din porția de nemurire. Ce glas a lumii ce mă lasă! Mă lasă însingurat și întristat, În zidurile care-s reci și viața îți petreci, În dansuri a unui așezământ neluminat, Prin care forța din tine a pulsat. DOMNEȘTE PACEA PE PĂMÂNT... Domnește pacea pe pământ, Domnește liniștea în al meu gând Și înmugurește salcia în
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
e viața ca o lampă fermecată Ce în lumină dă să mă-nvăluie, Tu ai plecat cu dragostea mea toată Și-acum, lumina ce-am clădit se năruie. Mă uit la mine. Cum de par întreagă? Cu mâini, cu ochi, cu întristată gură, Cu inimă ce n-a știut s-aleagă- Un vis de fum și fără de făptură... Referință Bibliografică: Vis de fum / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1887, Anul VI, 01 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina
VIS DE FUM de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373375_a_374704]
-
i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu - cel care a ajuns, în urmă cu douăzeci și unu de ani, alături de marii săi îndrumători, slujitori și înaintași, iar pentru rugăciunile lui
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu - cel care a ajuns, în urmă cu douăzeci și unu de ani, alături de marii săi îndrumători, slujitori și înaintași, iar pentru rugăciunile lui
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
datorie: să nu-ncerce să afle chipul său. Ce minunate clipe trăia în plin extaz! Dar într-o noapte,-n bezna ei deplină aprinse un opaiț și-n slaba lui lumină văzu al frumuseții alb obraz. Era superbul Eros, care-ntristat pieri... Ce căutări... până în clipa-n care zeul i-a pus pe buze sărutul de iertare și-a dus-o-n ceruri pentru-a o iubi. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1574
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374880_a_376209]
-
de cât de multe ori și cât de magnific mai avea de cântat gentlemenul cântecului de gustat cu inima, nu de auzit cu urechea! Era un prieten al prea multor prieteni, poate și un prieten al neprietenilor, un tip de întristați care omorau supărarea închipuită cu drăgălașa veselie scurtă, fără frâu. Cine, însă, știa că Aurelian Andreescu era ros ca fructul, de la sâmbure, de ultima boală, utima decepție, ultimul secret, ultimul strop... Avea un glas sfânt de cântec, un haz sfânt
AURELIAN ANDREESCU. PRINŢUL UNEI GENERAŢII CU LUCEFERI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374037_a_375366]
-
înfățișa ochilor, ardea în tonuri de roșu murdar, peste care se cernea o lumină întunecată Covorul mototolit de sub picioare, sângele ce șiroia printre degetele vinovate din tâmpla celui cu ochii încremeniți de-a pururea într-o expresie de uluială și întristată neînțelegere, iar pe deasupra lor, alți ochi, plumbuiți în groaza neputinței. Aplecată asupra imaginii, Aurelia privi îndelung făptura celui care, ca un mic șobolan, era ascuns și totodată strivit de greutatea trupului celui ucis. Sfâșiată, aripa de efemeridă a clipei se
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
Iubire pentru zece inimi să-mpart copiilor din sat. Când viață ai suflat spre mine, Tu dascăl mi-ai menit să fiu, Din suflet să împart lumină și veșnic litere să scriu. Să-mpart iubire și credință, să mângâi chipul întristat, Poveștile să-mi fie crezul când șlefuiesc suflet curat. Copilul să îmi fie-aproape, să-l văd crescând, aripi să-i prind, Apoi să-l las încet să zboare, doar sufletul să il cuprind... Dar deseori îmi pare, Doamne, că port
ÎN VEȘNICIE...ÎNVĂȚĂTOR de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371829_a_373158]
-
metafizic putem identifica o purificare a sufletului care înțelege suferința supremă ca simbol al redobândirii liniștii paradisiace, salvatoare. Lacrimile sunt izbăvitoare, în mitologia veche spunându-se că „Dumnezeu numără lacrimile femeii”. Mama este cea care, etern, mângâie și alină sufletul întristat al omului. Icoana ei apare deseori în lacrimi. Plânsul ei mântuie, curăță, se jertfește spre binele suprem, mai ales că, spune și Ion Brad, „Dumnezeu în noi coboară sacrificiile mamei”. Apar și elemente biografice, interferând transferul către eternitate: „O soră
ION BRAD, COCOARELE IN ULTIMUL LOR ZBOR... de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371822_a_373151]
-
se pierde Când eu mă-ncurc numai la poale. Pe șevaletul de chindie Ascunde zborul și-avântarea Și-n muzica portocalie Îndeplinește toată zarea. Îmi plâng spre noapte neputința Cu obosiri și bezne grele Doar cu nădejdea sa credința Privește întristată-n stele. De-mi spune:„Mâine! Precis - mâine! Vei prinde pasărea dorită...” Iar eu privesc în Lună câine Cu vise-n ceruri risipite. Gătindu-mă iarăși de goană Fără de sens, dar dulce foarte, Tot despărțind geană de geană Cum răsfoiesc
LEBĂDA de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372070_a_373399]
-
întunecă brusc, ca și când cineva ar fi furat Soarele. - Aceasta e Baba Hâda, strigă pasărea cenușie. Vine după mătura ei! Of, dacă aș mai putea fi măcar odată Regele Văzduhului, aș înfrunta-o cum se cuvine! Mărgărita mângâie pasărea pe aripi, întristată că nu putea face o magie care să-i redea înfățișarea bietului rege. Atunci, Prințul Izvoarelor înfipse unul dintre acele de păr cu mărgăritare în pieptul păsării cenușii. Aceasta scoase un țipăt, bătu de câteva ori din aripi și se
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
am fost copac. Cu frunzele mele împodobeam pământul, Și tot atunci seva îmi picura prin gene, Trezindu-mă dimineață, în zâmbetul catifelat al soarelui. Într-o altă vară am fost stea. Rătăceam pe bolta cerească, Oferind ofranda mea senina, Ochilor întristați de visare. Și apoi, într-o vară târzie, Am fost rău. Un râu ce își poartă cântecul șoptit, Printre maluri stinghere. Într-un alt anotimp am fost eu. Obosită de mine. Adormeam pe o ramură de cireș, Iar gândul călător
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
am fost copac.Cu frunzele mele împodobeam pământul,Și tot atunci seva îmi picura prin gene,Trezindu-mă dimineață, în zâmbetul catifelat al soarelui.Într-o altă vară am fost stea.Rătăceam pe bolta cerească,Oferind ofranda mea senina,Ochilor întristați de visare. Și apoi, într-o vară târzie,Am fost râu.Un rău ce își poartă cântecul șoptit,Printre maluri stinghere.Într-un alt anotimp am fost eu.Obosită de mine.Adormeam pe o ramură de cireș,Iar gândul călător
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe părintele Calciu și pentru rugăciunile lui să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi toți. Amin”. Eu cred că trebuie reținut și subliniat faptul
DE LA TEMNIŢĂ SPRE SINAXARE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344979_a_346308]
-
să fac antrenament în adevăratul sens larg al cuvântului. Și o să-l fac! Vreau să am o constituție robustă, rezistentă la micro și macroprimejdiile ce ne pândesc la tot pasul. La masă, am căzut pe gânduri. Fața îmi era,ereditar, întristată. O colegă, C.E., M-A ÎNTREBAT CE FAC ȘI DE CE SUNT TRIST? I-am răspuns ca un neghiob că nu sunt trist. Totul reintră în normal. Trebuie să citesc cât mai mult posibil! Aș dori să-l citesc pa Shopenhauer
DEŞERTUL DE CATIFEA (18) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345799_a_347128]
-
dilată Înghițind în goană chiar... cosmosul etern. M-ascund de față Vieții metamorfozata. Închid în siderale... al meu gând matern. O liniște de moarte se-ntinde lenevită, Astupând sub ea un sunet rătăcit... Cad stelele plângând și bolta dezgolita Adoarme întristata cu suflet..chinuit. © D. Theiss Referință Bibliografica: Cad stelele...plângând / Doina Theiss : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 840, Anul III, 19 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CAD STELELE...PLÂNGÂND de DOINA THEISS în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345926_a_347255]
-
oglinda de sus scânteiază peste țara frumoasă, cu Dunăre, Mare, Șes și Carpați...! Folclorul Dobrogei are depuse în el cântecele Tulcei, între care cele ale Georgetei Nechifor sunt fructul netăcutelor bucurii și nerăbdatelor doruri ale pescarilor Dobrogei, îndrăgostiților, înveseliților ori întristaților ei... zugrăvesc peisajul grindului dintre Marea Neagră și Dunăre, șirurile rugilor Murfatlarului pe care atârnă policandre de struguri cu miere înveselitoare și roditoare de dragoste...! La Tulcea, zilele n-au fost niciodată intacte. La Tulcea, ori e bucurie, ori e supărare
GEORGETA NICHIFOR CÂNTECE ÎNCUNUNABILE ÎN ŞI DIN SPIRITUALITATEA DOBROGEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347902_a_349231]