444 matches
-
un șemineu în care ard molcom buturugile bine așezate de-o mână pricepută, precum sentimentele într-o iubire împărtășită. - Oare șemineul meu din living room să fie cel care ne va mai potoli setea de iubire? răspunse Sebastian privind-o șăgalnic. - Eu m-am exprimat metaforic, Sebi, comparând șemineul cu o iubire molcomă, așezată, trainică și sigură. - Și eu m-am gândit la cum am sta amândoi întinși comod în fotolii să privim cum sar scânteile din buturugile carbonizate, citind câte
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
și mai ales, mireasma sărutului ca pe o altfel de Sfântă Împărtășanie, una laică a doi mireni care se iubesc. Spre surprinderea sa, cerul din noaptea de Înviere, acolo în defileul dintre munți, era unul senin. Milioane de stele clipeau șăgalnice pe bolta cerească. Între ele, astrul nopții îmbracă totul într-o lumină palidă, făcând cu ochiul privitorilor nocturni. Auzi un ciocănit discret și în pragul ușii apăru Adriana. Era îmbrăcată ca pentru urcarea pe munte. - Deci are experiență în acest
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
atât de frumos! Mă faci atât de fericită că te-am întâlnit! Ai să rămâi pentru mine cântecul care mă va adormi noaptea legănată de melodioasa ta voce care-mi mângâie această superbă dimineață. Este ca vântul ce se strecoară șăgalnic deasupra Oltului și deasupra acestei văi dintre munții Coziei și-mi răsfață părul, limpezindu-mi gândurile. Ultimul vers al poemului recitat, este ca o ultimă silabă pe care vreau să o rostesc înainte de a pleca în lumea visului... și primul
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
interveni Laura chicotind. Aici este terenul tău. Nu m-ar deranja, dar prefer un loc retras, cu puțină lume, cu protocol obișnuit sau... deloc. - Protocol lipsă? Unde crezi că s-ar găsi așa ceva în Sinaia? ridică el sprâncenele, zâmbindu-i șăgalnic. - Unde? ... La vila în care stau eu. Gazda poate primi comanda, iar preparatele ei sunt excelente. În plus, nu ne deranjează nimeni și... - Și cum rămâne cu „terenul neutru”, precum am stabilit? întrebă Iustin, râzând cu poftă. - Răule! Ești un
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
ploi și ropot, Departe ,stins,se-aude-un clopot. Pământul plânge și oftează, Cu cerul din rărunchi vibrează Și plâng și florile-n grădini, Fac pârâiaș spre rădăcini. Deodată ploaia s-a oprit, Iar soarele ce s-a ivit De dupa nori,privind șăgalnic, Naframa-n cer o puse falnic. Iar în grădina,giuvaere Sclipeau acum, si in ciubere, Apa din cer se adunase, Sărutul pe pamant să-l lase. Referință Bibliografica: PLOAIA / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2313, Anul VII
PLOAIA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374057_a_375386]
-
din nou cu tine, Dor greu să îți alin... Cum oare îți voi spune Ce simt și eu,la rându-mi Când cu tandrețea-ți caldă Mă copleșești subit? De aș putea descrie Ce inima-mi trăiește Când îmi zâmbești șăgalnic... Ce mult te-am tot dorit! Cuvinte fără număr Și sentimente-asemeni, Când nu sunt lângă tine Doresc să-mpărtășesc Însă cu tine-alături, Oricât de mult dorit-am Să pot a-ți spune totul, Nicicum nu reușesc... De-aceea-ți scriu în versuri
ŞOAPTE PE VÂNT de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372028_a_373357]
-
au adormit visele pe frunte. Atunci cand rătăceam spre nicăieri, Culegeam visele piedute, Înnodându-le cu grijă și cu idei. Visăm să cânt în ploaie și-n vânt. Să scriu poeme în verile târzii. Să mă prefac că zbor pe un șăgalnic gând. Spre orizonturile vieții purpurii. Dar timpul îmi creiona destin, Uitând de visele târzii. Ce adormeau fără vrere pe umeri mei, Că mai târziu să zboare spre infinit. Astăzi,încă mai am vise, Ce le ador că mângâie suflet flamand
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
au adormit visele pe frunte. Atunci când rătăceam spre nicăieri,Culegeam visele piedute,Înnodându-le cu grijă și cu idei.Visam să cânt în ploaie și-n vânt.Să scriu poeme în verile târzii.Să mă prefac că zbor pe un șăgalnic gând.Spre orizonturile vieții purpurii.Dar timpul îmi creiona destin,Uitând de visele târzii.Ce adormeau fără vrere pe umeri mei,Ca mai târziu să zboare spre infinit.Astăzi,încă mai am vise, Ce le ador că mângâie suflet flamand
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
rai. Tremurător,îți mângâi sânii Fierbinți și grei,cuprins de dor... Ah cât de mult vreau înc-o dată Cu tine-o noapte de amor! Izvorul susură nostalgic Perpetuu gonind la vale, Recunoscând îndrăgostiții Ce poposesc pe-a lui cărare. Privind șăgalnic înspre mine, Fără cuvinte sugerezi Să-ți dau,la fel ca altădată Ce atât de frumos visezi Tu să mă-mbeți de fericire Trăind în doi,incandescent Tot ce înseamnă “carpe diem” Frumos,intens și consecvent. Triluri măiastre ne desfată
REVERIE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372852_a_374181]
-
-i adormită. Tu, despuiat de gânduri cenușii și de iluzii-amare Descaleci azi din vise, înfășurat în noapte... Un zburător - ce tatuezi pe trup dorințe arzătoare, Sorbind sărut cochet și rătăcind printre-ale mele șoapte... Puzderie de umbre se năpustesc cu zâmbetul șăgalnic, Că să elibereaze visul, rămas captiv în albe colivii. Uitând de cele sfinte, fierbinte și năvalnic, Sărută primăvară, și dantuie bezmetic pe-ntinsele câmpii. Referință Bibliografică: Un zburător / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2160, Anul VI, 29
UN ZBURĂTOR de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372953_a_374282]
-
Dumitrescu tălăzuiește o mare în furtună, ochii îi sunt un fluviu lovit de fulgere, fața o priveliște cu soare și trandafiri. Cântă tulburător, dar și ea, ca toți artiștii ajunși la dispoziția continuu schimbătoare a unor oameni de televiziune cu șăgalnică urmă de profesionalism, cântă rar! Cine să mai aibă azi iscusința de a produce și programa emisiuni și spectacole ca altădată?! Azi iubirea de muzică e trezită mai mult de imprimările vechi și mai puțin de spectacolele în direct (pe
SILVIA DUMITRESCU. RITMURI CONECTATE LA REVERIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347850_a_349179]
-
Pe toate în zori și pe-nserat să Ți le cânt Cât va fi lumină și viață pe pământ! (repetă 46) Creatorul: 86 -Sunt vesel și sunt mulțumit De felul cum Te-am împodobit Maramă abia ghicită, de amurg Ți-acoperă șăgalnic rodu-n părg. Terra: 87 -Mi-a răsărit, din dorul meu sihastru În pântec, neștiutul soare albastu, Mi-e o lumină azurie întreg interiorul Vibrez în unda Ta, precum fiorul! Creatorul: 88 -Munții neclintiți întru mărirea lor Stau strajă răsăritului cu dor
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
sosesc grupuri, grupuri de muncitori. Traversez bulevardul pe zebră drept în fața tutungeriei. Un cerșetor mojic și lălâu cu un muc de țigară între unghiile negre și lungi, ca o coajă de tei răsucită, își mângâie barba nepiptenată și rară zâmbind șăgalnic, că fusta, scurtă de-o palmă, e refulată de aerul din gura de hidrant, peste care, din neatenție, o divă trece grăbită. Tramvaiul a trecut. Nici un muncitor n-a urcat. Mi-am dat seamă că uneltesc ceva împotriva celor sus
AM FOST PRINTRE EI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347402_a_348731]
-
a avut grija destinului său, o va feri de înec și de data aceasta, înseamnă că o iubește și o ocrotește. Începu să-i revină încrederea în destin. Se lumină deasupra mării. Soarele apăruse printre norii întunecați și îi zâmbea șăgalnic, ca și când făcuse o glumă. Valurile se linișteau simțitor, iar barca se întorcea cu prova spre mal. Începeau să se vadă copacii și hotelurile înșirate pe malul mării precum mărgelele la gâtul unei copile. Pe fâșia de uscat șerpuia un tren
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
fost greu, Cu popasuri foarte scurte, Mergând încet spre apogeu, Am urcat pe trepte rupte. PLEC ÎN TIMP Plec în timp, Într-un adânc de timp, Care a fost cândva, Când mama mă legăna. Mi-a rămas doar unda, Trimisă șăgalnic, De ochii ei vioi, Deveniți triști Mai apoi, Înainte de a pleca. Dormi liniștită mamă, Te păstrez curată, Neîntinată icoană. Referință Bibliografică: Spre apogeu / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 414, Anul II, 18 februarie 2012. Drepturi de Autor
SPRE APOGEU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346775_a_348104]
-
munți acoperiți cu păduri udate de râuri, lacuri și izvoare limpezi, cristaline, la poalele unor munți, în gura unei văi frumoase ca un colț de rai, pe unde își rostogolea în susur undele de pe un pat de prundiș un râuleț șăgalnic și zglobiu, zărește nu departe, un castel de cristal strălucitor ca din povești, ce-și înălța semeț turnurile mărețe și strălucitoare în razele dulci ale soarelui de primăvară.(...) Era castelul unde trăia Ileana Cosânzeana, fiica bătrânului Prier.(...) Irinel se căsători
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
fete îl sărbătorim cu toții când e zi de Dragobete. Iar povestea lui am scris-o sus, în munții mei cărunți. unde dorul și iubirea e și-n inimi , e și-n frunți Și vă-mpart la fiecare câte un surâs șăgalnic și vă dau s-aveți sub perini dragobetele ...năvalnic. Leonid IACOB Poezia a fost publicată pe mai multe sit-uri virtuale, recent în ziarul NAȚIUNEA și în alte reviste și cotidiene http://www.youtube.com/watch?v=RGnjwiPUqhI&feature=plcp
POVESTE DE DRAGOBETE de LEONID IACOB în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346834_a_348163]
-
IV, p. 160.). În aceste pagini de scrisori poetul se raportează uneori și la opera lui, mai cu seamă în primi ani după debutul la Convorbiri literare. În corespondența cu Veronica descoperim, pe fondul pasional, cite un zîmbet de tandrețe șăgalnică, aducând parcă o rază de lumină palidă dinspre Călin (File din poveste ): ”De atunci intru paj și cavaler șervet pentru eternitate în suita M-sale Veronica, supus ca un câine și înamorat ca un cărăbuș “.( Către Veronica Micle, martie 1882
CORESPONDENŢA EMINESCIANĂ-MANIFESTARE DE FORŢĂ MAJORĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346315_a_347644]
-
parcă mi-aș scrie/ un testament// desigur/ ți-o voi expedia cândva/ la un post restant/ dintr-o gară imaginară/ și,/ poate,/ voi aștepta/ să-mi răspunzi.” Ce frumos ! Iată de ce uneori, femeile își pierd uzul rațiunii!!! Dar dincolo de zâmbetul șăgalnic, tonic și necesar ca un răsărit de soare în dimineți senine, tutelară e marea dragoste de neam și țară, de care Poetul nu se leapădă, nu o ascunde în vreun ungher pentru a o scoate în lumină și la butonieră
PRIETNUL PETRE CURTICĂPEAN- OGRANDA , ED.NICO, 2012 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346446_a_347775]
-
cu mult mai apropiată de Pământ decât în mod normal, mărită parcă anume pentru retina noastră obișnuită, de altfel, cu firescul. M-am oprit în loc nu o dată, să-i admir chipul de copil jucăuș care, într-o încântare mută, privea șăgalnic apele curgătoare ale Dunării. Luminată și senină, părea ancorată în mantia cerească, privind spre omenire cu îngăduință și zâmbind îngerește, cu chipul într-o parte, revărsându-și strălucirea transversal și pictându-și noblețea propriului său spațiu cu câte o stea
LUNA MĂRITĂ ŞI MAGIA EI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348319_a_349648]
-
gulerul, îndeasă basca pe ochi - cumva mai pe-o sprânceană, cum se purta la vânătorii de munte - și-o ia la pas. Burnița toacă mărunt, mărunt - vestea sosirii. Vântul se prăvălește peste călător, îl cuprinde ca pe-o jucărie și șăgalnic îl împinge pe la spate purtându-l spre locurile natale - un cătun rătăcit în neguri. ”Alo! Lisandre!... Of! Bine că am reușit să prind semnal; mulțumesc lui Dumnezeu, frate! Am încercat de mai multe ori să dau de tine, dar cu
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
facerilor tale Ai turnat-o-n cântec de iubiri și jale. Căci, ce-ar fi pământul fără de femeie? Un pustiu amarnic, nici foc nici scânteie. Tu dai sens iubirii și cruntelor doruri, Idealul luptei de-a primi onoruri. Un zâmbet șăgalnic sau o mângâiere, Pentru omenire e-ntreaga avere. Din ele poți face o scumpă coroană Să fii prețuita că sfântu-n icoana, Iar eu, drept omagiu, fac o plecăciune Și înalt la Ceruri a mea rugăciune: Să te țină-n viața
FEMEIA CA O ICOANA (DE ZIUA FEMEII) de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378062_a_379391]
-
Te comporți ca un mascul alfa izgonit din harem. - N-am eu norocul ăsta! - Bravezi! - Nu, mă gândeam la harem. S-ar putea să existe și o femeie, nu exclud! Ca să fie pe-a ta! Mă fixează cu o privire șăgalnică. - Te-a înșelat sau a auzit că o înșeli tu? - Nici una, nici alta, răspund. E mai grav! - Mai grav decât să plece cu altul? Ce poate fi mai grav? - Decesul. Amuțește. E atât de surprinsă încât scapă paharul din mână
DRUMUL APELOR, 36 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376315_a_377644]
-
-i adormita. Tu, despuiat de gânduri cenușii și de iluzii-amare Descaleci azi din vise, înfășurat în noapte... Un zburător - ce tatuezi pe trup dorințe arzătoare, Sorbind sărut cochet și rătăcind printre-ale mele șoapte... Puzderie de umbre se năpustesc cu zâmbetul șăgalnic, Ca să elibereaze visul, rămas captiv în albe colivii. Uitând de cele sfinte, fierbinte și năvalnic, Săruta primăvară, si dantuie bezmetic pe-ntinsele câmpii. Citește mai mult Un zburătorînchisă e fereastră și falduri jucăușe de perdeaînvăluie molatec făptura-mi, de gânduri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
luna-i adormită.Tu, despuiat de gânduri cenușii și de iluzii-amareDescaleci azi din vise, înfășurat în noapte...Un zburător - ce tatuezi pe trup dorințe arzătoare,Sorbind sărut cochet și rătăcind printre-ale mele șoapte...Puzderie de umbre se năpustesc cu zâmbetul șăgalnic,Ca să elibereaze visul, rămas captiv în albe colivii. Uitând de cele sfinte, fierbinte și năvalnic,Săruta primăvară, si dantuie bezmetic pe-ntinsele câmpii.... XIV. TE-AȘTEPT..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2143 din 12 noiembrie 2016. Te-aștept
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]