410 matches
-
pluteau orizontal, se lipeau de vreo mașină și alunecau Încet În jos, rămînÎnd țintuite sub ea. După ce pleca mașina, dispăreau și ele. Traversau neobservate strada și mergeau ca niște cățeluși În urma pietonilor. Normal că odată cu ele se scurgea și se Învolbura și un praf nisipos, astfel Încît aveai impresia că vîntul e făcut dintr-un fel de dantelă fină. Se asorta oricum cu mașina mea, care Îți sărea În ochi de murdară ce era. Poate că nici nu era praf dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o liniște nețărmurită, lăsând o cărare de solzi de oțel în urma luntrii. Și ne oprirăm între două sălcii scorburoase, adăpostiți de ramuri dese, care curgeau de sus până la luciul bălții. În față aveam o oglindă uriașă, în care soarele se învolbura într-un cuibar de foc, între două ziduri de trestii, ce-și clătinau ușor vârfurile subt o boare de-abia simțită. Marin scăpără și-și aprinse pipa, apoi, cu degetele rășchirate, își dădu pe după urechi părul cărunt. Îmi pregătii pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rând de țipete, Culi sta atent întăi la un țipăt care părea că se strecoară printr-un corn al ferestrei. Acest țiuit de strună era anume pentru dânsul. Îl asculta până ce covârșeau plângerile cele mari, care soseau învăluindu-se și învolburându-se. Viscolul a astupat drumul și cărările. Noroc că badea Toma apucase a aduce nanei Floarea - de la oamenii din vale - apa binecuvântată de preot la o sfântă biserică. În ziua de 10, când a arătat ornicul vremea amiezii, văzduhul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din oglinda gârlei. Vârful vergii a tresărit svâcnind de două ori scurt și a treia oară înclinându-se prelung. Puiul și-a luat zborul țârâind. Am smuncit strunga și crapul cel mare, pe care îl vestise uncheșul, s-a învăluit învolburând apa. Pe când eu îl țineam în coarda adânc încovoiată a vergii, Mitrea s-a înălțat la gard, stând nalt și negru în răsăritul de soare, ca un Mefistofel, rânjind nu cu părere de bine. În acea clipă am auzit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prins într-un coc la spate și ochelari mici rotunzi. Nu cred că e bunicuța mea, am zis. Cred că asta e bunicuța din Beverly Hill Billies. Nu voiam să fiu sarcastică; avusesem parte de prea multă deznădejde și speranță, învolburându-se înăuntrul meu, iar pierderea asta de vreme îmi punea capac. Și dacă ai fi cunoscut-o pe Buni Maguire, cu dinții înnegriți de pipă, care avea obiceiul să pună câinii pe noi, sau pe Buni Walsh care mârâia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
avea cu siguranță să-mi ia gândurile de la altele. M-am târât spre ușă și am coborât încet scările. La intrare, poștașul tocmai pleca. Era prima dată pe anul ăsta când se simțea că a venit toamna; frunze căzute se învolburau în jur, se lăsase frig și era un iz de fum de lemne în aer. N-aveam să mă deranjez să deschid cutia poștală. Ce îmi păsa că primisem corespondență? Dar ceva mi-a spus să deschid cutia. Apoi, imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
unul din golfulețele murdare ale bătrânului Limpopo. Instinctul îmi cerea să țip și să o iau la fugă, dar am încetinit și m-am apropiat prevăzător de el. Shadow stătea năuc în mijlocul unui miniciclon de gunoaie - doar știi cum se învolbură gunoaiele câteodată, ceasuri întregi, în câte-un firicel de vânt: cutii de carton pentru alimente, pachete de țigări, cutii de bere, toate trăindu-și viața post-mortem de pui decapitați... M-am apropiat și mai mult. Shadow părea să fie într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ȘI OPT Pe locul unde Vultur-în-Zbor și Virgil priviseră peste câmpie cu o veșnicie de emoții în urmă se aflau acum patru morminte fără santinele la marginea pădurii, gropi proaspăt săpate în Valhalla.. Era o dimineață liniștită, cețurile ușoare se învolburau, iar muntele rămânea impenetrabil în spatele norilor discreți. Virgil, transpirat de oboseală, cu picioarele îndurerate, cu limba umezindu-și agitată buzele și cu ochii mijiți, urmărea procesiunea ce se apropia. Brațele își recăpătau forțele. în curând vor trebui să repete munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu multă aplicațiune. Pot să continui. Am venit și a doua seară. Și a treia. Și a patra. Speram să mai văd femeia aceea, o excitație a imaginației, a dorinței, a scârbei, a milei și multe altele se adunau, se învolburau în mine, pe zi ce trecea, cu fiecare seară în care ea nu mai apărea. După patru-cinci astfel de pânde, m-am hotărât să-i spun de chinul meu, dacă se întâmpla să o mai văd. Era chin și știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pare că se întoarce de la Domnul luminată, deschizându-mi calea. Spre a mă apropia de El, spre a fi vrednic de ruga Lui, mai întâi, simt, trebuie să mă întorc spre mine. Ecoul rugilor mele să-l las să-mi învolbure sufletul, să răscolească amorțirea mea, să învârtejească acest univers meschin al gândurilor mele, alegându-se doar ceea ce-i cu adevărat curat, bun, temeinic. Astfel mă bucur și mă întristez rugându-mă. Mi-e teamă și, în același timp, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
limba germană, limba maternă a maică-sii, Însă domnul Moliner, care nu se deranjase niciodată să Învețe acest idiom, a ars-o chiar În seara aceea, fără să permită nimănui s-o citească. Miquel Moliner vedea moartea pretutindeni, În frunzele Învolburate de vînt, În păsările căzute din cuiburi, În bătrîni și În ploaie, care lua totul cu ea. Avea un talent excepțional la desen și, adesea, se cufunda ore În șir În planșe În cărbune unde Întotdeauna apărea o doamnă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
paiațele Își epuizau numărul, revărsându-și În extaz brațele pe pat, Noimann și Mathilda Își schimbau hainele Între ei. Medicul se Îmbrăca În rochie, iar Mathilda În costum, astfel că arcurile de pe pat Începeau să scârțâie din nou. Rochia se Învolbura, În schimb costumul ce se afla deasupra ei aborda o atitudine destul de rezervată...Noimann privea În stânga sa: picioarele lungi ale Mathildei se Întindeau În pat ca niște șine de tren ce se pierdeau În depărtare... Uneori șuiera și o locomotivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu flori de cireș în livadă ninge cu arome savante din ceruri bate un vânt de poeme ratate se-nvârt morișcă florile de tei miresme domolesc vieți agitate menta plutește în aer învolbură iubirea fără cruțare țârâie-n inimi cu flori de cais sângerii lumini se-înăbușă cu uimire felină luna scâncește vopsită respirăm, fremătăm bucurie parc-am fi pe estradă sorbim incerți din pahare în forme ciudate de scară parfumul desfăcut în
Cerne by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83721_a_85046]
-
său pornise spre nord fiindcă voia, poate, să ajungă undeva. Abia acum voievodul putea privi, În voie, Valea Bistriței. Nu era, nicăieri, nici un drum bătătorit. Erau doar poteci făcute de animalele pădurii În căutare de apă proaspătă. Șuvoaiele pârâului se Învolburau mai jos, bolborosind printre bolovani. Pe ambele maluri se ridicau brazi bătrâni, scorojiți, trăitori ai vremurilor de demult. Mai sus se ridicau alte creste, umbrite de alte păduri de brad. Era un fel de muzică În toată acea Înfățișare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aluatul din căpistere. Pământul se văluri, Își Încrâncenă scoarța, repezi copacii cu vârfurile În jos și, În rădăcinile din care curgea țărâna, aruncă spice de grâu și buruieni la un loc. Apa Dunării se ridică și ea peste Coastă, Își Învolbură și Își răsuci valurile cenușii: pe ulițele satului se zbăteau moruni și crapi. Păsările zburau zănatec, ca niște săgeți strâmbe, sub cerul În care urcase și din care acum curgea mâlul de pe fundul Dunării. Toate ale firii erau azvârlite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochi. Apoi Își urmă vorba: „E aicea, nu?”. „Nu”, minți băiatul, „ce să fie?” La vorbele astea, Dracul Își strâmbă fața, se crăcănă și Începu, a batjocură, să-și deșerte udul. Fără spaimă, dar cu uimire, Enin văzu cum șuvoiul Învolbura țărâna, care Începu să fiarbă cu clocote și șuiere. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se Învârtea ca un sfredel. „Bine că măcar tu ești Întreg la minte”, se lăsă bătrânul păcălit, „și nu spui că vezi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui ce minciuni să-i mai spună mamă-sii despre următoarele trei salarii pierdute la cărți. Povestea celor doi frați gemeni pe care bețivul lor tată Îi numise la fel atunci când Îi Înregistrase oficial În catastifele de la primărie avea să Învolbureze destulă vreme Închipuirile multor săteni. Cel cu mintea mai luminată, gestionarul librăriei și papetăriei din cuprinzătorul magazin universal, se apucase de niște matrapazlâcuri, ros nu atât de setea de Înavuțire, cât de lipsa de respect pe care i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
săbii lungi și chiar lănci de cozi ale altor lănci. Oamenii îi împungeau pe ceilalți și erau înjunghiați la rândul lor. Soldații țipau și se luau la trântă, unii căzând morți în apă și stârnind cu stropi. Curentul mocirlos se învolbura în jur. Sângele înroșea suprafața apei și se scurgea mai departe. Între timp, prima unitate de sub comanda lui Nakagaba Sebei lăsase lupta din aval în seama soldaților lui Takayama Ukon. La fel ca șirurile unor tineri ducând pe umeri un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
culorile curcubeului. Aceasta i-ar fi putut face pe oameni să creadă că, în curând, avea să se crape de ziuă. Dar abia puteau vedea cozile cailor din fața lor, iar cărarea prin iarba câmpiei era încă întunecată. În timp ce ceața se învolbura în jurul steagurilor, al armurilor și lăncilor, toți oamenii păreau că ar fi mers prin apă. Erau apăsați de gânduri care le crispau piepturile. Pâcla rece li se aduna pe sprâncene și pe firele de păr din nări. Dinspre malul lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aproape se luară la bătaie pentru a nu scăpa ocazia de a tăia capetele grăjdarilor. Ridicându-și săbiile însângerate cât mai sus în cerul dimineții, aduseră jertfă viața prizonierilor și țipară către demoni. Întreaga armată răspunse cu strigăte războinice. Talazuri învolburate de armuri se zguduiau și tremurau prin ceața dimineții, fiecare om întrecându-se să fie primul. Cai transpirați se frecau unii de alții, luptând să ajungă în frunte, iar companiile de lăncieri năvăleau înainte unele după altele, în învălmășeala lucirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în scopul de a definitiva mijloacele defensive de la Osaka. Era zorii celei de-a douăzeci și una zile din Luna a Treia. Păsările își răspândeau ascuțit cântecele în stufărișurile de lângă Osaka. Florile de cireș se scuturau și, pe străzi, petalele căzute se învolburau prin jurul lungii procesiuni de cai și oameni în armuri, dând impresia că natura însăși le ura drum bun. Orășenii care veniseră să-i privească alcătuiau un lanț uman nesfârșit pe marginea drumului. Armata ce-l urma pe Hideyoshi în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
marele număr de cruci noi și morminte proaspete ale celor dispăruți, lumea se uita în sus sperând ajutorul lui Dumnezeu. Atunci mă aflam la Gura-Dimienei - Buzău, ca învățător și, întâmplător, mă aflam undeva pe un câmp când vremea s-a învolburat și după câteva fulgere și tunete porțile cerului și-au deschis zăgazurile ferecate și pe pământ s-a revărsat o ploaie caldă de vară, o ploaie de miliarde, aducătoare de speranță de viață. Poți uita un asemenea fenomen într-un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cum să pun mâna pe ele și în același timp să distrug și nava? Blestemele la adresa întregii Confederații și pentru toți superiorii lui care-i puseră în subordine doar nave de luptă și nici măcar cel mai hodorogit transportor spațial se învolburau în el, sălbatice dar mute, răscolindu-l. Apoi, tot așa cum apăruse, furtuna se liniști deodată, brusc. Găsise. Cu o grimasă răutăcioasă pe chip murmură: și acum să ne facem datoria... Birmaq receptă, destul de nedumerit, al doilea avertisment pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
să scadă și mai mult? Oare Vivian se aștepta, în continuare, să-mi mut biroul într-un dulap mai mare și să lucrez la lumina lanternei? Am clătinat din cap, incapabilă, temporar, să formez cuvinte pe fondul emoțiilor care se învolburau și clocoteau în mine. Lasă, am zis după o clipă, urându-mă fiindcă cedasem. Pot să mă descurc cu toate patru, Vivian. Dă-mi de știre ce fel de oferte vrei să fac și-o să continuăm de-acolo. — Bine atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
faci atâta tamtam. Deborah e doar o prietenă, pe care o mai ajut din când în când. Chiar nu poți să accepți că asta e tot? Frustrată, Julia a oftat prelung și cu o asemenea forță încât aerul expirat a învolburat paginile revistei Vogue care zăcea pe masa din fața ei. În clipa aia, i-ar fi fost teribil de simplu să dea drumul unui discurs de-o oră, în care să explice faptul că „problema“ ei nu avea nimic de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]