17,900 matches
-
-ai apărea În prag Să luminezi cu chipu-ți Încăperea, S-ar nărui tot frigul și de drag, Aș dărâma puștiul și tăcerea. MEREU Când fugi de mine, te apropii, Că nu e depărtare de ajuns... Închide ochii și În Întuneric Eu sunt lumină care a pătruns. Când socotești că Îți devin povară Mai pune-n gânduri semne de-ntrebări Și vei vede ca-n haosul ce-l săpi Apar mereu nenumărate scări. Nu sunt luceafăr, nu, si pan' la mine
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
Marius Chivu Era întuneric, dar simțeam că ușa e mai aproape decât apreciam în acel moment. Am întins brațul și am pipăit-o. S-a deschis de la sine cu scârțăitul metalic binecunoscut. În bibliotecă, lumina roșiatică difuză amesteca fumul într-o inefabilă perdea. Un
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
în vârstă de care abia la Toronto avea să afle că era ruinat, - sângele cartoforului! Bărbatul clătină iar din cap ca atunci când nu ești de acord cu ceva. Văzând ora - acum în Canada ar fi fost pe înserat, pe la opt, întunericul lor de vară, ușor, pregătindu-se să cadă mai mult în glumă, cu nopțile lor albe... Firesc, așadar, ar fi fost, cesulețul să-l poarte Sisi. Dar ea preferase să-l țină el în amintirea fiicei lor aventuriere. (Va urma
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
ucide la ivirea zorilor. Repetiția maniacală a asasinatului interzice viitorul, în care se putea instala adulterul, dar și maternitatea. Fratele mai mic dispare ca prin farmec din poveste, iar Șahriar devine unic posesor al fecioarelor virtuoase. Șeherazada povestește doar în întuneric și, la ivirea zorilor, se oprește sfioasă. Povestea pătrunde în trecutul nevăzut, cu neputință de văzut, se mișcă în sistemul poveștilor, se leagă neapărat de altă poveste și îl leagă pe ascultător, obligându-l să iasă din ritmul dement al
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
povestește cum s-a rătăcit la vânătoare, în tinerețea lui, și a ajuns, în ceață și noapte, epuizat, la un han ce părea fermecat și pustiu, până ce "deodată, două lumini fosforice, ca două stele gemene, izvorâră într-un colț, din întuneric" (p. 33). Erau ochii hangiței ce se întorsese târziu de la târg, găsindu-și soțul beat și adormit și pe acest străin uimit, pentru că "o șerpoaică mândră, o nevestică sprâncenată sta tăcută înaintea vetrei". Pasiunea boierului se reaprinde după treizeci de
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
în zori, și fiorul patimii se dezlănțuie romantic, fără crescendo sau preparative. Chiva (acesta e numele fetei) îl întâmpină pe boierul care îl căuta pe tatăl ei cu o lampă de gaz, ridicată deasupra capului, ca să vadă mai departe în întunericul dimineții. Scrutarea celor doi are ceremonialul ei: Ea își lăsase luminița în jos, în dreptul pieptului, și flacăra îmi descoperea o față curată, oacheșă, sprâncenată, cu doi ochi minunați. Acum ochii aceia zâmbeau. Și eu mă simții deodată străbătut de o
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
doi ochi sprâncenați așa de frumoși. Ceva cald îmi umplu coșul pieptului, apoi căldura mi se sui în obraz și în ochi. Pe buze îmi năvăli un roi de cuvinte îndrăznețe. Toată tinereța înflăcărată, c-o dragoste iute, izvorâtă din întuneric, din necunoscut, mă pornea ca o izbire de val spre fata ce sta înainte-mi și zâmbea" (p. 63-64). Iubirea e configurată la Sadoveanu în toți termenii ei senzuali de la prima întâlnire: "Dragostea, fiorii fierbinți, pe care tinereța mea îi
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
al locului, și lumina care descoperise ochi așa de mari și de negri... Fata, în rochia-i de stambă albastră, în cămașa-i albă cu altițe, încinsă tare cu brâu îngust, pieptănată strâns, cu cosițe, mă privea cu ochi de întuneric, și nu știa ce să spuie" (p. 64-65). Urmează imediat primul sărut, care face ca ochii fetei să se aprindă "într-o văpaie neagră" (p. 66), iar sentimentele se instalează într-o "boală grabnică, arzătoare și dulce, care - după cum recunoaște
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
eu face? Tot ce-mi vine în minte acum e să te autorizez pe dumneata să faci să circule această scrisoare în orice mod vei găsi de cuviință. Nu e mult, nu e de-ajuns... Să vezi, să auzi căzând întunericul acolo unde oamenii credeau că văd ivindu-se zorile... ți se frânge inima. William Golding" Împăratul muștelor într-o nouă viziune Printr-o coincidență, în selecta revistă Discobolul din Alba Iulia (și anume în nr. 86-87-88 din 2004), figurează și
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12147_a_13472]
-
elipsă, ca o punte înălțată peste mai multe trepte. În mijlocul ei o colivie; înăuntrul ei o măsuță. Este universul închis unde revin mereu, acasă, Don Giovanni și Leporello, valetul lui. Alte trepte urcă spre înaltul scenei și se pierd în întunericul care rămâne ambianța dominantă a spectacolului. Mici luminițe, dispuse în structuri geometrice, sclipesc enigmatic. Nu m-au intereseat explicații despre ce ar fi dorit regia: cosmosul, planetele ... Convingătoare este rotirea personajelor în jurul acelui centru de putere magică, magnetică, reprezentat de
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
autoare a unor inedite ipoteze critice. Printre acestea, de menționat sunt racordarea retoricii ionesciene la curentul platonician, apoi sugerarea unui "manierism" al discursului din operele sale de tinerețe și, în special, punerea în valoare a unei "tematici a alternanței lumină/întuneric, zbor/cădere, tăcere/vorbărie". Tema căutării luminii paradisiace - constantă a biografiei spirituale a lui Eugčne Ionesco, inclusiv la nivelul credinței religioase, dar și motivație a tragismului aflat în spatele umorului, absurdului sau scepticismului ionescian (care îl apropie nu numai de Cioran
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
osanale pentru care Ceaușescu ar fi invidios. În funcții culturale importante au fost puși mulți dintre cei care au slujit cu nespus de multă și cunoscută sîrguință regimul comunist pînă pe 21 și 22 decembrie, care ne-au adîncit în întunericul peșterii în care am fost condamnați să trăim, făcînd ca sistemul comunist să meargă uns. S-au cheltuit bani mulți, mulți, fără criterii, în găști, s-au proclamat succese de răsunet mondial, în teatru și nu numai, s-au realcătuit
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
fixată la ora asta și mă întrebam cine ar putea fi... Intrați... Scuzați-mă că v-am deschis chiar eu, dar servitoarea mea e plecată la cumpărături. Cu siguranță că nu exista nici o servitoare, dar nu avea importanță. Era aproape întuneric și în casă nu fusese aprinsă nici o lampă. Un fotoliu se afla în fața unei sobe englezești, unde se zărea flacăra unui foc de cărbuni. Atmosfera era liniștită și caldă, puțin cam apăsătoare. Doamna Lucile se deplasa de la un comutator la
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
Am lecții multe pentru mîine. - Le faci la prăvălie. Hai, vezi de toate. Grăbește-te! Nu te mai mocăi! Ascultător, Anton lăsa tocul, își punea șuba, își trăgea cizmele găurite și, cu gramatica sub braț, ieșea după taică-său în întunericul înghețat al străzii. Prăvălia era alături, iar înăuntru domnea o temperatură polară. Doi țărănuși ucraineni, Andriușka și Gavriușka, pe post de comisionari, tropăiau și își frecau nasurile cu mîinile vinete de frig. Cînd își zăreau stăpînul, înlemneau în poziție de
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
tot. Fiecare la libera alegere... Nu știu dacă, după orele 24 noaptea, ea, noaptea fiind refugiul, scăparea săracului, mai merge să arunci în văzduh mesajul înfricoșător, întrucât sunt și inși subțiri, rari, dar sunt, a căror minte abia după căderea întunericului se trezește de-a binelea. Nu știu; zic. Dar stau și mă gândesc... Anume, dumnealor, cetățenii în sfârșit,... dacă dânșii, dormind din greu, o dată și-odată, cine știe cum, se trezesc, prin cine știe ce împrejurări, ori datorită căror motive, dumnealor se deșteaptă, cum
Deșteptarea (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12237_a_13562]
-
alte spații culturale decât cele ale dictaturii ceaușiste, este exagerat, ba chiar ridicol, a vorbi în atare situație despre o rezistență, fie ea și prin cultură, dar ea a fost aproape singura lumină, oricât de firavă, din acei ani ai întunericului. O altă utopie, a literaturii, începea să dubleze realitatea tot mai sordidă a unei lumi fără nici un sprijin spiritual și moral, religios ori civic, în afara artei. în acest spirit profund utopic s-a format noua paradigmă literară a generației postbelice
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
de fiecare dată reveneam la motivul inițial; n-am cum să dau înapoi; va distruge ce-i al meu, acel ceva dădăcit și îngrijit de toată viața mea, care-i mai mult decît eul. Ne-a oprit un milițian. În întuneric, am simțit că m-a înșfăcat cineva de umăr și, dintr-o smucitură, m-a răsucit cu fața. Imediat am încetat să mă clatin, mi-am îndreptat trupul, nedorind să mă pomenesc la miliție. Nu mai eram beat tare și
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
mai tîrziu, se pregătea să mai înregistreze cu mine cel puțin încă o casetă, nouăzeci de minute. - Bine-bine, locotenente. Sîntem amici. Ne plimbăm. Totu-i bine, locotenente!... a spus Ciubik, repezindu-se spre noi. Și ce iute a zărit în întuneric steluțele celuilalt. Acum și eu stăteam drept ca lumînarea în fața locotenentului, chiar cu o oarecare exagerare - pasămite, sînt treaz și voinic! Privește-mă! Voiam să merg, voiam să-mi continuu drumul, nu voiam să rămîn fără Ciubik, fără prada mea
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
Dar acum se răzgîndise: Mi-a înapoiat bancnota; și a salutat. Se întîmplă. Nu căuta logica. (Gîndește-te cum să scapi de logică.) Am rămas iarăși doar noi doi, doi tovarăși de drum credincioși, cam beți. Mergeam. Mulțumit, Ciub fluiera. Prin întuneric apăreau, la stînga și la dreapta, slab iluminate, blocuri de patru etaje. Ce raion o fi? - Dă-mi să beau, i-am spus lui Ciubik. Mai avea o sticlă de rezervă. - Ai timp. - Nu fi cărpănos. Nu-mi scoate sufletul
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
la noi, pătrundeau doar răsfrîngeri. Puteam vorbi fără să șoptim. Kaghebiștii se pricep să aleagă și să găsească noaptea un asemenea loc, priceperea și experiența, ce să fie, dacă nu ele! Acum n-am mai putut rezista: am oftat în întuneric. Uite-așa. Deja e lîngă mine. Ne-am așezat pe o suprafață netedă, furniruită. Putea să fie ușa de la un dulap mare, străvechi. (Ca o jumătate de masă de ping-pong.) E timpul. Am eliberat, am slobozit în sfîrșit durerea mea
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
Mi-am întins mîna dreaptă în direcția lui. Mai rămînea să mă apropii. M-am prefăcut că mă întind după sticlă: - Așteaptă a spus el. - Ce să aștept? - Povestește. Despre scriitori povestește-mi. Povestești interesant... Pesemne că deschisese reportofonul. În întuneric, fiecare putea să facă ce vrea. El voia ca eu să beau acum înghițitură după înghițitură, să mă tîmpesc fără grabă, să-i povestesc. Se temea că am să beau deodată o jumătate de sticlă.) M-am întins. - Ți-am
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
ca eu să beau acum înghițitură după înghițitură, să mă tîmpesc fără grabă, să-i povestesc. Se temea că am să beau deodată o jumătate de sticlă.) M-am întins. - Ți-am spus să ai răbdare!... A tras sticla în întuneric. Dar eu mă apropiasem suficient, mă lipisem de el (n-ar avea timp să mă împingă). Și de îndată, cu o mișcare simplă (după omoplatul lui, ca într-un loc cunoscut) i-am înfipt cuțitul, simțind cu vîrful golul surpător
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
zbătut un pic, dar fără să scoată un sunet. Pur și simplu, se cutremura din tot trupul. Am scos casetele, le-am pus la mine în buzunar. Ce reportofon mic. Am luat tot, am verificat. Am stat cîtva timp în întuneric. Sticla se rostogolise undeva, sub lăzi, sub căruciorul de copii. Nu m-am apucat s-o caut. Doar nu mă atinsesem de ea. Nu voiam votcă. Nu voiam să trag nici o dușcă. Totul s-a petrecut dintr-o dată. (Ca un
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
cuptor. Să se odihnească, Doamne, în noi, Duhul Tău, ca rugăciunea în așternutul fecioarei, ca un cîntec nou în glasurile bisericii. Să se odihnească, Doamne, în noi, Duhul Tău ca tatăl în fiul, ca sufletul în trup, ca lumina în întuneric, ca sunetul în trîmbițe, ca ochii mei în psaltire, ca cele ce nu sînt în cele ce sînt" (Psalmul 62). Astfel lumina sacrală e dublată de umbra, și ea luminoasă, a artifexului. Om al cuvîntului prin definiție, poetul e sensibil
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
fenomenologic. Muzica nu se poate abandona hazardului, mai ales după experiențele de cuantificare și formalizare sonoră a acestuia de către stockastici ori fractaliști. Improvizația iese în lume aidoma unei revărsări a închipuirilor (ca la Nerval), dar și drept o gură a întunericului (ca la Hugo), convocând atotputernicia visului, jocul dezinteresat al gândirii, capabil să surpe conveniențele și conivențele. O complicitate este totuși posibilă, chiar de dorit: prezența ordinatorului cu alaiul său de programe, care de care mai surprinzătoare. 5) Experimentalismul de azi
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]