786 matches
-
Marte - dovezile indirecte în legătură cu existența apei sunt mai vechi decât explorarea marțiană directă. Norii de pe această planetă plutesc la înălțimi cuprinse între 5 Km și 10 Km. Când Soarele apune, iar pe terenul de jos toate formele de relief capătă întunecimea umbrelor, norii rămân albi, strălucitori deoarece sunt luminați de Soare. Cețurile se observă adeseori în diminețile marțiene, fiind un fel de nori la sol, alcătuiți fiind din cristale de gheață ce se formează datorită intensei răciri a solului marțian, prin
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
a adresat cu Sfinția Voastră sau Preasfințite Părinte, ci cu un simplu matale. (Evenimentul). Chiar și inovațiile recente, ironice și ludice, urmează aceeași schemă de formare; deși atitudinea asociată lor nu este respectul, tot pluralul persoanei a II-a domină: Întunecimea voastră, mulțumesc de sfaturi! (Internet, 2007), Oho, minunăția voastră... să facem mătănii... (Internet, 2008), Urâciunea voastră, cred că vrea să vă omoare! (Internet, 2007), Ăla e, spurcăciunea voastră. (Internet, 2007). 2. INTERPRETAREA STATUTULUI: LOCUȚIUNE SAU ÎMBINARE LIBERĂ? Toate sintagmele enumerate
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
din generația neclintită”129, Noe se refugiază Într-un nor luminos. Neputînd să-l distrugă, Ialdabaot Își trimite Îngerii să le seducă pe fiicele oamenilor, lucru pe care aceștia Îl Îndeplinesc luînd Înfățișarea soților. Descendenții acestei uniri prin vicleșug moștenesc Întunecimea arhontică și spiritul contrafăcut, iar inimile lor sînt Întunecate pe veci130. Narațiunile din SST și HA, În care ipostazele apar dedublate și chiar dedublate dincolo de necesar (Pistis/Sophia/Zoe/Eva de Lumină), prezintă o intrigă ușor diferită. CÎnd Arhonții Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o latură a acestui pămînt sfînt și luminos, se afla un pămînt al Întunericului, adînc și de o mare Întindere (tenebrarum terra profunda et immensa magnitudine), unde sălășluiau trupuri de foc, adică tot felul de ființe primejdioase. Acolo se Întindeau Întunecimile nesfîrșite, răsărite din aceeași natură, cu nenumăratele lor vlăstare, iar dincolo de ele Apele nămoloase și pline de mînie, cu locuitorii lor, zbuciumate de vînturi cumplit de furioase, iscate de Arhontele lor și de Părinții lor. Venea apoi ținutul Focului și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cunoștea primejdia unei mari și pustietoare Întinări care stătea să țîșnească din Întuneric asupra sfinților săi eoni (saecula), dacă nu i-ar fi pus Împotrivă o divinitate Însemnată și ilustră, mare În putere, care să supună și să distrugă uneltirea Întunecimii, aducînd astfel pace veșnică locuitorilor Luminii 1. Aceste pasaje provin dintr-o traducere latină a Genezei maniheiste de care s-a folosit Augustin, Epistula Fundamenti (Scrisoarea despre Întemeierea lumii) a lui Mani. Dintre numeroasele prelucrări ale acestui mit maniheist, narațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
puterile Întunericului au ajuns la hotarul Împărăției de Lumină, iar pofta lor lacomă de Lumină s-a dovedit mai puternică decît ura lor reciprocă. Împăcîndu-se Între ele, și-au unit forțele Într-un asalt contra Pămîntului strălucitor: Toate mădularele Arborelui Întunecimii, care este Materia corupătoare, s-au ridicat și au pornit la luptă cu puteri atît de multe Încît nu li se poate spune numărul. Toate erau Îmbrăcate În materie de foc32. Iar aceste mădulare erau diferite Între ele. Unele aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ca scut și ca lance, a coborît repede pînă cînd a ajuns pe linia de luptă, lîngă combatanți. Atunci Bătrînul Diavol (Ibl@1@s al-Quad@1@m) s-a Întors la cele cinci principii ale sale, care sînt fumul, flacăra, Întunecimea, vîntul pestilențial și norii și s-a Înarmat cu ele, făcîndu-și din ele pavăză 37. Regele Întunericului Îi biruie pe trimișii Luminii și Îi Înghite, fără să-și dea seama că o asemenea hrană este otrăvitoare pentru el. Cei cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
antică locuință cu arhitectură simbolică și semnificativă, sub semnul unei "zile de toamnă, zi apăsătoare, întunecată și mută"427 cu nori grei și joși într-un cer lugubru. Singurătatea, rătăcirea și melancolia însoțesc mersul fugarului, urmărit și persecutat într-o "întunecime întristătoare", fără hrană, ud până la piele pe o ploaie înghețată, în căutare de refugiu. Prăbușirea casei Usher este și ea, într-adevăr, o chestiune de ospitalitate: naratorul chemat de un vechi prieten, vine să stea câtva timp lângă gazda sa
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să devină ființă cerească; dacă pe cele cu spirit, va fi înger și fiu al lui Dumnezeu; iar dacă nemulțumit de fiecare dintre felurile creaturilor, se va retrage în centrul unității sale, va forma un singur spirit cu Dumnezeu în întunecimea solitară a Tatălui care este așezat deasupra tuturor, și tuturor le va sta în frunte."106 Rolul care îi este conferit omului îi permite acestuia să aibă puteri sporite și deține astfel dreptul de a-și crea propria existență. Cea
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
care cântă numai după partituri, uitând de îngerul din el (în Uniforme de general, Maria da Maria spune: "Cântăm pentru îngerii din noi. Căci fiecare om are în el un înger, nu îngerul păzitor, ci îngerul care geme închis în întunecimile sufletului fiecăruia din noi, și pe care arareori, numai rareori, izbutim să-l descătușăm, să-l lăsăm liber să-și ia zborul, să se înalțe, și atunci, o dată cu el, se purifică și se înalță, și sufletul nostru, sufletul fiecăruia din
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui, ci în cea mai ascunsă și intimă experiență de ascet și de mistic. La această „parte de foc” din viața Sfinților noștri este invitat preotul ca să o aprindă pe a sa: mistica aceea este unica lumină capabilă să lumineze întunecimile zilelor noastre. Este provocarea creștină a Mileniului nostru: să țintim cu toții la sfințenia cea mai înaltă, cea mistică și contemplativă. Pentru a trezi în creștini o adevărată dorință după sfințenie, percepută la început ca o dorință puternică de convertire și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
o emana ai dat fermitate membrelor mele. Mulțumesc, Doamne, că m-ai liberat în felul tău și nu așa cum ți-am cerut eu. Nu mi-ai dat o viață lungă, însă mi-ai umplut-o de sens. Nu ai blestemat întunecimile care mă învăluiau, însă mi-ai arătat lumina. Când nu am putut și nici n-am știut să-mi înalț capul, Tu te-ai plecat în fața mea pentru a mi te arăta. Nu ai luat crucea de pe spatele meu, m-
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
scapără, a trage cu săgeți către cer pentru a-1 amenința». Pe cine vroiau ei să sperie prin săgețile lor ? Învederat că norii acei care ca niște uriași balauri se înaintau asupra soarelui, stingând viile sale raze în neagra lor întunecime. Umbra, întunericul venea să ascundă lumină; natura toată părea că se întristează, când dragul astru dispărea pe firmament. Omul în pruncia lui, necunoscând neputința sa față cu legile naturii, încorda arcul, arunca săgeata și credea că va alunga pe geniul
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ilirice, la Geți pe malul stâng al Istrului. Odată chiar vedem pe Romani ajungând până la acest fluviu, sub consulul Curio în anul 89 in. de Hr. și venind în fața Daciei, în care însă nu îndrăznesc să treacă, temându-se de întunecimea pădurilor ei. Dintre toate popoarele prădătoare de la nordul Dunării, niciunul nu era așa de periculos ca Dacii, mai ales de când ei se organizaseră într-un corp puternic sub regele lor Boerebiste. Ei întreprind incursiuni prădalnice până prin Iliria, Tracia și chiar
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
fond” publicat ca editorial la 11 decembrie 1888 În revista Fântâna Blanduziei. Sunt idei de o clarviziune genială pe care poetul le prezenta public după ieșirea dintr-o perioadă critică a existenței sale, greșit și tendențios etichetată ca perioada „marii Întunecimi” pe care mulți exegeți, critici și eminescologi cu pretenții s-au grăbit să o susțină, s-au Încă mai susțin (Împotriva a tot ceea ce știința medicală a demonstrat ulterior), că ar aparține patologiei luetice (active, sechelare sau congenitale) presupusă de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
pentru sfatul oferit de Ermolae. S‑a dus apoi În drumul lui. Era fericit să Își ridice sufletul și ochii trupești către Rai, În timp ce șoptea cuvinte de slavă și de laudă Domnului. Era recunoscător pentru că fusese mântuit de eroarea și Întunecimea idolilor. După moartea părinților, a slobozit pe toți sclavii, iar averea familiei a Împărțit‑o săracilor. Deoarece nu primea plată pentru tratamentele pe care le făcea, este numit „doctor fără de arginți”. Din cauză că era căutat de mulți bolnavi, ceilalți medici din
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ați releva deprinderi folositoare în această lume, apoi să deprinzi modestia și seriozitatea - esența artei de a fi învățător, adică fascinant de simplu. NORMAL. Totul însemnând în fapt a fi un fel de vrăjitor care „topește” nedumeririle minții și spulberă întunecimile sufletului deschizând copilului orizonturi noi spre lumina atât de necesară navigării fără ezitare în viața de toate zilele. Colegii mei, veniți în majoritate de la sate, erau dintre cei mai dăruiți, mai harnici și mai dornici de performanțe superioare. Toate, în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
punem, cu grijă, ulei Îndeajuns; Dar dacă umplem peste margini urna, Desigur că lucirea luminoasă o stricăm, Sau o stingem cu totul: de-aici putem Învăța, Fără multă muncă sau trudă obositoare, Că dacă omu-și hrănește „urna” (trupul) fără cumpătare, Întunecimea criptei Îi va fi pedeapsa. XI Puțin vin nobil inima Înveselește; Eliberează mintea peste care supărarea stăpânește; Luminează trista melancolie a suferinței, Iar caznelor infirmității uitarea o aduce; Revigorează sângele; Își joacă rolul Grăbind circulația prin vene; Stimulează digestia și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pământul /fiori îi strecurau sub piele printre oase./ Vai, Doamne, nestăpânitul novice a-nțepenit /când înainte ochii să îi lege a zărit /purpura coloanei /reprezentând ce și-ar dori oricine: /ca spiritu-i către lumina lui Osiris să se-nalțe, și apoi / întunecimea coloanei să-i arate /cât de captiv i-e sufletul în trup./ Întors în curtea templului /unde munceau umili și-n liniște deplină servitorii /rămase-apoi o săptămână. Când s-a întors /la poartă fu-ntrebat /de-ar vrea din nou să
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sufletul imaterial scapă de moartea periodică (somnul) a corpului material, călătorind prin tenebre. Plutarh scria: somnul este singurul dar gratuit pe care îl acordă zeii, iar Mirinda Panha 671 spunea: Doar o gândire activă visează... așa cum în umbră și în întunecimi, când nu există de loc lumină, nicio rază nu cade pe oglindă, tot așa când ești profund adormit, gândirea intră în ea însăși, nu mai acționează și deci nu cunoaște nici fericire, nici nenorocire. Privește, o, rege, corpul ca această
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de loc lumină, nicio rază nu cade pe oglindă, tot așa când ești profund adormit, gândirea intră în ea însăși, nu mai acționează și deci nu cunoaște nici fericire, nici nenorocire. Privește, o, rege, corpul ca această oglindă, somnul ca întunecimile și gândirea ca lumina! Empedocle, Diogenes, Hippocrate s-au aplecat asupra somnului normal și patologic, Aristotel văzând în el o încătușare 672 și în același timp o evadare. Când trec punțile de somn,/ Îmi rămâne numai visul/ și abisul, și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o citim pe măsură ce ea se scrie Viața. Dintre aceste fenomene eclipsele sunt jocuri de umbre în lumina infinită și urmează legile armoniei și ordinii instaurate din haos în cosmos. Am înghețat afară să observ Esența unei eclipse Deci perfecta sa întunecime. Am stat în frig pe prispă Nimic nu era mai perfect Decât speranța noastră de lumină în acea întunecime 901. Deci așa cum, probabil, eram martori mai mult sau mai puțin conștienți, lumea se forma și poetul își amintește de acele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
urmează legile armoniei și ordinii instaurate din haos în cosmos. Am înghețat afară să observ Esența unei eclipse Deci perfecta sa întunecime. Am stat în frig pe prispă Nimic nu era mai perfect Decât speranța noastră de lumină în acea întunecime 901. Deci așa cum, probabil, eram martori mai mult sau mai puțin conștienți, lumea se forma și poetul își amintește de acele timpuri dintr-o altă încarnare. Eclipsele și conjuncția corpurilor cerești sunt mărturii ale legilor cărora ne supunem și totodată
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sens. Ele lipsesc. Râsul și plânsul exprimă inexprimabilul și comunică stări ale minții ce sunt greu de exprimat prin cuvinte. Cine-ar putea gândi o umbră din falii pline de văpăi ce ard ofranda devenirii noastre? Ci lacrimi dintre stele, întunecimea surdă coboară în adâncuri efemere plutind în veșnicia curbă un cântec nerostit de astre, un vers ce n-a fost spus de niciun bard1163. Împărăția umbrelor devine prin Cartea lui Enoh un spațiu în care se poate readuce la starea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
1976) revelă, prin indicii de frecvență, pe de o parte, caracterul nocturn al viziunilor, pe de alta, dominanța paradoxală a luminii: seara (16) - dimineață (3) ; noapte (101) - zi (56) ; lună (79) - soare (30) ; nor,umbră (100+37) - senin (21); întuneric,întunecime (13+2) - lumină (54) Transformarea primelor două metale nobile în efluvii reverberante și sonore are loc în clipa revelației, iar versurile în care T. Vianu văzuse un pastel, conțin de fapt magia proteică a elementelor: „Când torsul s-aude l-
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]