524 matches
-
clipă, că putem trăi o viață ca a tuturor celorlalți, cu pașnica acumulare a amintirilor, scrisorilor, fotografiilor. Cumpărasem un aparat și făcusem o primă poză, pentru a-l testa, cu obiectivul întors în jos. Asta dăduse acel clișeu ciudat: pământul înzăpezit, spațiul din partea de jos a unei vechi împrejmuiri din lemn, două umbre pe suprafața albă strălucind în soare. Nu păstrasem fotografiile făcute în cursul acelor două săptămâni. Ne-ar fi putut trăda, la momentul vreunei percheziții. Doar imaginea asta, fără
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din mine începe deja s-o trăiască. O zi stinsă, străbătută de adierea înceată a fulgilor de zăpadă. Totul are să fie într-o bună zi la fel ca în clipa aceea de iarnă. Tu ai să te ivești din somnul înzăpezit al copacilor, la malul unui lac încremenit. Și ai să începi să pășești pe gheața aceea încă fragilă - fiecare pas are să fie pentru mine o durere intensă și o bucurie. O să mergi spre mine, lăsându-mă, la fiecare pas, să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
afară, În aerul Înghețat. Tessie Stephanides, care Într-o altă viață, când călătoriile În spațiu erau o noutate, se hotărâse să se ia după soțul ei și să creeze o fată pe căi necurate, avea acum În fața ochilor, pe aleea Înzăpezită, fructul acelei intrigi. Nu mai era câtuși de puțin o fiică, ci mai degrabă un fiu, cel puțin după Înfățișare. Mama era obosită și Îndurerată și nu avea putere să facă față la acest nou eveniment. Era de neacceptat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trăit.” Ajunseră la un râu. Apa din albie era secată de-a binelea. În față se ivi un munte golaș presărat cu granit. Ajunși până în vârful său, văzură un alt munte, uriaș, ce se înălța semeț în zare cu piscurile înzăpezite. Era atât de înalt și de falnic încât nu putea fi asemuit cu nici un munte de pe domeniul Stăpânului. Tânărul Nishi scoase un strigăt de uimire. E mai înalt chiar și decât Fuji? Velasco se întoarse către tânăr și îi zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În primele ore ale dimineții, șoseaua care străbătea trecătoarea era lină și neprăfuită Încă. Mai jos, În vale, se vedeau dealurile acoperite cu stejari și castani, și Încă și mai jos, departe, era marea. De cealaltă parte se vedeau munții Înzăpeziți. Ieșind din trecătoare, am mers printr-o regiune Împădurită. Pe marginea drumului zăceau saci plini cu cărbuni și printre copaci se vedeau colibele cărbunarilor. Era Într-o dumnică și drumul cobora și urca, dar ducea Întruna mai jos, trecând printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mureșul, pe malurile căruia este așezat orașul Arad. Șesul Banatului a rămas în urmă. Iată, în dreapta, primii munți: sunt Munții Poiana Ruscă. Sub noi se vede orașul Deva, cu ruinele de pe dealul Cetății. Ne apropiem de munți. Trecem pe deasupra vârfurilor înzăpezite ale Munților Parâng și Retezat. După zborul deasupra munților ne îndreptăm spre răsărit. Lăsăm în urmă Râmnicu-Vâlcea, Curtea -de-Argeș și trecem peste restul Munteniei. Și, iată, în mai puțin de o oră se zăresc clădirile impunătoare ale capitalei: municipiul București
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
expresiile care descriu hanul cu rândunici 3. Alcătuiți propoziții folosind ortogramele din text. 4. Explicați versurile: “Soare, pretutindeni soare: nici un om, dar prind să zboare Până-n suflet rândunici.” Lupul Octavian Goga (fragment) Te-am auzit cum hăuleai departe, Înfiorând pădurea-nzăpezită, Bătrâne lup, cu gura istovită, Etern pribeag al câmpurilor moarte, Te-am auzit cum hăuleai departe. Te-am auzit, și-n ceasurile grele Ce mă gonesc cu vifore turbate, Am priceput chemarea ta de frate, Și-am priceput că-n
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
evrei În exil. Populația autohtonă rezultată devenea astfel un minunat amestec neplanificat, niciodată doi la fel, ca-n artă. Era o alergare incitantă, vertiginioasă - mirosul focurilor de dimineață, cazane din care se ridicau aburi, grătare sfârâinde, totul pe fundalul vârfurilor Înzăpezite. „Atenție!“, strigau ei și treceau pe lângă grupuri succesive de femei Naxi cu greutăți de aproape 50 de kg de ace de pin atașate de spinare, cu legături În formă de cruce. După ce prietenii noștri treziți cu noaptea-n cap au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fâră probă de vinovăție, (aproape doi ani de zile) am condus o echipă de peste 40 arestați la complexul de locuințe Titan ori Vitan nu mai rețin cu exactitate, În timp de iarnă, Îmbrăcați În haine militare zdrențuite prin care viscolul Înzăpezit Îți periclita Întreaga ființă Încât te socoteai norocos daca nu erai ridicat cu targa și dus la spitalul dela Închisoarea Jilava unde putea-i muri liniștit: În acel spital, doctorii erau dintre ce-i arestați iar medicamente nici pomeneală...! Făcând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zâmbetul jalnic al fulgului și prietenia fățarnică a a omului ce topește troianul înainte de vreme, zăpada a acoperit casa, orașul, Doar inima în formă de stea, aleargă nestingherită pe cer în căutarea unei frumoase prietenii. Confesiunea bradului Am urcat muntele înzăpezit pentru a atinge creanga bradului, nedumerită de atâta candoare Ce-o citesc în privire, îl supun unui test găsit într-o carte: Îți propun un joc la care nu există învingător și învins. Nu, eu sunt învingătorul, pe brațele mele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sunt Centrul! Buricul franțuzesc al pământului. Au fost câteva lucruri șocante. Atunci când am ajuns la hotel, un domn bătrân mi-a luat geanta și m-a instalat în cameră. A tras perdelele, mi-a arătat lacul Leman flancat de Alpii înzăpeziți și m-a întrebat dacă j’aime le peisage. Îl aimam. Mi-a dat în mână o cutie cu butoane și niște căști. Habar n-aveam ce să fac cu ele și mi-a fost rușine să întreb. Ciubuc nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
subțire și straniu, sub cetina grea de omăt. Trecu așa o vreme. Cânii se depărtau, se apropiau. Glasurile lor se înmulțiră. Ajunseseră pe urmele vânatului și copoii bătrânului. Deodată, în ziua tristă și fără soare, care se prefira prin cetinile înzăpezite și învăluia ca într-o negură bolțile de dedesubt, se strecură un val de umbră. Era amurgul. Ca un tremur, ca o chemare, un sunet nou se deștepta în munte: un glas de corn. Boghean tresări, tulburat, și ridică fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dinari. Ea se făcu palidă: — Piesa asta e unică în lume! Era o tapiserie murală lucrată cu acul la mare precizie și încadrată de o ramă din lemn sculptat. Înfățișa niște lupi care fugeau în haită spre culmea unui munte înzăpezit. Akbar mă luă martor: — Ceea ce spune Alteța Sa este adevărul curat, dar prăvălia mea e plină de obiecte de valoare pe care mă văd silit să le vând pe nimic. Cumpărătorii se fac tot mai rari. Din politețe, am dat imperceptibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cuprins de teamă. Făcu câțiva pași, uitându-se în jur. După alți câțiva pași, privi tulburat peisajul din fața sa. O râpă mărginită de copaci, pe ai cărei pereți se zăreau petice de zăpadă, iar în fundul ei - un torent cu malurile înzăpezite, pe care se zăreau niște urme. Erau urme de om. Ceva îi atrase atenția în stânga, aproape de marginea râpei. Un par înfipt în zăpadă, în vârful căruia se afla un coif argintiu ce strălucea în soare. Păru să fie un coif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
deodată, simțind pintenii care Îi Îndemnau brusc să alerge. Cursa spre Suceava se anunța a fi strânsă. 15 februarie 1475, templul Shaolin, China - Nici un semn... spuse Liu Huang după scurta discuție cu pelerinul care sosise dinspre Apus. Drumurile sunt tot Înzăpezite. Negustorii au rămas În târgurile de la Luoyang, Langhzou sau Xi’an. Iar regiunea Gansu, spre nord, este imposibil de traversat. Mă bucur că e cu neputință să pleci. Oan-san nu răspunse nimic. Era mult mai bine să petreacă iarna aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu sau fără haiducii lui Mihajlo. Plecase Înainte ca ei să fi luat o decizie. Drumurile erau blocate de trupele turcești În retragere, Învinse de avangarda lui Vlad Dracula la cetatea Sabac. Trecuse, cu herghelia ei de cai, peste munții Înzăpeziți. Găsise trecătorile și izvoarele. Nu se oprise decât ca să dea de mâncare cailor, din desagiii pe care Îi aveau la gât. Apoi continuase goana. Auzise În urma ei tropote de cai, dar nu se Întorsese. Puteau fi spahii, și atunci avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acesta, Într-un sat de haiduci. Avem nevoie de ajutorul Apărătorilor ca să ne Întoarcem În țară. Și de un medic. Totul cât mai repede. Fugi, Ionuț! - Am fugit, domniță! Ușa se Închise, iar tropotul de cal se pierdu În depărtările Înzăpezite ale nopții. Erina rămase În fața ferestrei, privind fulgii care Începeau să cadă. Apoi se Întoarse spre patul În care zăcea Cosmin și Își trecu mâna peste pansamentele din cârpe curate care Îi acopereau rănile. Nu putea face altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
peste opt mii de achingii și ieniceri. Dinspre Răsărit sosește cu o viteză nebună un grup de cinci sute de Cuceritori. E posibil să ajungă aici În cinci ore de galop. Poate patru, dacă găsesc căi de acces mai puțin Înzăpezite și dacă au cai odihniți. - Trei atacuri succesive... murmură unul din căpitani. Ar trebui să pregătim trei strategii diferite... - Exact, continuă Angelo. Iată ordinele mele. Primul val de spahii trebuie anihilat urgent, printr-un atac-surpriză. Patru sute de Apărători sunt suficienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu putea crede. Cavaleria lui era desființată. Ceru o lunetă și studie atent amplasarea dușmanilor. Apoi se opri mult timp asupra mantiei lui Angelo. Avea semnul scutului și spadei și Însemnele de general. Comandantul suprem al Apărătorilor, aici, pe crestele Înzăpezite ale Balcanilor! Era, pentru Mihaloglu, o surpriză totală. Ce putea fi atât de important Încât să necesite prezența celui mai mare comandant al unui ordin secret din lume? Căută, cu luneta, fiecare colț al versantului pe care se aflau Apărătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fratele lui Își găsise puteri pe care nimeni știa că le-ar putea avea. Amir povestise ceea ce trăise alături de Nimeni, de copilul bolnav urmărit de duhurile morții, apoi de micul luptător care ucisese cu sânge rece un urs În pădurile Înzăpezite ale Caucazului și apoi de fratele de sânge al căpeteniei Bordjighin, care avea darul de a simți dinainte orice primejdie și care Învăța să folosească armele și să respecte tradițiile mongole. Același copil, Într-o transformare rapidă. Putea fi bănuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aer straniu, nepământean. Și apoi Își aminti un cuvânt pe care tatăl său Îl folosise, cândva, la Veneția. Zidul. Căpitanul Oană simțise că Între lumea lor și cea a lui Ștefănel se află un zid al spiritului. Din munții aceia Înzăpeziți, copilul intrase sub protecția Zidului. Nici un clarvăzător, nici măcar Primul Cuceritor, nu-l mai putuse simți. Reușise să rămână În viață doar fiindcă destinul Îl dusese dincolo de Marea Chinei de Est, În Imperiul Soarelui-Răsare. Totul Începea să aibă un sens, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe viscol iarna, copiii băteau cîte opt kilometri pe jos. Cu toate astea veneau la școală mai ales iarna, primăvara și toamna adunînd vreascuri din pădure și culegînd bureți. La Dobrina soseau în grup, după ce două ceasuri înotau pe cărările înzăpezite. Alte patru se odihneau în clasă, absenți mental la lecții. Colac peste pupăză, profesorii le pretindeau să învețe carte. Aneta Gărgăun ne trimitea să școlarizăm elevii din Humosu. Toamna era frumoasă. Departe de orice zgomot, la hotarul dintre moarte și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se țineau cu mâinile de burtă. Nici chiar la căderea nopții, râsetele și hărmălaia nu se potoliră. Atmosfera din apartamentele femeilor era la fel de diferită de aceea din camera lui Mitsuhide, în citadela principală, ca o pajiște primăvara de o mlaștină înzăpezită iarna. — Unchiule, acum când înaintezi în vârstă, spuse Mitsuharu, ți-aș fi recunoscător dacă ai sta aici, să te ocupi de familie, în loc de a veni cu noi în campanie. Cred c-ar trebui să-i spun seniorului nostru acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luat de la soacră-sa. Prin cercetări adecvate, s-a putut stabili cu destulă precizie, că singurele ființe din Univers interesate de soarta celor plecați pe o șosea înghețată sunt soacrele, care se uită de la plecare până la sosire, la știrile cu înzăpeziți, doar ca să vadă dacă nu le-a rămas blocată mai știu pe unde, salata de boeuf ornată artistic, numai cu ouă fierte și maioneză de casă, strict ecologice toate, fără neam de E-uri. Cel care a insistat cel mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
scaun gol din spate, uitându-mă la nori. Ador să fac asta. E ceva foarte liniștitor. Privind pe fereastra avionului, deseori îmi închipui că aici sus e cerul. Îmi place să zbor deasupra Alpilor și să admir munții cu vârfurile înzăpezite. Kilometri întregi de zăpadă, cer albastru senin și, cea mai bună parte, kilometri întregi fără oameni, fără case, fără nimic. Doar frumusețe fără de viață și probabil una dintre cele mai frumoase creații ale Domnului. Avionul e doar pe jumătate plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]