4,649 matches
-
expresie a forței. pe stradă, zidul de lângă poarta aceea era tatuat cu tot felul de semne. ochii nu mai simțeau privirea și eu nu mai inventam soarele mâine - simțeam doar golul sălbatic dincolo de umbră, ca o umbră. Pe stradă, vântul întuneca aparențele pentru jocul măruntelor acorduri. ultimul soare trece și el și-n ochiul său de floare de piersic căutam frumosul absolut, descoperind esența. Astfel trăind Astfel, trăind la-ntâmplare - word-procesați fără patrie, fără rost în anul Domnului cu imprimantă cu
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
Astăzi Coimbra râde, uriașul sequoia de lângă Fonte dos Amores se lasă mitraliat de blițuri, iar pădurea de bambus de alături pare un rastel de nuiele. Dar când soarele intră în nori, piatra în care a fost săpată amintirea dramei se întunecă aidoma unui chip de mireasă părăsită. În liniștea pe care n-o destramă nimeni, oftatul poetului se întâlnește cu țipătul de ciută săgetată al tinerei. Și ale lui Mondego mândre zâne I-au plâns pieirea peste văi și șes... Și
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
lui Dimitrie N. Ghica-Comănești "urmărise un leu pînă la apusul soarelui, atunci cînd, schimbîndu-se rolurile, leul la rîndul său se făcu vînător și urmări pe fiul meu pînă la campament, întovărășindu-l prin tufe cu răcnete care, cu cît se întuneca mai tare, se apropiau din ce în ce mai mult de el". Această "schimbare de roluri" nu reprezintă deloc, în Africa, o situație ieșită din comun. Rănită, antilopa Orix Beisa, ne informează același D. N. Ghica, "poate deveni periculoasă și se repede la vînători
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
când.// și cerul de ce să-l mai trimit,/ Cu întunecimea violetelor,/ Să-ți spună locul unde moare/ Pasărea de larg,/ Visând spre soare?// și inima dece să ți-o trimit?/ E moartă ca o pădure mută./ Și spaima te va întuneca/ Când imagina ta/ O vei ști pierdută." Demisia realității aruncă visul în derizoriu. E singura concluzie a unui volum care se repetă mult, pe aceleași teme minore, piano, susurînd încet melodia unei agonii împăcate. Înainte de Legende, schițe de poem fantastic
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
cântec. Era atâta minune risipită-n acel cântec monoton încât n-o puteai cuprinde numai cu inima, deseori apelând și la o lacrimă. Au dispărut căruțele brăilene, fabuloasele lor coșuri pictate. Au dispărut rotarii, șaretele, docarele domnești. Plutesc tot mai întunecat pe un drum care-mi colindă sufletul. Dumnezeule, și câte povești cu căruțe care și-au rupt roțile în viroagele drumului spre Brăila! Convoaiele ducând grâu la vânzare în Oborul Mare îngreuiau pământul cu cântecul dulce al roților. Iar când
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6920_a_8245]
-
autoturismul personal, alături de un grup de prieteni, și mergeam pe marginea Lacului Bolboci, de la cabană Zănoaga spre peșteră Ialomiței. Pentru că drumul este anevoios, se circulă cu 5-6 km/oră, uneori pe o singură bandă, si ne grăbeam ca să nu se întunece, făceam poze cu aparatul scos pe geam. La un moment dat, în dreptul Lacului Bolboci, privind prin obiectiv, am avut senzația că văd o fetiță pe margine cum îmi face semne cu mâna, dar când m-am uitat mai bine nu
Fantoma unei fetiţe, fotografiată pe malul Lacului Bolboci din Bucegi () [Corola-journal/Journalistic/69226_a_70551]
-
Oamenii de știință de la NAȘĂ au declarat că imaginile capturate de una dintre navele lor spațiale arată fascicule de linii întunecate pe unele dintre zonele înclinate de pe Marte, fapt ce a dus la concluzia existenței apei curgătoate pe planetă, informează BBC. Laboratorul Științific NAȘĂ va lansat în cursul acestui an și va fi echipat cu utilaje care să stabilească dacă există
Cercetătorii cred că există apă curgătoare pe Marte () [Corola-journal/Journalistic/69304_a_70629]
-
transferul de identitate. Circe încrucișează două arhetipuri, femeia fatală din lumea modernă și vrăjitoarea mitologică, valorificată de psihanaliză ca făptură ce declanșează fondul instinctual și dorința de regresiune în animalitate, având un stimul erotic. În povestirea lui Cortázar, presiunea thanatică întunecă atmosfera, impregnând-o cu un aer de fatalitate, o apăsare care guvernează existențele tuturor. Două povestiri, Scrisoare către o domnișoară din Paris și Bestiar probează măiestria lui Cortázar de a aluneca spre terifiant, printr-un efect de acumulare (iepurașii pe
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
din exterior, se aud strigăte alarmate și gemete oribile. Adevarată tragedie sonoră care basculează apoi în voiaj vizual căci copilul, cu hainele sfîșiate, se instalează în fața unui ecran pe care se succed imagini, flori și peisaje ce se ofilesc, se întunecă. El e redus la privirea unui univers exterior public dezvăluit și astfel noi urmărim stupefiați efectele traumei. Apoi copilul devenit adult își regăsește tatăl. Nu pentru a-l condamna, ci pentru a-l ierta. Fiecare, în felul lui, a traversat
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
ridic limba / printre buruieni" - este anihilată de existența opresivă a viziunilor care se cer exorcizate prin cuvînt -: "căci, iată, ferestrele cîrciumii umflîndu-se ca niște / săculeți de piele catifelată / și ca niște ugere de vacă / și din ce în ce mai aproape roiurile de fluturi / întunecați / foșgăind hămesite. // Și soarele cît un pui de găină și cît buricul / degetului...". (Între draperiile experienței) Și totuși, față de întîlnirile rilkeene cu transcendentul, dominate de înfricoșare și de pierdere de sine în fața Îngerului, de sentimentul nimicniciei personale, încorporarea mesagerului divin
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
Texas, în apropiere de polul nord al planetei Marte, informează Deși aceste observații i-au determinat pe specialiști să afirme că această regiune este una dintre cele mai active de pe Marte, puține schimbări au fost detectate la nivelul acestor dune întunecate înainte de campaniile de monitorizare, au explicat autorii studiului, publicat vineri în revista americană Science. Camera de înaltă definiție HiRISE (High Resolution Imaging Science Experiment), care se află la bordul sondei MRO, este utilizată și comandata de savanții Laboratorului planetar și
Dunele de nisip de pe Marte se deplasează () [Corola-journal/Journalistic/70698_a_72023]
-
5 grade Celsius față de normal. Deși nu există decât dovezi tangențiale că activitatea solară redusă duce la instaurarea unor mini perioade glaciare pe Pământ, majoritatea oamenilor de știință tind să creadă că lucrurile stau așa. Petele solare sunt zone mai întunecate la suprafața Soarelui, provocate de apariția unor câmpuri magnetice puternice ce modifică cursul normal al fluxurilor de gaze fierbinți. În mod paradoxal, atunci când se înregistrează mai multe astfel de pete solare, intensitatea solară totală, sau radiația solară totală - este de
Pământul ar putea întra într-o nouă mini-eră glaciară () [Corola-journal/Journalistic/69728_a_71053]
-
hamalul s-a dat jos de pe vapor cu ceilalți doi saci, pe umeri. Scipion i-a mulțumit în gînd prietenului său Haiganuș de la Pireu. A ajuns în Medgidia cu personalul de seară. Cînd s-a dat jos din tren se întunecase. Îl așteptau pe peron amîndoi băieții lui de prăvălie, cu roabele, care l-au întrebat ce era în saci. Unul era cu cafea și ăștilalți doi cu năut grecesc! le spune Sarkis. Și chiar dacă era rupt de oboseală, cînd s-
Arabica de război by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6984_a_8309]
-
în fața acestor noi adversari? Se tulbură, oare? Se neliniștește, se clatină? Nicidecum! Ci, peste toate revoluțiile și mișcările sociale, peste toată ura și propaganda celor fără Dumnezeu, Biserica pășește calmă și netulburată, precum pășește soarele peste învolburările norilor care îi întunecă uneori lumina, dar nu o pot stinge. „Ce e val, ca valul trece“, zice marele nostru poet Eminescu. Biserica plutește înainte, continuându-și dumnezeiasca sa misiune în lume. Pe ce își întemeiază Biserica puterea ei? Nu pe bogății, nu pe
Agenda2006-10-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284839_a_286168]
-
tare că omul este un spirit încarnat, uită esența lui spirituală și nu mai teoretizează decît despre: pămînt, rădăcini, biologie, rasă, specific etnic, tradiție (a pămîntului), destin, neputință de comunicare a oamenilor între ei, piețe, economie, etc..., etc... Omul se întunecă treptat. Niciodată, cred, nu s-a vorbit mai puțin decît în vremea noastră despre Cer. Chiar în hulitul secol al nouăsprezecelea, Napoleon III făcea războaie împotriva intereselor sale, pentru o ideie; pentru a apăra libertatea țărilor mici. Cînd Ștefan cel
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
delicată și cam de vârsta mea, care îmi întinse un cornet cu bomboane. Nu ghiceam pe atunci, că mult mai târziu, această fetiță, mica Lisette Frederik, era să-mi fie o prietenă dragă, însă al cărui sfârșit tragic mi-a întunecat mult clipele senine care le gustam tocmai în acei ani. A doua zi toată presa în unanimitate îmi închinau elogii mie și vrednicului meu profesor, care a contribuit atât de mult la succesul meu din concert. Urmară câteva concerte la
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
curajul? În miezul verii inima se-aprinde, Dar pasul, șovăielnic, se oprește Cărarea negăsind. Se tânguiește Zadarnic, deznădejdea o cuprinde. E ceas târziu de noapte. Tot mai greu Și mai târziu e-n stearpa mea viață. Se-afundă și se-ntunecă mereu. Vremelnic, tu, domnița mea semeață, Odihnă afli în palat domnesc. Eu, rebegit, în beznă rătăcesc. José Hierro Viață La urma urmei, totu-a fost nimic, Deși fusese-n zorii zilei tot. Acum, când praful s-a ales de tot
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
a părintelui revoluției din 1917. Tradusă abia de curând în Franța (nu avem cum să verificăm dacă există și o versiune românească), cartea propune un portret inedit al lui Lenin, nici acela encomiastic al tradiției sovietice, nici acela în tușe întunecate de la Papini. Cel mai interesant lucru îl reprezintă în cartea lui Service precizările documentare. Nu cunoșteam, de exemplu, identitatea persoanelor care l-au însoțit pe Lenin în trenul, nu blindat, cum se afirma, ci doar cu ușile vagonului, în care
Biografia lui Lenin () [Corola-journal/Journalistic/4219_a_5544]
-
De la ora de să se culce, da, fără televizor și să-și pună hainele-n ordine, să-și facă ghiozdanul pentru a doua zi și abia pe urmă să iasă afară la joacă. Să intre amîndoi în casă pînă se întunecă și nu-ți dau voie cu bicicleta, iubitul meu, și nici ție cu rotilele, iubita mea, fiindcă mi-e frică, sînteți singuri și-s mașini multe... Mîine, da, cînd o să fiu cu voi. Fata și băiatul, Greta și Alin. Iubitul
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
frisonant. se întâlnesc în contemplația acestuia din urmă, dar, de comunicat, nu pot comunica. Nici schimb de roluri n-au cum să facă. Ei au prea multă viață în ei, el își drămuiește inerent micile rezerve: „e septembrie în fața blocurilor/ întunecate pe scările umede/ puști înfrigurați își trag glugile pe ochi./ sînt săraci însă au atîta putere/ și încă n-o știu. cînd o să-și dea seama/ o să fie atît de tîrziu. umbli ani/ de zile cu așa o armă la
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
Rimbaud/ vinde arme prin Abisinia” (Adolescentul Rimbaud). De la minimalism, se trece la grandorile cosmice. Tandra proximitate e halucinant amplificată: „la ceasul în care amurgul ne transporta dincolo de marginile pămîntului/ pe un scaun rulant pe o targă împinsă de o femeie întunecată la chip”, al cărei păr traversa frontierele, luminînd pămîntul ca o mie de sori (Părul ei negru). În unul și același text apare tranziția de la detaliul umil vibrant la amploarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
fost udat de sudoarea mea și fiecare bănuț din scrin a fost făcut prin chinul meu. M-am îmbogățit prin muncă și-am făcut avere prin înțelepciune. Am credința că toată viața mea n-am vreo faptă care să-mi întunece inima. Dar uite că, am aulit eu ascuțit, pe unul așa de bun ca mine, așa de drept, așa de de treabă, tot l-au legat cu mâinile la spate, l-au împins până la capul podului și l-au împușcat
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
Ion Cristofor înțelege a-și lungi alonja discursului, a-și testa astfel „rezistența” singurătății urmărindo în diverse ipostaze. De la minimalism trece la grandorile cosmice. Tandra proximitate e halucinant amplificată. Părul negru al unei femei traversează frontierele, pătrunde în altă țară întunecînd dealurile, munții și cîmpiile, ba chiar luminînd pămîntul ca o mie de sori necunoscuți. Întrun alt text apare aceeași tranziție de la detaliul umil-vibrant la grandoarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
până atunci, se așeză la birou și începu să citească niște hârtii. Peste câteva minute, când își ridică privirea, în birou nu mai era nimeni. Gheorghe plecase încet, așa cum, de altfel, și intrase cu o oră în urmă. Afară se întunecase, cu toate că mai erau câteva ore până să se lase noaptea: nori negri se adunaseră peste întregul oraș. În stradă, Tălparu îi făcu semn șoferului să plece. O porni pe jos, dar se opri la prima intersecție, neștiind parcă ce are
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
tot fără să spună nimic, s-a retras în bucătărie să pregătească masa festivă. Ultima noastră masă... Am dormit mult, neobișnuit de mult, știi, eu dorm doar câteva ore pe noapte de ani în șir. Când mam trezit, afară se întuneca, copii începuseră să umble deja cu uratul. A primit și Elvira câțiva copii, apoi a încuiat poarta. M-am dus, fără să știu pentru ce, în biroul meu. Am început să golesc dulapurile, să caut parcă ceva. Nu știam ce
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]