3,163 matches
-
scrie Însemnările din perspectiva unei fapturi marcate de o formație estetică matriciala, sigilata la o curte împărăteasca, printre aristocrați, unde domină un tendențios dolce far niente și unde se plusează până la exces pe extinderea spiritului artistic. Privirea paradisiacă a lui Șei Shōnagon depinde strict de un ochi estetizant, care impune o grilă desăvârșită (cu ierarhii ale frumosului) de a privi exclusiv artistic lucrurile: mai ales natură și oamenii. Este un ochi estetizant din start, manierist și fundamentalist; este ochiul unui hermeneut
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
privi exclusiv artistic lucrurile: mai ales natură și oamenii. Este un ochi estetizant din start, manierist și fundamentalist; este ochiul unui hermeneut care a fost format și și-a profesionalizat privirea doar în acest sens. De aceea, paradisul radiografiat de Șei Shōnagon este întotdeauna coerent, senin, extatic. Lui nu i se opune infernul, ci eventual non-paradisul, anti-paradisul sau paradisul în destrămare, fiind vorba întotdeauna de o dimensiune negativă nu în sine (și de sine stătătoare, independentă), ci doar prin comparație cu
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
a autoarei este concentrată pe grădină nipona care conține o formă specială de numinos: datorită acestei priviri, imaginea paradisului este una desăvârșită și are sens major (natură și arta), indicând un centru spiritual al lumii. Atitudinea-cheie pe care o manifestă Șei Shōnagon că estet este extazul vizual, puternic și gingaș în același timp, primind o coloratura aproape mistica. Autoarea Însemnărilor de căpătai mărturisește (chiar dacă rar) că extazul vizual ori sinestezic o face să aibă senzația de înălțare la cer și să
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
o coloratura aproape mistica. Autoarea Însemnărilor de căpătai mărturisește (chiar dacă rar) că extazul vizual ori sinestezic o face să aibă senzația de înălțare la cer și să se proiecteze într-o lume nonterestră sau para-terestră, para-umană, de fapt! Ceea ce vizează Șei Shōnagon, chiar dacă nu spune direct acest lucru, este o decorporalizare, prin extaz, astfel încât cel care contemplă frumusețea desăvârșită a lumii (nipone) să fie doar sufletul ridicat la rang artistic suprem. Este adevărat că este vorba despre un suflet senzorial (și
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
perspectivei estetizante a autoarei), un suflet cu trup (sau un trup al sufletului, după formulă de mai târziu a misticilor spanioli!), mai exact cu trei simțuri supradezvoltate (văzul, mirosul, auzul), doar astfel explicându-se nuanță sinestezica a extazului mărturisit de Șei Shōnagon. Farmecul suprem în percepții și deplinătatea estetică pe care autoarea și le asumă fac parte din matricea paradisiacă de care ea aparține în principal că degustător gurmand și gurmet (în același timp) al lumii în explozia să estetică. Grădină
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
creație. Grădină depinde de artă de a vedea și, în același timp, grădină dezvolta și nuanțează artă de a vedea. Grădinăritul este o învățătură nobilă, elevata, iar cel inițiat într-o asemenea învățătură este estetul. Ceea ce o preocupă obsesiv pe Șei Shōnagon este să inventarieze și să clasifice fărâmele de paradis vizualizat, croind mai apoi o tapiserie impresionantă: anotimpurile, arborii, florile, formele de relief, păsările, gângăniile, vesmintele, fapturile umane. Predilecția autoarei este aceea de a bifă hartă paradisului, cu toate însemnele
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
paradis vizualizat, croind mai apoi o tapiserie impresionantă: anotimpurile, arborii, florile, formele de relief, păsările, gângăniile, vesmintele, fapturile umane. Predilecția autoarei este aceea de a bifă hartă paradisului, cu toate însemnele sale vii. Întrucât, în mod evident, paradisul inventariat de Șei Shōnagon este unul percutant senzorial și artistic. Ceea ce vom face și noi, prin urmare, este sa inventariem și să comentam tapiseria doamnei nipone de acum un mileniu, care tapiserie este dependentă, firește, de tradiția shintoistă și buddhistă, principalele religii din
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
osebire strălucite, lucruri fermecătoare. Dar există, chiar dacă în procent minor, lucruri jalnice și nesuferite, lucruri de rușine, lucruri care te scot din sărite, lucruri întristătoare, lucruri urâte la vedere, lucruri dezolante, lucruri de spaimă și lucruri vulgare. Cum spuneam deja, Șei Shōnagon nu utilizează niciodată cuvântul infern că opus paradisului; ea sugerează doar ce ar putea fi anti-paradisul, adică inesteticul, nonfrumosul, dimensiunea meschina vizual, care perturbă extazul și desăvârșirea. Autoarea Însemnărilor de căpătai este în mod ființial iritata de urâțenie, neîngrijire
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
cireș sunt cele care domină și molipsesc palatul imperial (ori alte edificii secundare) cu frumusețea absolută! Grădină și plantele (copacii, florile) care o alcătuiesc sunt și o probă de încercare a relației dintre om și pământ. Grădină paradisiacă descrisă de Șei Shōnagon nu dăruiește, însă, roade precum toate grădinile: darurile ei sunt mai cu seamă vizuale și olfactive, drept care roadele concrete (poame, fructe etc.) nu sunt necesare. Hrană este estetică și ajunge atât. Firește, chiar și în cazul estetei doamne de
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
că grădinile satisfac o „cosmofilie” umană, grădinile putând fi înțelese și că „celebrări clorofiliace” (Robert Pogue Harrison, Gardens. An Essay on the Human Behaviour, Chicago and London, The University of Chicago Press, 2008). Este de mirare, totuși, un lucru: esteta Șei Shōnagon nu discută în vreun fel, nici macar aluziv, raportul dintre natură și arta. Un mileniu mai tarziu după doamna japoneză, filosofii grădinii, din secolul XXI, afirmă că grădină nu înseamnă doar natură sau doar artă, ci amândouă la un loc.
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
Shōnagon nu discută în vreun fel, nici macar aluziv, raportul dintre natură și arta. Un mileniu mai tarziu după doamna japoneză, filosofii grădinii, din secolul XXI, afirmă că grădină nu înseamnă doar natură sau doar artă, ci amândouă la un loc. Șei Shōnagon și estetică ei persuasiva (care monitorizează frumusețea în toate formele ei, fie acestea delicate ori grandioase) percepe grădină mai degrabă că arta decât că natura; dar că arta naturală! Excelentă artificialului (și, în același timp, a mimesisului) nu este
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
arta decât că natura; dar că arta naturală! Excelentă artificialului (și, în același timp, a mimesisului) nu este conotată de autoarea Însemnărilor de căpătai decât atunci când natură (respectiv crengile, florile) este importată combinatoriu în odăi. Grădină este sau devine pentru Șei Shōnagon chiar un simptom al paradisului: putem să-i spunem simptom, dar la fel de bine ar putea fi folosiți tropi precum metaforă, simbolul, alegoria, metonimia. Aceiași filosofi invocați deja ai grădinii, din secolulul XXI, vorbesc despre sensul grădinii că reconciliere a
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
dar la fel de bine ar putea fi folosiți tropi precum metaforă, simbolul, alegoria, metonimia. Aceiași filosofi invocați deja ai grădinii, din secolulul XXI, vorbesc despre sensul grădinii că reconciliere a opușilor, respectiv că remiza între natură și cultură. Paradoxul atitudinii lui Șei Shōnagon este acela că ea nu percepe vreo opoziție între cele două structuri, desi acorda, din start, culturii rolul esențial. Vestimentația baroca... avânt la lettre Un alt element care consacră paradisul în ochiul estetizant al lui Șei Shōnagon este vestimentația
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
Paradoxul atitudinii lui Șei Shōnagon este acela că ea nu percepe vreo opoziție între cele două structuri, desi acorda, din start, culturii rolul esențial. Vestimentația baroca... avânt la lettre Un alt element care consacră paradisul în ochiul estetizant al lui Șei Shōnagon este vestimentația elaborată, baroca, de la curtea imperiala: prin intermediul acesteia, fapturile sunt, de fapt, artisticește vorbind, niște flori umane, întrucât toate materialele de croit fastuoasele haine nipone sunt gândite exclusiv floral; mătasurile, pânzeturile, brocarturile, evantaiele sunt vopsite pentru a se
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
la fel de sofisticate, contemplarea acestora fiind o “desfătare” (o voluptate), prin revărsarea materialelor unele peste altele: femeile și bărbații nu sunt altceva decât flori și arbori din paradis! Cromatică mătasurilor și a țesăturilor, a brocartului de Chină, îi smulge, adesea, lui Șei Shōnagon nu doar strigate mute de amirație, ci și un exces de hedonism vizual care decretează verdictul suprem: splendoarea, adică extazul. Mantiile, jachetele, mânecile, poalele, salvării, rochiile, panglicile - toate acestea sunt gândite ca niște straturi ale paradisului floral importat în
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
focul. Sora împărătesei, prințesa Shigeisa, nu este nici ea mai prejos: îmbrăcată în rochii având toate nuanțele florilor de prun, cu o vestă purpurie și o mantie de brocart verde! Deplinătatea perspectivei estetice este vădita și asupra figurii împăratului, încât Șei Shōnagon lăcrimează din pricini de extaz vizual. Frumusețea artistic-vizuală la care asistă autoarea Însemnărilor de căpătai este decretată a fi nepământeasca, de aici sminteala ori nebunia îmbătătoare (de la miresmele florale), pe care o mărturisește Șei Shōnagon și verdictul ei cu
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
și asupra figurii împăratului, încât Șei Shōnagon lăcrimează din pricini de extaz vizual. Frumusețea artistic-vizuală la care asistă autoarea Însemnărilor de căpătai este decretată a fi nepământeasca, de aici sminteala ori nebunia îmbătătoare (de la miresmele florale), pe care o mărturisește Șei Shōnagon și verdictul ei cu aplomb: splendoarea cu ceremonial. Nu este, oare, autoarea tocmai un estet drogat intenționat cu vizualitatea pe care o cultiva programatic? Nu este Șei Shōnagon o auto-intoxicată demonstrativa (și emfatica, adesea) cu și prin ideea concretă
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
aici sminteala ori nebunia îmbătătoare (de la miresmele florale), pe care o mărturisește Șei Shōnagon și verdictul ei cu aplomb: splendoarea cu ceremonial. Nu este, oare, autoarea tocmai un estet drogat intenționat cu vizualitatea pe care o cultiva programatic? Nu este Șei Shōnagon o auto-intoxicată demonstrativa (și emfatica, adesea) cu și prin ideea concretă de frumusețe estetică? Eva a impurificat, odinioară, grădină Paradisului și ideea concretă de nemurire, iar acest lucru este afirmat ritos în toate cărțile de exegeza biblică, dar tot
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
de carne, ca să folosesc o metaforă adecvată în acest context). Nu în zadar, de aceea, Eva și femeia, în mod special, este considerată a fi cel dintâi grădinar al lumii, grădinarul primordial, custode și raisonneur al grădinii. În felul ei, Șei Shōnagon (deși din altă civilizație și cultură) nu face excepție de la regulă prezentată concis anterior. Interogația autoarei, la un moment dat, pune, însă, o problemă socială, de ierarhie, în care gustul estetic suprem este arondat strict sferei aristocrate: „De ce nu
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
sferei aristocrate: „De ce nu le e dat oamenilor de rând să privească atâta frumusețe măcar o clipă?”. Prin urmare, extazul vizual este o caracteristică a rafinamentului aristocratic și depinde strict de educația artistică de la curtea imperiala. Paradisul vizual al lui Șei Shōnagon este coerent, senin și ordonat, de aici repugnanta autoarei față de ignoranța, incoerenta ori primitivism. Exclusiv aristocrații pot avea acces la acest tip de paradis: grădină este cosmosul perfect și estetic, iar a fi în tangibilitate cu acest paradis devine
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
desăvârșit pentru că ochiul estet a fost format profesionist în această direcție. Între natură și aristocrat armonia este o condiție esențială; iar aceasta armonie se concretizează prin faptul că făptura umană este aptă să fie construită vizual că o floare bipeda! Șei Shōnagon edifica și inventariază în ralenti o epifanie ca instrument de scanare a paradisului terestru (cu accente paraumane, în clipele de extaz suprem), care conține marca revelatorie a unei realități sacre. Paradisul este aici și acum, coerent, geometric și în
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
în deplinătate estetică. Tocmai întrucât autoarea Însemnărilor de căpătai nu face nicio referință la paradisul biblic (ea nefiind familiarizata ori măcar având minime cunoștințe despre acesta), cateva înrudiri simbolice și metaforice între Edenul biblic și paradisul terestru nipon (descris de Șei Shōnagon) devin izbitoare și ele se cuvin a fi semnalate. Autoarea decretează perfecțiunea paradisiacă prin intermediul grădinii; aceasta este marcată de grație supremă, estetică desăvârșită, conținând o sacralitate internalizată. Luxurianta nipona (și teatralitatea ei) constă în variatele maniere de a combina
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
Luxurianta nipona (și teatralitatea ei) constă în variatele maniere de a combina spectaculos și delicat, în același timp, florile și arborii. Dacă Paradisul biblic este veșnic verde și înflorit (niciodată fanat), iar Părinții Bisericii îl descriu și analizează că atare, Șei Shōnagon portretizează un paradis nipon aflat sub incidența tuturor anotimpurilor, care inclusiv iarnă poate fi perfect: pastelurile înzăpezite ale autoarei sunt egale cu acelea văratice, primăvăratice ori tomnatice. În Edenul biblic nu există iarnă geroasă, nici vară arșițoasă, nici toamnă
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
poate fi perfect: pastelurile înzăpezite ale autoarei sunt egale cu acelea văratice, primăvăratice ori tomnatice. În Edenul biblic nu există iarnă geroasă, nici vară arșițoasă, nici toamnă marcată de vestejire, ci doar primăvară eternă. În schimb, grădină cosmică narata de Șei Shōnagon este supusă tuturor anotimpurilor din care este decelata frumusețea (și, uneori, urâțenia). Principalii arbori ai grădinii edenice nipone sunt, în viziunea autoarei, cireșul și prunul; în schimb, chiparosul este nonparadisiac, același chiparos care, în simbolistică biblică și creștină, este
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
floră paradisului detaliat, multiplu, prin intermediul a zeci de specii de flori; paradoxal sau nu, acest lucru este valid și fățiș (avânt la lettre) și în Însemnări de căpătai. Trandafirul este, in simbolismul creștin, floarea centrală, floarea christică; în perspectiva lui Șei Shōnagon, locul trandafirului este luat de iris, floarea de cireș, floarea de prun, crizantema și nalba! Efectul sinestezic al paradisului este, însă, valabil atât în viziunea biblică, cât și în perspectiva doamnei nipone la trecerea dintre cel dintâi mileniu și
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]