769 matches
-
Popescu Publicat în: Ediția nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Din degete ies vorbe, se ceartă între ele, Sunt pescăruși din suflet ce vin de peste zări, Se-aștern posterității prin cuiburi de nuiele, Privesc prin ochi eterici învolburate mări. Din lumi mult prea subtile, revin spre vindecare, Săgeți prea ascuțite cicatrizează gândul, Se zbat pe traiectorii în oarba încercare De-a oferi soluții găsite pe de-a rândul. Sublime introspecții pătrunse de-oboseală Revin în nemurire, ca-n
CUIBURI DE NUIELE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352325_a_353654]
-
din cupa de 12 litri a lui Hercule la ospățul din Medina urlă de durere, se prăbușește în fața oaspeților și e cuprins de febră. În timpul navigării pe Eufrat suferă aceleași simptome ceea ce-l face să-și scape diadema în curentul învolburat al apei. Un slujitor sare și o recuperează însă ca să-i fie mai ușor de traversat și-o așează pe cap. Semnul de rău augur nu s-a lăsat așteptat. De mai bine de 10 zile stă Alexandru agonizând la
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
telenovela ochilor ne cheamă în viața asta dureros de mică scenariul nu se mai destramă Ne cufundăm în somnuri ideale pentru politici necârmuitoare și o luăm ușor, ușor, la vale prea cocoșați de semne de-ntrebare Purtați de niște ape-nvolburate mai respirăm din când în când, din valuri mai respirăm, dar suntem prea departe mult prea departe de tărâm și maluri (În groapa unei stări, ca într-o criptă ne-mbolnăvim plenar de scenarită) Referință Bibliografică: BOLNAVI DE SCENARITĂ / Nicu
BOLNAVI DE SCENARITĂ de NICU CISMARU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350588_a_351917]
-
de giuvaere! Tot timpul și cu cea mai serviabilă dispoziție, distinsa Oana Georgescu, Secretar literar la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București răspunde cu informații despre acest spectacol. Pe când atâta vorbărie se-ascultă azi tot mai încordat, iată, vine învolburat ca ploaia de vară țesută în plasa razelor de soare, un turneu național de muzică ușoară care se-ascultă cu tâmpla alipită de inima celor pe care-i iubim și-a celor ce ne iubesc, pentru că am rămas căpriorii munților
ŞLAGĂRELE ROMÂNIEI SE-NTORC ACASĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350596_a_351925]
-
telenovelă ochilor ne cheamă în viața asta dureros de mică scenariul nu se mai destrăma Ne cufundam în somnuri ideale pentru politici necârmuitoare și o luăm ușor, ușor, la vale prea cocoșați de semne de-ntrebare Purtați de niște ape-nvolburate mai respirăm din când în când, din valuri mai respirăm, dar suntem prea departe ... Citește mai mult Iar ne-a trezit din somnul infernal scandalul unei stări nedefiniteși ne grăbim la modul irealsă ne tratăm de boli, de scenariteNici medicul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350617_a_351946]
-
PASĂ ? De nu te mai iubesc și nu-mi mai pasă, Când nu-mi vorbești, de ce nu mi-e totuna, De ce mai simt sub al meu cer furtuna Și nori prea negri sufletu-mi apasă? În ochi se-agită marea-nvolburată Și-n inimă s-au prăbușit catarge, Nu mai am glas. La tâmplă mi se sparge Infamul gând: tu m-ai iubit vreodată? Ce întrebare să-mi pătrundă-n minte... Eu știu și am simțit c-am fost iubită, Doar
ȚIE ÎȚI PASĂ? de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350633_a_351962]
-
se aude tot mai departe, până se pierde.Liniște.). TABLOUL II POVESTITORUL E noapte. Cortul Domnesc este păzit de câțiva soldați.În celelalte planuri se desfășoară zecile de corturi ale oastei. În planul secund al scenei se văd apele Oltului învolburate și în spate contururile munților. Se văd contururile bisericii începute. Se aud cântece de păsări de noapte. Mircea cel Bătrân are un somn zbuciumat. În visul lui, la un moment dat, apare în cort o fată în alb. Scena 1
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
se-ascund de pumnul tău, Pândesc cum piatra lunii lumină dor și pleacă Când diavolul din tine mai scuipă-n mine rău... Nu-ți cer decât, tăcerea s-o lași să mă-mpresoare Când ochii-s de furtună și ploaie -nvolburați; Tu-nfigi cuțitu-n rană și-n sângele ce doare Mai scrii un bob de ură cu germenii pătați Ai unui soi de moarte turnată-n picătură; Și cum mai geme umbra întâiului sărut! A mai rămas o vină și-un
NUNTIREA VIEŢII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351655_a_352984]
-
aleargă repezi, Ca mânați de un blestem. Ploaia bate-n ropot geamul, Desfrunziții arbori gem. Fulgere brăzdează cerul În sinistrele culori, Spre meleaguri însorite Pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, Printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic, Peste-nvolburate ape. Vrăbiuțe solitare, Amețite de furtună, Se ascund prin șuri, prin poduri, Lupii-n haite se adună. Frigul îți pătrunde-n oase, Întunericul apasă. Doamna nopții și-a veciei Își ascute vechea coasă. Presimțind venirea morții, Câinii urlă a pustie
POEME ESENŢIALE (1) de NICOLAE STAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351648_a_352977]
-
morților colaci... Și-al poeților mic fiu De-aș fi fost, poet eu însumi, Să nu văd și să nu știu M-aș fi înecat în plânsu-mi Ca un Mureș cenușiu, Ca un Someș și-o Târnavă, Ca un Olt învolburat, Ca un Prut de mâl și lavă, Ca un Nistru închegat Peste țara mea bolnavă. Referință Bibliografică: Eminescu sau Nichita / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 714, Anul II, 14 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Romeo
EMINESCU SAU NICHITA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351706_a_353035]
-
care valorează mai mult decât o galaxie. Așa ne vom aduce aminte să iubim și prin aceasta - să fim OAMENI! EI - FEMEII - să-i aducem în dar o clipă de liniște, o secundă de tandrețe, o bucurie măruntă, devenind: apa învolburată a râului ce adapă malurile însetate, convertindu-ne în spectacolul vieții peste simțirile adormite. Probabil veți spune de ce să-i oferim femeii atât de multe? Nimic mai simplu! Deoarece am uitam ce, cum, când și mai ales cât să dăruim
LA MULŢI ANI, FEMEIE! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346586_a_347915]
-
Cluj-Napoca, 2010), pe care-l comentăm, îl completează pe primul (deși Dan C. Badea nu credea că un nou volum în aceeași formulă expresivă ar fi de dorit). Criticii și poeții au remarcat următoarele aspecte stilistice: - dezinvoltura „de tacla”, imaginile învolburate și de o prospețime primăvăratică (Al. Cistelecan); - bogăția limbajului (neologisme, termeni din toate domeniile) care maschează senzualitatea liricii (Dan C. Mihăilescu); - expresia dură și șăgalnică totodată (Geo Vasile); - simbolurile familiare din zona diafanului (Dan C. Badea); - limbajul care sparge tiparele
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
Te sărut tu ești singura mea fericire Te alint mă gândesc ne-ncetat și mi-e dor ÎNGERUL De când te am pe tine, mi-e sufletu-mplinit E ca un râu ce curge încet și liniștit A fost atâta vreme închis și-nvolburat Ești îngerul pe care mereu l-am așteptat SĂRUTUL Deși nu ești aici, deși tu ești departe Sărutul tău pe buze îl simt și îl doresc În vise mă-ncalzesti și-mi ești așa aproape Că-n marea de iubire
DESPICÂND FIRUL DRAGOSTEI ÎN 4, 5, 6... (NANOPOEME) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346719_a_348048]
-
este Cristina Maria Purdescu în volumul bilingv(româno-italiano) Mai tânără cu un cuvânt, apărut la Editura Muzeul Literaturii, în traducerea lui Geo Vasile, având o prefață semnată de Traian T.Coșovei. Poeta se află la limita dintre confesia sinceră,dar învolburată, și delirul suav,amestecând în creuzetul eului, într-o regie proprie, referința culturală cu elemente biografice, poeme cu adrese precise,instrumente cu ajutorul cărora sondează mereu misterul ancestral:Eu îmi trezesc uitarea,un regat/ Și trec înfierbântată prin pățanii/ Și, fără
CRISTINA MARIA PURDESCU-MAI TÂNĂRĂ CU UN CUVÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351147_a_352476]
-
gîndul plin de-un Astru visez.... suspinînd. Ca douä Stele în märeția neagr‘a Nopții Sunt ochii pe care numai Tu îi vezi. Seninul în ei se oglindește din cerul.. sorții Sunt cristale albastre, la care tu visezi.. O mare-nvolburată șoptindu-ti a ei taină Cu valuri ne-mblînzite, s-ascunde-n ei.. Fiorul lor te-mbată și ascunzi in...haină A lor fotografie, ce te-amețeste făr’să...bei. Cristale fermecate te scoate-acum din minți, Se topesc în apa sfântă cu valuri..adormite
ASCUNZI IN... HAINĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345618_a_346947]
-
grav, precum un preludiu în fa minor, metafora creează tablouri virtuale atent creionate, împletind tristețea cu bucuria, zăpezile curate cu imaculatele flori de primăvară. Pasteluri de gând, în care râul de simțăminte se transformă în fluvii, pornind furtunos către țărmurile învolburate ale Mării Iubirii. Pe acest țărm dintr-un tablou de Aivazovski, cu alba spumă din care s-a născut Afroditis, perechea de îndrăgostiți vibrează la unison, devenind un singur trup dar și o singură dorință de împlinire prin iubire: „Vibrând
NOI APARIŢII LITERARE ÎN COLECŢIA „LIRIK” A EDITURII ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352088_a_353417]
-
grav, precum un preludiu în fă minor, metaforă creează tablouri virtuale atent creionate, împletind tristețea cu bucuria, zăpezile curate cu imaculatele flori de primăvară. Pasteluri de gand, în care râul de simțăminte se transformă în fluvii, pornind furtunos către țărmurile învolburate ale Mării Iubirii. Pe acest țărm dintr-un tablou de Aivazovski, cu albă spumă din care s-a născut Afroditis, perechea de îndrăgostiți vibrează la unison, devenind un singur trup dar și o singură dorința de împlinire prin iubire: „Vibrând
„IUBIRI DE TOAMNĂ TÂRZIE” DE VICTOR BURDE (ALBA IULIA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352093_a_353422]
-
familia, copiii, învățătorii, sau îi conferă accente de revoltă socială la vremurile tulburi, poezia sa este frumoasă, dulce, cu un ușor respirabil aer de munte, pe cărările versurilor sale regăsindu-se poieni cu soare pline de flori, râuri cu ape învolburate sau limpezi, iubiri sub cetină de brad verde, personaje mitice din legendele olimpiene sau din basmele Orientului, adevărate povești întrețesute cu migală, deosebită atenție la detaliu și perseverență. Unele dintre poeziile sale, pasteluri autentice, amintesc de Coșbuc sau Goga, cu
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 16 AUGUST 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1324 din 16 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352172_a_353501]
-
Încă o zi se apropie de sfârșit. Soarele a coborât spre zenit, iar lumina amurgului îmbracă totul în tonuri de roz, liliachiu, roșu și albastru. În această seară stau de vorbă cu nea Mitică. Amintirile lui curg asemenea unei ape învolburate, iar trecutul prinde din nou viață sub ochii noștri. Prezentul dispare, alungat parcă de povestirile prietenului meu, despre oameni și întâmplări din vremuri de altădată...”(Amintiri din pribegie - Refugiat în Iugoslavia) Octavian Curpaș, autorul volumului „EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Apocrife Pe iaht mirific vă invit, Maestre, spre fructuoase ample speculații: dileme, axiome, ecuații - castele cu o mie de ferestre... la bord învolburate dizertații rămâne-vor viitorimii zestre: călătorii marine și silvestre- benefice-ntâlniri prin constelații- într-un jurnal de bord axiomatic, înscrisuri pictural cu hieroglife cum am rămas pentru un timp ostatic pe un atol de alge și recife, cum rătăceați prin
APOCRIFE DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355391_a_356720]
-
sunt cum e ceața, reci ca valul în furtună. Când privirea ta profundă vrea să semene iubire, poartă-n ea un zâmbet tandru ce reflectă fericire. Flori albastre de cicoare pe o față zâmbitoare, sunt întindere de ape limpezi sau învolburate. Cu privirea ta celestă ai făcut să fii iubită, soțul tău cu ochi albaștri ți-a răspuns „Fii fericită!” Ochii tăi sunt ca safirul ori albaștri ca topazul, doi iriși frumoși, albaștri, zorele - să uiți necazul. S-au desprins din
OCHII TĂI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355528_a_356857]
-
cuvinte, însoțit de acea lumină puternică, cel ce vorbea s-a ridicat și s-a depărtat. Mergea ori plutea, nimeni nu putea înțelege. Când ajunse aproape de linia orizontului, Fănel și-a amintit că Iisus a mers desculț pe valurile mării învolburată de furtună, după cum povestise preotul. În acel moment a început să strige cu voce tare: - Hristoase! Hristoase, nu pleca! Hristoase, nu mă părăsi! Nu a fost auzit ori nu s-a dorit ca EL să se oprească. Fănel a îngenunchat
ISPITA (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356897_a_358226]
-
Încă o zi se apropie de sfârșit. Soarele a coborât spre zenit, iar lumina amurgului îmbracă totul în tonuri de roz, liliachiu, roșu și albastru. În această seară stau de vorbă cu nea Mitică. Amintirile lui curg asemenea unei ape învolburate, iar trecutul prinde din nou viață sub ochii noștri. Prezentul dispare, alungat parcă depovestirile prietenului meu, despre oameni și întâmplări din vremuri de altădată... De la Panciova la Banovici, via Kovacica - Iugoslavia Multe s-au petrecut după ce s-a schimbat regimul
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356552_a_357881]
-
târziu. Ai fugi să-i aduni toate frunzele metamorfozate care mor încet, poate de azi pe mâine și le fotografiezi moartea. Ai vrea să înveți din moarte, să nu repeți greșelile predecesorilor tăi, nu te duce la apă adâncă și învolburată, nu te hazarda pe stânci necunoscute, nici în văi pline de dușmani ascunși. Ai vrea să înveți din moartea căprioarei, să nu te încumeți departe fără părinți, pe care apoi îi sacrifici chiar tu. Ai vrea să înveți din moartea
PĂCĂLEALA VIEŢII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355153_a_356482]
-
sa mitologie, dar și capacitatea de a evoca fragmente din trecutul lui Rico. Sfârșitul romanului degaje o simbolistică cu trimitere, aluzivă, la cele două lumi despărțite de fluviul Styx, când Tudor aflat la mormântul lui Rico zări”de departe apele învolburate ale râului, despărțind cele două lumi atât de diferite “.În timp ce continua ”să zâmbească florilor de cireși care înfloriseră doar pentru el, pentru sufletul său pur, nevinovat ... Imagine superbă ce-mi amintește de finalul romanului lui Cronic în care se spunea
PROIECŢII ALCHIMICE ŞI EXPERIENŢE MAGICE ÎN ROMANUL DE DINCOLO DE NEGURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355665_a_356994]