1,988 matches
-
În vreme ce Își ștergea ochii, Își spunea că asta Înseamnă să fii fericit. Avea toată viața În față, o eternitate care aștepta să fie umplută cu aceeași bucurie spumoasă, delirantă. Se simțea de parcă norii care acoperă cerul unei zile reci și Întunecoase s-ar fi spart și ar fi apărut soarele strălucitor pe o bucățică de pământ unde se afla ea, numai ea. Se Întreba cum de trăise oare primii cinsprezece ani de viață fără să cunoască plăcerea asta amețitoare? Au ajuns
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-a uitat clipind la Margaret. A ridicat un braț să vadă ora. — Veniți cu mine, a zis. Vă dau trei minute, nu mai mult. Au părăsit Încăperea și au Înaintat grăbit de-a lungul unui culoar Îngust care părea Întunecos, În ciuda șirului de ferestre care se aliniau de la un capăt la altul. Afară se vedeau pomișori plantați de curând care nu prea se prinseseră, frunzele se răsuceau uscate și cădeau. Culoarul era fierbinte și mirosea a mucegai, ferestrele nu fuseseră
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
partea cealaltă. Îndrăznise chiar să creadă într-o superioritate a sa, o înzestrare naturală. Carmina plecă târziu către casă, așteptă în stație câteva zeci de minute și, în sfârșit, aflată în autobuzul aproape gol ce o transporta hurducăind pe străzile întunecoase, hotărî să descopere cine era OMUL, CREATORUL TOTAL. Dori să-l cunoască, să-l aprofundeze și apoi să apară în casa profesorilor cu numele lui pe buze, iar ei s-o aprobe uimiți și încântați totodată și, calmi, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o parte și alta. Pășea cu picioarele goale, ușoară, curioasă, curajoasă. Carmina o auzea umblând. Fiecare zgomot amplificat de emoție în timpane o făcea să tresară. Îi auzi pașii pe hol, tălpița ei mică de copil-femeie înaintând pe culoarul întunecos. Și în timp ce aștepta, avea impresia că Elena pășise într-o lume necunoscută, periculoasă, plină de obstacole neprevăzute. Carmina abia respira, încheieturile o furnicau. Auzi din nou pașii și ușa închisă cu precauție. Elena se întorsese repede, se urcase în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în vederea drumului lung și greu pe care-l aveau de străbătut puii. Zugrăviți impresiile acestei familii, zburând spre țările calde peste mări și oceane, peste munți și orașe. Povestiți întâmplări posibile din timpul zborului: au rătăcit, poate, drumul din cauza nopților întunecoase, lipsite de stele; ploaia ori furtuna i-a silit să se așeze în locuri neprielnice; puiul cel mare, neantrenat îndeajuns n-a mai putut rezista călătoriei. Arătați dacă familia de prepelițe a ajuns bine la destinație sau dacă eroul nostru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-l lase rătăcit, sperând că acolo, sus, va fi ferit de ochii dușmănoși ai lupului și de iscusința vânătorului. Iedul behăiește vesel și zburdă de bucurie, fiind fericit alături de mama sa. După un timp, căprioara și iedul ajung în pădurea întunecoasă, pășind prevăzători spre inima neagră a acesteia, pe sub bolți arcuite de frunze. Dar, când ajung în luminiș, de sub o cetină, se aprind ochii lacomi ai lupului. Dintr-un singur salt, bietul ied ar fi putut fi sfâșiat. Atunci, căprioara scoate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-se pe propriul rug, rugul unei inflexibile dorințe de a fi. Căci: ,, Nu este altă mai plăcută zăbavă decât cetitul cărților”, spune cu dreptate cronicarul. Lectura îl încălzește pe om, îl luminează, relevându-i valorile esențiale, îl ferește de umbrele întunecoase ale întunericului, îndeplinindu-și astfel rostul cel mai adânc. În cărți, omul găsește elixirul ,,tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte.” E o tinerețe veșnică, în care arderea nu pare să consume materie, ci să se ridice din ea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ale pădurilor. Spre pășunile muntelui își mână ciobanii turmele, în clinchetul neîntrerupt al tălăngilor. Câteva clipe am stat nemișcată și am contemplat priveliștea care mi se deschidea în fața ochilor. La poalele muntelui erau văi acoperite de păduri înalte, dese și întunecoase și sate ale căror case păreau de sus mici, ca niște puncte pe hărți. Se vedea și drumul care trecea prin sat, tăindu-l parcă prin mijloc. Undeva, mai departe, se vedea linia de cale ferată și mica gară, pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
căruia lumea ta își întoarce încet fața de la un ev la altul. Alina Catană, clasa a VII-a C În munții noștri Îndoiturile Carpaților se arată ca într-o minunată panoramă, cu crestele încununate de raze, cu văile adânci și întunecoase, spintecate de izvoare repezi și umbrite de păduri seculare. Piscurile albe de calcar se înalță spre cer, ca niște turnuri de catedrală și își aduc aminte de trecutul viforos al neamului nostru. În aceste ținuturi păduroase, oamenii au stat adăpostiți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cartier ca Într-un oraș străin. Pentru a ajunge acasă, trebuia să recunoască, oricât de rușinos ar fi fost, că se Îmbătase și să dea un telefon Zorelei, sau să ceară ajutor puținilor trecători de care se izbea pe străzile Întunecoase și Întortocheate ale „Bosniei”. Să mă fi Îmbătat cu adevărat? se Întreba el privind pentru a treia oară În acea zi vila doamnei Ster. Bucuria care Îi Încălzise sufletul toată după-amiaza se risipise odată cu achitarea notei de plată. A plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
une vie.” E adevărat că fraza asta Într-un fel suna pe malul stâng al Senei și În altfel pe malul stâng al Săsarului. 10. Iolanda se Încăpățâna să Își păstreze atelierul În Centrul vechi al orașului, deasupra unor magazine Întunecoase și birouri obscure de notari și avocați, Într-o lume pestriță În care roiau de-a valma prosperi oameni de afaceri, sau cu venituri modeste, persoane Încleiate În interminabile procese de succesiune ori amatori de antichități și surogate de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
arbore genealogic de esență tare cum numai tu poți desena! Divin! Hai În codru cu verdeață, să ne-o tragem pân' la greață, Îi șopti ea la ureche vizionarului. Îl prinse de mână și Îl duse pe scara Îngustă și Întunecoasă care ducea la mansardă. Pe chiloții de un alb orbitor al fetei, se putea citi scrisă cu litere roșii fosforescente inscripția TOP SECRET. E timpul să-ți vezi și tu dosarul, iubitule, sper că ai o lanternă potrivită pentru bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
liberă, iar lumina stinsă. Cu atât mai bine. Eu văd În Întuneric. Ca pisicile. Urcară scara fără ca ea să-și scoată mâna din buzunarul său. Un gest cu care Îl obișnuise Violeta. Ori de câte ori erau singuri În lifturi. Sau pe străduțe Întunecoase. De data asta Însă se simțea ca un câine de apartament scos afară la ore fixe ca să urineze, ținut strâns de zgardă ca să nu-și dea drumul pe scări, cum s-ar fi putut Întâmpla dacă n-ar fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu tine și numărul meu de telefon. Strecurasem cărțile de vizită pe sub ușile marcate ACCESUL PERMIS DOAR PERSONALULUI AUTORIZAT de pe aleile dosnice ale docurilor părăginite din Hull și ale depourilor mânjite de ulei din Sheffield. Le presărasem prin toate coridoarele întunecoase marcate ACCES INTERZIS și ÎNTREȚINERE care împânzesc partea din spate a marilor complexe comerciale și a supermagazinelor din nordul Angliei. Lăsam câte o carte de vizită în orice loc ce putea fi descris ca ne-spațiu peste care dădeam. Comitetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cutii prăfuite și am ieșit într-un birou al personalului, prevăzut cu geamuri, unde contururile vagi ale tastaturilor de computer și ale lămpilor de birou erau încă vizibile sub praful așternut peste toate birourile rămase acolo. Am înaintat pe coridoare întunecoase cu nișe derutante și bifurcații în formă de T și am traversat încăperi cu șiruri de saltele goale și geamuri mari, cu jaluzele rupte. Așa mi se înfățișa spitalul, ca o succesiune de piese ciudate, disparate, de puzzle. Locuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
temporale, distanțele, logistica. Privirea ei mată trecu peste mine o dată, de două ori și apoi, iritată, reveni la normal. — Eric, spuse ea. Ce tot stai acolo ca o mătură. Mișcarea. 5.14 dimineața și roțile jeepului galben huruiau pe drumuri întunecoase. Mașina era plină de cutii cu cărți, genți cu de toate și-un Ian somnoros și nervos în cușca lui de transport. Mă așteptasem ca Scout să propună să facem ceva cu Ian - să-l ducem la o pensiune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
E ca-n Dimineața morții sau cam așa ceva, nu? Apoi mie, zâmbind: — Ai încredere în mine? — Mda, am recunoscut, punând rucsacul în spate. Doar că nu-s prea sigur de ce. Încărcați, am pornit pe alee și-am traversat o stradă întunecoasă, pe care nu circula nimic cu excepția unui vânt puternic și a unei cutii de Cola aruncate care, când se rostogoli, păru cel mai zgomotos lucru din lume. Scout mă conduse la ușa din spate a unei librării mari. — Waterstones. — Corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Scout. Ea ridică privirea din carnețelul roși, luând-o. — Bine. La capătul pasajului ăluia ar trebui să fie intrarea în subsolul unei biblioteci. Acolo trebuie să ajungem. Pasajul ăla? M-am uitat în depărtare. Pasajul cu pricina părea scurt și întunecos și aducea mai mult cu o fundătură. — Ești sigură? Scout zâmbi. — M-am înșelat vreodată până acum? Nu știu, te-ai înșelat? Încă n-am ajuns nicăieri. Ea clătină din cap, ridicându-se în picioare. — Bine, îți spun eu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Acolo, zise Scout, arătând cu degetul în sus. — Acolo trebuie să urcăm? — Capătul dârei. — Ce se află acolo? — O să vezi cam peste treizeci de secunde. Bine sau rău, călătoria noastră se sfârșise. Am auzit un zgomot. În capătul cel mai întunecos al încăperii, o stivă de foi de hârtie se nărui cu un fâșâit prelung. Scout se uită la mine. Eu m-am uitat la ea. — Ce-a fost asta? Cu palma în jos, îmi făcu un semn de vorbește mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
putut fi motivele reacțiilor ei. Camera ei de dincolo O lumină difuză se instalase în camera ei, o lumină foarte albă a zorilor care n-ar fi răzbit altădată prin fereastra ei, pentru că era orientată spre apus și casa era întunecoasă, cu streșinile mari ce o înconjurau ca o pălărie, cu acoperișul țuguiat ce nu lăsa lumina să pătrundă nici în cele mai însorite și limpezi zile. Toate lucrurile erau în ordine, la locul lor, numai că fiecare dintre ele purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în breșele săpate de apă în stâncă sau se aștern ca nestematele la baza cascadei, dând acestui loc o strălucire remarcabilă. Cascada este înconjurată de o vegetație abundentă ce-l ecranează complet pe scăldător de restul lumii. Prin acest stufăriș întunecos, soarele și-a clădit un tunel luminos, prin care asistăm la un duș ritualic de cristale, apă și lumină. Dincolo de binecuvântarea răcoroasă a apei ce ți-o dă această oază într-un ținut arid și uscat ca cel al Goianei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să-i pună căluș în gură, eventual să-l cotrobăie de mărunțiș prin buzunare și, de ce nu, să-și ceară iertare ca un individ educat prin școlile patriei. Până spre dimineață, când asistentele și infirmierele se culegeau de prin unghere întunecoase unde se putea închide un ochi, erau departe. Nenea Matei fierbea parcă într-un sânge de împrumut: ochii ca de furtună scăpărau fulgere vineții, buzele măcinau cuvinte inexistente, umerii îi tremurau precum un resort de ceas grăbit să numere intervale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu această par ticipare. Invitația au acceptat-o și Zoli și Duczi. Părintele, un bărbat slab, nu prea Înalt, Îmbrăcat În gri, ne-a poftit În ceea ce trebuie să fi fost casa parohială și ne-a condus Într-o Încăpere Întunecoasă, cu perdelele trase și cu mai multe lumînări aprinse. Ne-a ținut În picioare și a Început prin a-l lua la rost pe Duczi că de ce maică-sa nu dă pe la biserică. CÎnd ăla a răspuns că mama lui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în parte, în propria ei realitate ipostatică. Cu alte cuvinte, „ca să ne facă pe noi ceea ce este El”, a trebuit ca „El să se facă ceea ce suntem noi” în felul cel mai deplin cu putință, asumându-și aspectele cele mai întunecoase ale vieții omenești. Faptul implică nu doar suferința fizică și emoțională, ci și trădarea omenească. Într-adevăr, trădarea este un simbol pentru cel mai josnic act pe care noi îl putem săvârși față de altă persoană (de aceea adulterul a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
versete mai încolo, pogorârea în duh a lui Isus pe lumea cealaltă cu taina botezului. Botezul înseamnă scoaterea omului vechi, reînnoit, din iad. Teologumena este reprezentată în iconografia ortodoxă, conform indicațiilor lui Dionisie din Furna, astfel: Iadul, ca o peșteră întunecoasă sub dealuri; îngeri purtând veșminte luminoase îi leagă cu lanțuri pe Belzebut, domnul întunericului, și pe demoni, pe unii bătându-i, pe alții gonindu-i cu sulițe; câțiva oameni, în pielea goală și legați cu lanțuri, uitându-se în sus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]