1,026 matches
-
și s-au scremut atât de tare că ai fi zis că mută munții din loc. Vor să fie respectați, să li se dea mereu, dar iau ei, nu mai așteaptă să le dea cineva. Am întâlnit și mari ticăloși, înveșmântați în draperii aurii, care ne-au amărât sufletul, și care de cele mai multe ori strălucesc, mai ales dacă-i privești de departe. De aproape miros urât. Bunul Dumnezeu ne-a scos în cale și oameni minunați, cărora le mulțumim că au
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
monument de bunătate, de omenie și de moralitate este prietenul meu mai mare, Ioan Crișan, care anul acesta a împlinit 81 de ani. Să-i dea Domnul sănătate, să-l mai aud la telefon mulți ani! Seamănă cu muntele Ceahlău, înveșmântat în odăjdii de argint, dacă-l privești stând în genunchi și rugându-te. Este una dintre mințile strălucite pe care le-am întâlnit în această națiune, cadru didactic la Politehnică în tinerețe, cercetător cu multe invenții și descoperiri în Electrochimie
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
în proză cultivă rostiri și tăceri presărate cu îngândurări, incertitudini, bucurii, amăgiri, ispite, penitențe, ispășiri, melanholii, imagerii, toate respirând esența „Frumosului.” Aflăm din Istoria adevărată, după Lucian din Samosata, că „aici, la ceas sorocit, gândurile poeților se întrupează în pești înveșmântați cu solzii de argint ai versului, pentru ca, risipiți prin oglinda fără de sfârșit a timpului, să amintească oamenilor, cu strălucirea lor, de adevărata bucurie a firii.” Asumându-și ipostaza Creatorului, logosul său devine un mecanism semantic fundamental într-un monolog adresat
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
fiecărei fracțiuni trăită sau nu. Împletesc acum coșuri din trupuri de plante din lunca acelor cuvinte nerostite de ei, omul cu inima învelită în gheață și a omului care șoptește ascuns bulgărelui de aur, tainele tăcerii. În jurul meu este tăcerea înveșmântată în singurătate. Știi omule ascuns, că tăcerea primește roluri mii. Eu o văd numai pe ea dincolo de măștile cuvintelor. Îi simt prezența. Se dă de gol mereu prin valul de gând trimis sol al bucuriei ei, că îi iubesc și
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
trup purtând cristale mici de sare Și dezgolind tăcerile-ți absurde... AMURGUL, UMBRA AȚIPIND ÎN CURTE S-au contopit privirile-mi cu zarea Veghindu-ți umbra ațipind pe-o carte. Feerice luciri pe dale sparte Și limbi de foc ce înveșmântă marea. Îndrăgostit, îmbrățișează-albastrul Scăldându-se-n oglinzi de curcubeie - Ce purpură-i pe trup d-echinacee - Când se-adâncește-n ape line, astrul! Topindu-se-n a undelor strânsoare Se stinge sub nepământești săruturi Cu valurile albe - așternuturi Se lasă-alene răsfățat de mare
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
amintiri”. Și da, este convinsă că „Iertarea este singurul suport” (Iertare) și îndeamnă la înțelegere și îngăduință, în spirit creștinesc. Pentru Alexandra Mihalache, conceptele de nemurire, efemer, vremelnicie, eternitate, senin, infinit, veșnicie, răsărit, îi sunt atât de familiare încât se înveșmântă-n ele ca „în straie de azur”. Și desigur, iubirea e pe primul plan, ridicată la rang de virtute, pentru că, „Iubind, trăim”: „Iubind trăim și scriem vers în soare, / E muzică divină între stele / Când inima dansează cu ardoare / Visele
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
mai inedite experiențe. De abia parcurgi o sută de metri și intri într-o altă lume, un fel de Valea Plângerii atemporală. O împărăție cenușie, ca o pânză pictată în nuanțe de gri, creație a unui artist deprimat. De la trotuarul înveșmântat în nuanțe întunecate, la cenușiul albăstrui al cerului... Apar clădiri construite la început de secol, aflate în paragină, fără geamuri sau ferestre, cu pereți scorojiți, din care ți se dezvăluie fără pudoare cărămida stacojie, trecută prin negura vremurilor, rămășițe de
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
Argeș între anii 1978-2010 și cunoscut duhovnic al credincioșilor din satele aflate în vecinătatea acestei mănăstiri. Evlavia și vrednicia arhimandritului Teofil Bădoiu au făcut ca în timpul stăreției sale mănăstirea Slănic să devină un adevărat “Tabor al Argeșului” și să fie înveșmântată în chip luminos atât prin lucrări de zidire duhovnicească a ucenicilor săi deveniți monahi râvnitori, cât și prin construirea unei biserici de piatră care se împodobește acum cu o frumoasă pictură, și a două paraclise cu hramurile Schimbarea la Față a Domnului
PARINTELE TEOFIL BADOI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366826_a_368155]
-
lună, C-aveam asemănări cu ce pictați, Cum un heruvim aveți în mână!! Adesea imaginile sunt atât de vii, Cum fiecare selectând ce-i bun, Rămân în Eu-uri doar vise de copii, Procesând doar ce mâinile propun. Ne-ați înveșmântat și-o carte, Cu sugestii imaginare grăitoare, Cu-un gest de care s-aveți parte, În tablouri mari, copleșitoare!! La mulți ani Fericiți, maestre Panduru Ion! O viață surprinzător de Frumoasă și de acum încolo! Sănătate, căci în rest cred
RECUNOŞTINŢĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367534_a_368863]
-
HIERATIC XXV POVARA CLIPEI Autor: David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului Poem hieratic XXV Povara clipei de David Sofianis reeditare 24.05. 2015 (A.D.) Adormi copilă blândă cu peștii tăi de aur înveșmântată-n lauri în somnul cel deplin odihna ta trezește simțirea cea profundă a faptului că mâine renaște-vei zâmbind apologeții vorbei te îmbie la visare și uiți mereu de tine răsufli fără gând dar așezându-ți fața cu tâmpla peste
POEM HIERATIC XXV POVARA CLIPEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367588_a_368917]
-
o sărutare... Dar iată că a răsărit Corabia celesta pe valuri de nori lunecând și stele-i fac orchestră. Efectul albului sublim oniric este-n noapte, Simți puritatea suspinând și-a vântului dulci șoapte. De pe-o alee, la parada, înveșmântate-n roz-bombon magnolii tinere, suave, țintesc al Primăverii tron. Mirificul piersic zâmbește îmbujorat de-atâta șaga, pregnant parfum exala el și le dedică un rondel. Referință Bibliografica: MAGNOLII / Cardei Mariana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 184, Anul I, 03
MAGNOLII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367040_a_368369]
-
Sfintei Treimi, adică și noi. Nu e frumos, că omul a primit poruncă de la Dumnezeu să fie fericit?“ Iată cum redă poeta această fericire: „Totul cântă și tace/ Ca-n vis,/ Dang, dang, dang,/ Cântă prin zăpadă/ Clopotul./ Cântare veche/ Înveșmântată în alb./ O carte uitată/ În deal la izvor./ Și mă-nvârt,/ Și dansez/ În cântec de clopot.” („Ceva”) Natura, oamenii și sacrul dau mărturie despre armonia desăvârșită a căutării și evocă patimile și năzuințele unui suflet însetat de lumină
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
cântec solemn ce trimite în sufletul cititorului emoții tulburătoare, dangătul de clopot evocă moartea pe cruce a Mântuitorului, care devine astfel, prototipul crezului creștin. „Totul cântă și tace/ Ca-n vis,/ Dang, dang, dang,/ Cântă prin zăpadă/ Clopotul./ Cântare veche/ Înveșmântată în alb./ O carte uitată/ În deal la izvor./ Și mă-nvârt,/ Și dansez/ În cântec de clopot.” (“Ceva”) De asemenea, lumânarea este evocată ca simbol al iluminării, al avansării sub îndrumarea divină pe calea la capătul căreia sufletul dobândește
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
Sa trece repede peste toate infidelitățile israeliților. El își uită ușor mânia și este gata să întrevadă o desăvârșită restaurare prin intermediul pocăinței și mai cu seamă, prin primirea lui Mesia: „Trezește-te, trezește-te, îmbracă-te cu puterea ta, Sioane, înveșmântează-te în haine de sărbătoare, Ierusalime, cetate sfântă!” [44] Platoul pe care este așezat Ierusalimul se împarte în două, printr-o vale numită Tynopaeum, care se desfășoară de la nord la sud, adâncindu-se din ce în ce mai mult. În nord, cele două jumătăți
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
a-mplini Ispita de-nceputuri în repetate nașteri. Și alungați din Eden în locuințe-astrale Le-nnobilăm cu îngeri vestind pe mai departe, Că-s raiuri ce ne-așteaptă, nu dincolo de moarte, Ci, zi de zi, în suflet, în forme ancestrale.” (înveșmântat cu tine ...) O, Anne, iubita ascunsă în colțul neuitat al iubirii statornice, o, Anne ce aștepți mângâierea reală, reamintită, mereu însetată de vorba-ți din degetele lui Will neplimbate pe tine, o, Anne, nici nu știi că departe, în timpuri
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]
-
către înțelepciune, neatinsă de patimi dorințe banale, din care ori aluneci odată cu vulcanul interior ori ieși cumva învingător din meciul contrastelor Verticala șade la taifas cu orizontala Reinventează povestea băncii așteptărilor, apoi lasă copacul vieții să înflorească, într-o primăvară înveșmântată în iarna de acum a valorilor umane Cu viață pe viață plutind calc apăsat verbele să le simt textura Între mine și ele un copil ascultă cântecul cerului și ruga mamei plătind focului scânteile care sar neîncetat din propriul său
CA O SABIE TĂCUTĂ VISUL DEVINE REALITATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368591_a_369920]
-
de vis sufletu-mi ridici din lanțuri Ce viața le-a infășurat-n false jocuri Și de ispita mă-mbie ca-n slovă să mint, Tu să invoci al iubirii sacru legământ! Îndrăznește, versule, fii a mea trăire Să-ți pot înveșmânta fioru-n nemurire, Cheamă-mă în taina ta, nu mă poți păcăli Cu vorbe de durere, nu te mai zvârcoli!... Renaștem...tu vers pereche sufletului meu, Unirea noastră-i sfântă la bine și la greu, Prin tine-mi trăiesc divinul, ție
RENAŞTERE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368604_a_369933]
-
și s-au scremut atât de tare că ai fi zis că mută munții din loc. Vor să fie respectați, să li se dea mereu, dar iau ei, nu mai așteaptă să le dea cineva. Am întâlnit și mari ticăloși, înveșmântați în draperii aurii, care ne-au amărât sufletul, și care de cele mai multe ori strălucesc, mai ales dacă-i privești de departe. De aproape miros urât. Bunul Dumnezeu ne-a scos în cale și oameni minunați, cărora le mulțumim că au
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
și s-au scremut atât de tare că ai fi zis că mută munții din loc. Vor să fie respectați, să li se dea mereu, dar iau ei, nu mai așteaptă să le dea cineva. Am întâlnit și mari ticăloși, înveșmântați în draperii aurii, care ne-au amărât sufletul, și care de cele mai multe ori strălucesc, mai ales dacă-i privești de departe. De aproape miros urât.Bunul Dumnezeu ne-a scos în cale și oameni minunați, cărora le mulțumim că au
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
însă, simplitatea în artă nu este un scop, după cum spunea cineva, „la ea ajungi fără să vrei, trecând printr-o pădure deasă, fără prea multe raze de lumină și ieșind din acel desiș, neașteptat, simplu, te simți de îndată gol, înveșmântat în lumină...“ Simplitatea era doar aparentă! Brâncuși cunoștea mai mult decât ne-am fi închipuit la acea vreme. El căuta verticala, direcția spiritului, îl căuta pe Dumnezeu Însuși, dorea să atingă centrul universului.... Oricare dintre lucrările lui, sunt convinsă că
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
ai întrebat despre asta? - Are chiatra suflet, tată, De se lasă modelată? Ori, tu pui suflet în ea De-o poți modela așa? Se străvede în mirarea ta sensibilitatea pe care de atâtea ori în viață, mai tîrziu, o vei înveșmânta în dârzenia pietrei pentru că a trebuit să lupți. Ce-ți răspundea părintele pietrar? - Hmmm! râdea tata și-mi spunea: Sigur, are fata mea! Vino-ncoace și ascultă: Până ce și chiatra cântă Și prin glasul ei ne spune Cum s-a
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
suport bătut în pietre rare de care să anine aceste cadouri ale sufletului! Acesta nu poate fi decât spiritul ales, fără de care nu poate fi nici frumusețe răpitoare, nici iubire dezlănțuită! Doar pare că este, dar dacă femeia nu-și înveșmântează cu spirit mintea, nici frumusețea nu-i îmbracă trupul și nici iubirea nu-i învelește de cald inima. Multe femei sunt pradă iluziei că banii acoperă și descoperă totul la ele, dar portofelul nu poate fi descărcat în spirit, nici
VIORICA MACOVEI. TRANDAFIRUL ŢĂRII DE SUS ŞI MOLDOVEI DE LA RĂSĂRIT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364756_a_366085]
-
acuze la adresa altora, își vede de treaba sa și, de asemenea, nu arată cu o busolă de aur, un punct cardinal de aur, așa, peste noapte, ci e foarte chibzuită și are întocmite planuri realiste, eficace, de viitor. Zadarnic ar înveșmânta și ea în aur fiecare cuvânt de prezentare a perspectivelor dacă la începutul și la sfârșitul cuvântului acestuia nu e adecvat temeiul. Un cioban de aur și câini de aur nu apără stâna de lupi. În niciun caz! De aceea
UN CALCUL AL SUCCESULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364753_a_366082]
-
și sânii tăi atât de sfinți, Tulpinile-adolescentine a două trupuri în candoare Și blestemați de tot pe viață și de părinții din părinți. Și azi miroși a floare rară și a miresme de poiană Și-ți preamăresc coapsa de aur, înveșmântată în atlas, Chiar dacă timpul a trecut și-a astupat o veche rană, Ceva din noi ca o poveste în suflete tot ne-a rămas. 8 decembrie 2011 Referință Bibliografică: Femeie / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1302
FEMEIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349506_a_350835]
-
a ras toate școlile ce i-au ieșit în cale), la Universitatea București, Facultatea de istorie, Secția Istoria artei (frecvență la zi), masterandă, domeniul Istoria și Practica relațiilor Internaționale (frecvență la zi), vorbește limba română (cu agreabilul cromatism al simplului înveșmântat în decență și erudiție și o discretă undă dulce a rădăcinilor moldovenești - a copilărit în Gura Humorului, a urmat primele clase școlare acasă, în orașul de poveste, natal, apoi Colegiul Național „Mihai Eminescu”, la Suceava ), limba engleză, avansat, limba franceză
MIHAELA UNGUREANU. OMUL CURRICULUM-ULUI, SUPERIOR CURRICULUM-ULUI OMULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349634_a_350963]