284 matches
-
mai bine, mai adânc, în rolurile noastre. Conflictul a izbucnit până la urmă cu toată puterea. Întreaga iubire de care aș fi fost capabil s-a mutat în dorința ca tata să mă deteste. Nu trecea o zi fără să-i înveninez viața și fără să-l exasperez. Cred că am fost pentru el mai mult decât o povară. Bănuiesc că am fost tragedia lui. Mai ales că-mi făceam treaba metodic, nu-i dădeam nici un răgaz și nici o speranță și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la mormântul mamei, dar, ridicându-mă, nu m-am putut opri să nu mă uit la chipul de porțelan al fratelui meu. Spre surprinderea mea, am simțit că nu mai eram pornit contra lui Dinu. Timpul ștersese gelozia care îmi înveninase anii copilăriei, așa cum ploile șterseseră literele de pe crucea de marmură neagră. A fost prima oară când m-am întrebat dacă nu cumva destinul face numai ceea ce trebuie să facă. Adică să execute ordinele pe care i le dau caracterele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
După care am întors barca și am vâslit puternic în direcția azilului. M-am dus sub fereastra Moașei, am luat un pumn de pietricele și am început să arunc cu ele în geam. Propriu-zis, nu știu ce urmăream. Acționam în virtutea impulsurilor, ros, înveninat de o gelozie absurdă. Se auzi un pocnet de fereastră, apăru o umbră, un cap care se aplecă afară; eu mă lipisem de zid ca să nu fiu văzut. Apoi geamul s-a închis la loc și se așternu liniștea. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și măcar dacă scena s-ar fi petrecut undeva fără public. Dar pe coridor, la ora aceea, foiau mulți bătrâni care au asistat, de la o oarecare distanță, la mitocănia mea. Toți, mai puțin eu, au înțeles din fulgerele care au înveninat privirea Moașei că incidentul va avea urmări neplăcute pentru mine, chiar dacă nu neapărat imediat, și s-au risipit prin camere, preferind să nu fie văzuți că fuseseră martori. Și eu care am crezut atunci că plecau ca să poată râde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ori cine în lume dai ceia ce nu-i trebue, Te rog soarte mă scapă, de alții nu - de mine. {EminescuOpIV 64} Atât venin în suflet, și-atît amar în gând, Încât dac-aș putea-o ca să răsuflu-adînc Și bine - aș învenina vremea-n care-s osândit De a trăi. O geniu, ce pătrunzi Nemărginirea - iartă c-amărăciunea mea M-a-nvins! Tu știi să judeci și știi că nefericea Ades scrântește șirul gândirii și o face Sa meargă tocmai contra la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nopții îi aud făcând buclucuri Sărutîndu-se cu ciocul, drăgostindu-se-ntre ele. Soarte-avem nefericită - îi răspunse-atunci bătrîna: Nu-i găină rândunica, rîndunoiul nu-i cucoș. Necredința lor știută-i; aspri, răi, tiranicoși, Ei trezesc viața-n inimi și apoi o învenină. Numai flori-s fericite, căci pe aceeași trupină E pistilul feciorelnic și staminul bărbătesc; 35Sub perdele verzi de frunze, se-mpreun-și se iubesc, Chipul junelui din floare c-odoranta lui virgină. Dar cucoșul - ce netrebnic! nestatornic! - este drept: Când el sulița
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ca-n sultanul vechiu să-escite gelozie și durere - Vai! de unde poate crede un sfârșit atât de jalnic! 165Căci Sultanul, care-o crede cumcă e necredincioasă, Tânărului Cicisbeo el acum căta pricină. Cu curagiu el se ridică, creasta-i roșă se-nvenină Și lugubru el îi zice: - "fugi sau mori tu, ticăloase! ". Făt-frumos gîtu-și îndoaie îndărăt și îi răspunde: 170" Nu m-atinge-a ta insultă, tu, de-origină plebeu - Diferința prea e mare, cine ești? și cine-s eu? "Eu petrec și eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
file unse norodul îl învață Că moartea e în luptă cu vecinica viață, Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada. O muzică adâncă și plină de blândețe 10Pătrunde tânguioasă puternicile bolți: "Pieirea, Doamne Sfinte, căzu în orice colț, "Înveninînd pre însuși isvorul de viețe. "Nimica înnainte-ți e omul ca un fulg, "Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase "A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg. Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
miresmele proaspete și strănutau. - Răcii! zicea baba Tinca. - Trage-n biserică, adăuga și baba Chirița. - Ce-ați zis? întreba Lixandra, care era cam surdă. - Ce să zicem? Trage-n biserică! - Așa e. - Da p-a lui Țuluc o văzurăți? se învenina Aglaia. - O văzurăm. - Nu-și mai găsea locul. - Ca șarpele... - O mînca-o! - Îmbrăcată ca o paparudă și cu ochii-n toate părțile... - Tăceți, fă, dracului, ce v-a apucat? Tii, iar luai pe Necuratu-n gură! - Și abia te spovediși! - Ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Iar când lângă mine ești Mă înnbat - al tău amor, Ziua, noaptea și-n zori încă Te măresc necontenit Ș-acel foc ce mă mănâncă Mă slăvește fericit. No. 18 Amorul de-ntîiu e blând, Pe urmă-i șarpe mușcând, Mușcător înveninat Doftor neaflând îndat. Doftorii cu doftoria, Învățați de la Rusia, Nu poate să lecuiască Rana să-i tămăduiască, Numai puiul c-o vedere Îi dă zile și putere - Apoi ieste cu putință De-a mai trăi, cuconiță? N-o trece la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cunosc exact din ce motive - îl trădase într-o asemenea măsură, încât să se poată naște o asemenea ură la adresa lui și toate acele cuvinte tăioase și murdare în inima lui Șerban. Într-adevăr, puternic suferise el atunci, mult își mai înveninase sufletul și mult prea greu izbutise, mai apoi și treptat, să-și liniștească inima. Iar lucrul acesta, de fapt, era numai o impresie de moment, căci, la drept vorbind, tânărul nici acum nu se simțea cu mult mai bine și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că au Încercat să aplice aceleași metode și aici, În Anglia. Au pus pe roate un soi de Minister al Groazei, În care folosesc subsecretari extrem de pricepuți. Nu numai că izbutesc să pună gheara pe anumiți indivizi, dar ajung să Învenineze Întreaga atmosferă, astfel Încît nu mai poți avea Încredere În nimeni. — Un deputat afirmă că niște documente importante ar fi fost sustrase de la Ministerul Siguranței Statului, unde un departament militar le depusese pentru o noapte, ca să afle avizul Siguranței. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în calea Colombinei. — Ei, frumoaso, ce-ai făcut la mare ? Văd că te-ai bronzat temeinic, înseamnă că ai fost cuminte. Am fost soție și mamă. — O dată pe an... șuieră prin apropiere Marilena, Veturia cea vânătă preia repede replica, o înveninează, în vârful buzelor, suflând-o mai departe : „O dată pe an își amintește fiecare că e soție și mamă“, completează demn doamna Voicu Veturia, fără a clipi din ochi, privind stăruitor decolteul generos al vilegiaturistei, rumenele picioare goale pe talpa subțire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înainte de a părăsi orașul, care demonstrau că ea mai purta acea haină neagră a dușmăniei de care nu se debarasase. Intui că ura ei nu se estompase. În diverse ocazii aceasta strecurase abil câte o picătură de otravă, pentru a învenina climatul unei familii așezate pe făgașul normalității. Totuși, după primirea telegramei, a doua zi, dis-dedimineață, cei doi soți porniră spre Pitești. Tot drumul până la destinație, vorbiră despre unele probleme curente ale vieții lor de familie, evitând să facă trimiteri la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ironice primprejur. El însuși își dădu seama că a devenit patetic, că tonul lui nu cadrează cu locul, și tăcu mai jenat chiar decât Dumescu, care începuse să dea semne de nerăbdare. Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. Doar Baloleanu zise încet, ca pentru masa lor: ― Foarte just, dragă Grigoriță, foarte adevărat! Bietul țăran nu știe decât să rabde, fiindcă nimeni nu l-a învățat altceva. Iar când nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o undă rece pe o fâlfâire de aburi. Se făcu o clipă de tăcere uimită, parcă mulțimea s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureală. Trifon, aproape rușinat, deschise gura să recunoască: ― Apoi... Îi curmă brusc șovăirea glasul lui Petre Petre, înveninat de imputare aspră: ― Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... Pentru că I-au bătut boierii? Și deodată fierberea izbucni din nou, ca flăcările dintr-un jăratic scormonit la timp. Trifon, care n-apucase a închide gura, continuă acum înfuriat: ― Apoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
anterior referitor la sferele de influență. Germania era cea mai redutabilă putere militară unitară de pe continent, dar era limpede că Britania și Franța dominau în domeniul imperial mondial. Prima dintre acestea era încă stăpîna mărilor. Cu toate că destul de multe divergențe minore înveninau relațiile dintre marile puteri, nici una nu avea capacitatea de a se implica într-un război major. Dată fiind situația generală, ne putem întreba desigur care dintre problemele balcanice putea precipita declanșarea unui conflict devastator, care avea să se sfîrșească prin
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
firește atitudine împotriva influenței străine. În plus, din moment ce ambasada americană de la Atena era implicată în alcătuirea și schimbarea cabinetelor, era de așteptat ca ea să poarte blamul pentru eșecurile și slăbiciunile regimurilor pe care le sprijinea. Multe probleme aveau să învenineze relațiile greco-americane, unele dintre ele fiind obișnuitele fricțiuni pe care le-am văzut făcîndu-și apariția ori de cîte ori o mare putere europeană încerca să se erijeze în postură de călăuză sau să controleze un stat balcanic. Deși Statele Unite, spre deosebire de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
depășesc cadrele obișnuite ale prologului războiului, în indiferent ce zonă de contact între beligeranți s-ar fi desfășurat ele, dar, după cum vom vedea, faptul că s-au petrecut în Principate le-a conferit o semnificație politică majoră. În ciuda răcelii, care învenina conduita Porții față de Versailles (urmare totuși bine strunită la Paris și Constantinopol a răsturnării sistemului de alianțe în 1756), Choiseul și Vergennes (ambasadorul lui Ludovic al XV-lea la Constantinopol) n-au fost nevoiți să consume resursele puterii de convingere
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
calde nici reci Revenind la modalitățile prin care poetul se opune alunecării nedorite înspre abis ("Absorbis/ zeul cel trist și însingurat/ mă trage în adâncuri"), să observăm că iubirea îi apare drept cea mai vizibilă dintre toate "săgețile de lumină/ înveninate de muzica mută a substanței". În special majoritatea poemelor din O săgeată îmbrăcată în roșu (Editura Paralela 45, Pitești, 2008) se articulează pe o percepție extrem de vie și totalizantă a feminității, pe care un critic de talia lui Gilbert Durand
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din umbră de președintele Băsescu, care declară că majoritatea de peste 70% astfel constituită era visul său. Peste mai puțin de nouă luni însă, visul se destrăma: în prag de alegeri prezidențiale, cele două partide încep o dispută care se va învenina foarte repede. Până atunci însă, într-un mod destul de neașteptat după o campanie electorală în care promisiunile necenzurate de creșteri salariale se îngemănau cu mita electorală flagrantă, noul guvern PDL-PSD, instalat în ultimele zile ale lui 2008, iese la rampă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
rezultat al "împăcării României cu Dumnezeu" - după expresia "Căpitanului" Corneliu Zelea Codreanu (Ornea, 1996, p. 220). Dincolo de rivalitățile și inamicițiile precipitate de competiția pentru impunerea propriei formule a concepției despre lume, societate și viață în cadrul consensului naționalist, rivalități care au înveninat relațiile dintre artizanii principali ai acestor formule, toate cele patru împărtășeau "credința fanatică" în "ideia națională" (Goga, 1927, p. 26). "Crezul generației" (Marin, 1977) [1937] se împărtășea din fanatismul naționalistic, care constituia pecetea ideologică supremă a doctrinelor de extremă dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
40)41. Pe cât posibil, este recomandabil să nu lăsăm furia să mocnească în noi, între noi și ceilalți. Este esențial să găsim timp și momentul potrivit pentru a ne elibera de ea, pentru că în caz contrar aceasta riscă să ne învenineze și, mai devreme sau mai târziu, să ne pericliteze orice relație 42. Exprimarea furiei este necesară "pentru a fi în contact cu puterea noastră, pentru a ne face respectați, pentru a face față frustrărilor fără a fi distruși de suferința
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
problema lor și o disimulează în spatele unor raționamente mai mult sau mai puțin credibile (Filiozat, 2006b, p. 101). 38 Cum vom vedea în continuare, teama, mânia, gelozia, ura sunt forme de energie. Toate, fără nicio excepție, ne irosesc și ne înveninează viața în mod inutil (Osho, 2003). 39 Vorbind despre furie, Osho (2003) distinge între mânia adevărată și mânia falsă. Mânia autentică este precum mânia celor mici. Ei se înfurie cu întreaga lor ființă, însă, numai după câteva minute, sau chiar
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
-l urâm fie și numai pentru câteva secunde pe cel care ne depășește într-un domeniu oarecare sau care s-a bucurat de un anumit succes; această formă riscă să degenereze într-o permanentă sursă de nemulțumire. Riscăm să ne înveninăm definitiv relația cu cei apropiați, de acasă, cu prietenii sau cu cei de la locul de muncă; c. invidia admirativă: este forma care, deși implică o doză de suferință, ne îndeamnă spre o emulație sănătoasă: suntem motivați să muncim mai mult
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]