782 matches
-
încheierea „Romanului Oxfordului”, scris de Javier Marías Franco, fiul filosofului Julián Marías, Clare Bates, purtând pentru totdeauna cu ea un dor nestins dupa cea care îi dăduse viață, îi descrie moartea. O sinucidere asemănătoare cu cea a Elenei, în apele învolburate care au înghițit-o fără urmă, o moarte care până la urmă, nu dovedește nimic. Dincolo de această dispariție, singura certitudine este aceea „că venim pe lume cu o misiune personală dată de Divinitate și suntem ajutați de îngerii noștri de lumină
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/_cartea_mamei_de_vavila_popovici_un_cantec_despre_mama_intrupat_intr_un_roman_eseu.html [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
li se făcuse cunoscut, începea să capete senzația că trăia într-o lume în care oamenii au o existență duplicitară, că între generații există o barieră conjuncturală de netrecut. * Nici Mitru nu a avut somn. Frământările lui erau mai puțin învolburate însă mult mai profunde. Multă vreme se ostenise să înțelegă în ce fel de lume trăia, multă vreme fusese derutat de slogane fie regaliste, fie comuniste, multă vreme fusese derutat de fapte. În dreptatea cărei cauze să creadă ? Odată ce Albert
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1474116361.html [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
La ora când mergeam la masă în fața vilei Belvedere era servit de un călugăr cu aceeași mâncare cu care eram serviți noi la vilă! Orașul stațiune Băile Herculane este străbătut de apele râului Cerna. Râu domol pe timp secetos dar învolburat atunci când timpul este ploios. Podurile peste râul Cerna sunt lăsate și ele să se autodistrugă, căci asfaltul ce ar trebui să le acopere e plin de gropi, grilajele din fontă turnată se pare sunt cu vopseaua coșcovită, iar capetele de
PLIMBĂRI PRIN BĂILE HERCULANE...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Plimbari_prin_baile_herculane_autor_mihai_leonte.html [Corola-blog/BlogPost/360829_a_362158]
-
pentru poet, întoarcerea într-un trecut în care sacrul era exilat. Prins în labirintul lumii profane, autorul trăiește într-un ritm amețitor o existență ce stă sub semnul tragicului. „duminici albe duminici lungi duminici iar/drojdia lumii schimonosindu-le singurătatea/învolburate secunde jucându-se-n miriști/de neînchinare de suflete în răspăr /pe aici a luat-o și inima mea odinioară/când timpul s-a scris cu cerneală ecosez/ea călărea peste cadavre era era/toate aceste cadavre călăritoare.” În continuare
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 by http://confluente.ro/_trecerea_prin_icoana_poezii_de_ionatan_pirosca_despre_izvorul_adevaratei_iubiri.html [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
ca neaua M-a îmbrăcat în har. În nopțile de smoală, De mi-ai fost faclă-aprinsă, Să-mi luminezi drumeagul Păzit de plopii albi. Eu nu mai știu, Măiastro, De-ai fost cu mine-n luntre, Pe râul care curge învolburat, păgân. Cu palmele-ți de fluturi Să mângâi valul rece, Pe-ntinderi de lumină,... albastre, spre liman. Eu am uitat, Măiastro, Că mi-ai cântat pe umeri, În dimineți senine, când vântul m-adia. Mi-ai pus dulceța verii, pe
EU NU MAI ŞTIU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 by http://confluente.ro/florina_emilia_pincotan_1489508858.html [Corola-blog/BlogPost/385226_a_386555]
-
ce importă este puritatea și sinceritatea. Restul e fantezie și moft! • Tandrețea este un semntiment infinit. Oricît ai risipi din ea, îți rămâne destul pentru amorurile viitoare, întâlnite în drum. • În albia iubirii curg și ape liniștite, dar și altele învolburate, care nu vestesc zile bune. Iubirea alină durerea. • Unde doi se iubesc, al treilea e de prisos. Punct! • Valul dragostei te acoperă, sau doar te scaldă și merge mai departe. • Iubirea și poezia fac casă bună când trăiesc în armonie
GÂNDURI REBELE (39) – AFORISME: DESPRE IUBIRE de HARRY ROSS în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/harry_ross_1476944984.html [Corola-blog/BlogPost/369522_a_370851]
-
același ritm, spuma ochiului din vale era ca o mireasă tomnatică, ușor melancolică. Și pe Ilona acel loc o legăna între prezent și trecut. Știa că a stat acolo, pe piatră, într-o noapte tulbure, de vară. În rest, clipe învolburate se revărsau în mintea sa. Îl vedea pe Tudor cu capul în apă, peste pietre. Ar fi vrut să-i fi acordat ajutor din instinct, nu să aștepte să i se ceară. Începuse să bată vântul. Chemară un taxi. Apariția
PROMISIUNEA DE JOI (XX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_xx_gina_zaharia_1373723942.html [Corola-blog/BlogPost/364153_a_365482]
-
șosea principală, întinsă pe trei kilometri, poate mai mult, și câteva străzi laterale, casele ... XXIV. PRONTOSIL ȘI RUBIAZOL, de Florica Patan , publicat în Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017. PRONTOSIL ȘI RUBIAZOL Dunărea își urma cursul nestingherit. Apele ei învolburate se grăbesc să ducă în uitare amintiri dureroase ale unui timp blestemat, războiul, când nimeni și nimic n-a mai oprit omul să-și manifeste latura întunecată a naturii sale , când răul distrugător îngenunchiase lumea, însă nu și umanitatea ce
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/florica_patan/canal [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
ale unui univers netulburat în mersul său impetuos... Așa a fost și în vara aceea... Dunărea, ca orice apă, a curmat și ea destine lăsate la voia întâmplării . ... Citește mai mult PRONTOSIL ȘI RUBIAZOLDunărea își urma cursul nestingherit. Apele ei învolburate se grăbesc să ducă în uitare amintiri dureroase ale unui timp blestemat, războiul, când nimeni și nimic n-a mai oprit omul să-și manifeste latura întunecată a naturii sale , când răul distrugător îngenunchiase lumea, însă nu și umanitatea ce
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/florica_patan/canal [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
a putut dezlipi de trup la lovirea călăului, și astfel, cei șase martiri și-au încredințat viața în mâinile Celui care a fost mărturisit. Apoi, trupurile celor șase eroi ai credinței au fost târâte pe uliți și aruncate în apele învolburate ale Bosforului, iar capetele au fost înfipte la prima poartă a seraiului, unde au stat trei zile, după care și ele au urmat trupurilor. Pe ascuns, creștinii au adunat ce se mai putea recupera din trupurile celor șase martiri, și
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş by http://uzp.org.ro/sfintii-martiri-brancoveni-drd-stelian-gombos/ [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
timpuri Ne credeam eterni și puri Și iubeam fără măsură Toată seva din natură. Iar când lemn ne-a trebuit, L-am ales, l-am șlefuit În strai nou l-am îmbrăcat Ba mai mult, l-am și cântat! Bistrița învolburată Ne-aducea lemnul odată Dar acum, după verseturi, Ne aduce numai PET-uri! de Gabriel Todica Foto: tablou de Gabriel Todica 29.06.2015 Referință Bibliografică: Plutaș pe Bistrița / Gabriel Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1643, Anul V
PLUTAŞ PE BISTRIŢA de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/gabriel_todica_1435749294.html [Corola-blog/BlogPost/369771_a_371100]
-
și cât ai risipit? Câte iluzii-ai strâns în strâmte buzunare Si cat pentru dreptate și dragoste-ai jertfit? Câte-nrobite vise le-ai dezlegat prin lacrimi Și câte lupte-nfrânte din temeri te-au ucis, Cât ai vâslit prin mari de-nvolburate pătimi, Cât te-ai ascuns de tine că un fugar proscris? Câți munți de-ngrijorare-ai trecut fără cârtire, Când pentr-o clipă viața părea că te-a învins, Câți fluturi ai salvat din gheare de-amăgire, Și-n beznă
TE-NTREABĂ! de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 by http://confluente.ro/ines_vanda_popa_1409516452.html [Corola-blog/BlogPost/360077_a_361406]
-
Neamț, urmându-și cursul său milenar spre întâlnirea cu râul Moldova. Ozana era nepăsătoare la tot ce se întâmpla în acea zi dușmănoasă, ducându-și undele pe sub pojghița de gheață formată la maluri, spre întâlnirea cu sora mai mare, la fel de învolburată și sprințară, numită Moldova, nume căpătat de la ținuturile pe care le traversa cu apele sale cristaline și repezi. Casa lui Gligor Creangă era situată spre marginea de intrare a satului Dolhești, imediat ce treceai de centrul comunei Pipirig, într-o coastă
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1463548530.html [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
Acasa > Orizont > Opinii > DIPLOMAȚIA TACE, ARMELE VORBESC Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1336 din 28 august 2014 Toate Articolele Autorului E început de toamnă, o toamnă frumoasă cu cer învolburat. Din păcate, dinspre Rusia vine un miros înnăcăcios de pucioasă. Miroase a război. Războiul, în esența lui nu s-a schimbat. Războiul este și va fi prezent în toate sistemele sociale, de la nivel interindividual, până la nivel internațional și nu diferă
DIPLOMAŢIA TACE, ARMELE VORBESC de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/stefan_popa_1409241913.html [Corola-blog/BlogPost/371533_a_372862]
-
nu se arată. Cu puterile împuținate acum și de pierderea câinelui, porni totuși la drum. Simțea în nări mirosurile Dunării ademenitoare! Se opri mai devreme, căzând într-o somnie halucinantă. Se făcea că e printre ai lui împingând barca spre învolburatele valuri cu o poftă lacomă de pescuit. Se trezi într-o lumină caldă, binefăcătoare, ceva mai puternic, i se părea, decât în ajun. Și mare-i fu bucuria când îl zări pe Câine alergând nebunește spre el. Crezu că are
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1427011196.html [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
Tribunei a tinerilor muzicieni" dirijat de Liviu Ionescu. Am audiat concertul nr.20 în re minor KV 466 de Mozart. Cronicarul Edgar Elian a scris: „Accentul cade pe intensitatea climatului dramatic, pe un joc al translațiilor între Universul subteran, puternic învolburat, al lui Don Giovani și acela de grațioasă candoare al lui Cherubino. Am apreciat la talentata pianistă mai cu seamă sensibilitatea și fluența cântului, modul firesc de parcurgere a conductului melodic, cantabilitatea frazei, în contrast cu strălucirile fulgurante din peisajul furtunos central
CU ARIPILE DESFĂCUTE… ZBORUL E MAI LIN de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 by http://confluente.ro/paul_leibovici_1489482788.html [Corola-blog/BlogPost/371719_a_373048]
-
grav, precum un preludiu în fa minor, metafora creează tablouri virtuale atent creionate, împletind tristețea cu bucuria, zăpezile curate cu imaculatele flori de primăvară. Pasteluri de gând, în care râul de simțăminte se transformă în fluvii, pornind furtunos către țărmurile învolburate ale Mării Iubirii. Pe acest țărm dintr-un tablou de Aivazovski, cu alba spumă din care s-a născut Afroditis, perechea de îndrăgostiți vibrează la unison, devenind un singur trup dar și o singură dorință de împlinire prin iubire: „Vibrând
NOI APARIŢII LITERARE ÎN COLECŢIA „LIRIK” A EDITURII ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_noi_apari_gheorghe_stroia_1362047594.html [Corola-blog/BlogPost/352088_a_353417]
-
cunoștea și căruia azi ii sunt foarte apropiați.În serile când bunicul nu era epuizat sta și fuma pe pragurile înalte ale șatrei iar eu mă înghesuiam lângă el rugându-l să-mi mai povestească vreun episod din viața lor învolburata, după care eu eram ahtiat.Era de statură medie, slăbuț, cu fața ascuțită, un om aprig și iute, avea o latură a bunătății pe care o cunoșteam doar seară după o zi de trudă pe pragul prea înalt al șatrei
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 by http://confluente.ro/Petitie_catre_vremurile_odio_sorin_andreica_1368733352.html [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
Acasă > Strofe > Atașament > NOPȚI FĂRĂ VISE Autor: Căprar Florin Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Curg spre-ntuneric râuri de întrebări, Învolburate torente-n apusuri, Ce nu mai aud ale vietii chemări Pierzându-se în tăcute răspunsuri. Curg spre-ntuneric râuri de lumină, Din caldă lumină a inimii mele Și văd cum barcă vieții se înclină, Scufundâdu-se în nopțile acele 'n care
NOPȚI FĂRĂ VISE de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/caprar_florin_1452423754.html [Corola-blog/BlogPost/375071_a_376400]
-
ceremonios, prin recurs la exterioritate și situare într-o altă ordine, a divagării și aventurii în transparență: „Mă învelesc în umed veșmînt/ de tristețe,/Reumatism regenerat de golul dintre mine/ și cel ce ai fost./ Cînd răsare soarele peste/ apele învolburate ale/ trupurilor noastre/ Trup din trupul/ Nemărginirilor pale ale deșerturilor/ spre care te îndrepți,/ surîzător beduin, în prima oază,/ te așteaptă, cu degetele încărcate de inele:/ Doamna Moarte” (Vedere panoramică). Depășirea confuziei și opacității, a „gramaticii minciunii”, dînd curs „bolii
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1409485409.html [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
plutea deasupra lumii. Nu se mai vedea uscatul. Doar țipetele pescărușilor o mai însoțeau. Barca nu mai avea nici cârmaci. Unde a dispărut și acesta? De ce au lăsat-o singură? Ce va face acum părăsită de toți în imensitatea marii învolburate? Cine o va mai salva dacă se răstoarnă barca? Aceasta zbura peste valuri spre larg. Dinspre uscat nu se vedea și auzea nimic. Parcă totuși se auzea un șuierat de tren. Asta însemna că nu-i atât de departe uscatul
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390806272.html [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
și hotelurile înșirate pe malul mării precum mărgelele la gâtul unei copile. Pe fâșia de uscat șerpuia un tren. Putea fi tot cel ce o adusese și pe ea la mare. De la el se auzise șuieratul perceput printre mugetele mării învolburate. Se mișca ca un șarpe pe fâșia orizontului. Un bufnet o trezi din visare. Era Cristina care lovise ușa de perete, împingând-o cu piciorul, având mâinile ocupate cu tot felul de pachete cu ambalajele unul mai colorat decât altul
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390806272.html [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
-mă cu ploaia, mamă Când cerul fulgeră și tună Și lasă-mă s-ascult chemarea Pământului după furtună. Cunună-mă cu asfințitul Când lupii urlă către lună S-ascult povestea lor doinită Prin codri urma când mi-ndrumă. Cu marea-nvolburat-aș vrea Să mă cununi când vijelia Va sparge valuri, va urla Pe țărm sfârșindu-și agonia. Cu soarele aș vrea de poți Să mă cununi in zori de zi Să mă-nțelegi și să socoți Că n-am putut
CUNUNĂ-MĂ, MAMĂ ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1455223430.html [Corola-blog/BlogPost/342761_a_344090]
-
singur trofeu ți-a cerut - inima, vârtej înnegurat de gânduri, tu suflet neliniștit, Chanchala Sarvaga*, orbit uiți visul, trăirea, iubirea, rătăcitor, cu fiecare pas, adânc călci și-ntuneci lumină, amintiri risipite în cioburi-vitralii le-mprăștii în neant, luciri de ape învolburate ne-ndepartează timpul, tot mai străin te târăști cu fiece gând, în urmă răni, lacrimi, fum, drumuri tot mai retrase în ceață, privind în oglindă de ieri trece gârbova ta umbră, bâjbâi pribeag călător prin întunericul nopții, cu o muta strigare
LACRIMA DIN ABISUL DURERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 by http://confluente.ro/Lacrima_din_abisul_durerii.html [Corola-blog/BlogPost/367121_a_368450]
-
Vremuri > SUB POVARA VREMURILOR Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1253 din 06 iunie 2014 Toate Articolele Autorului (Dedicată timpurilor de azi-2014) Sub povara vremurilor Încărunțește omul Și iarnă devine, I se usucă frunzele Și sunt luate de vânt, Învolburate, căzute la pământ ... Oamenii ascunși în trupuri Ca în turnuri cu crenele, Dorm ... așteptând schimbarea, Cătușele însă Le strivesc gândurile. Fluviul vieții Se strecoară tăcut și molcom Printre prizonierii vremurilor, Doar sălciile -și acordează Strunele chemând Primăvara Și cântul vieții
SUB POVARA VREMURILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_1402061289.html [Corola-blog/BlogPost/370213_a_371542]