837 matches
-
în mantii de mătasă - Nori albi ce torc potop de fulgi zănatici - Zburând cu stolul de hulubi sălbatici Mă lași din nou nesomnului mireasă. CURG UMBRE RECI PE CUMPĂNA-NSERĂRII Curg umbre reci pe cumpăna-nserării, Pulberi de-omăt și șaluri de hermină Învăluind în dulcea iernii vină Tăceri dospite-n prescura mirării... Cuvinte ard în felinare 'nalte, - Rostiri nerătăcite sau perfide, Poveri de maci în cute de hlamide - Vii candelabre nude de rivalte Pe scena veche, în solfegii caste Efluvii
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
mici, pentru că Elena își găsește moartea în Dunăre. Sinuciderea ei - „a doua zi trupul ei neînsuflețit zăcea la mal, pe nisipul ud, rochia largă și lungă i se lipise de trup de parcă ar fi fost goală și înfășurată într-un șal de mătase” - amintește de finalul trist al unei alte eroine, tot o mamă. În încheierea „Romanului Oxfordului”, scris de Javier Marías Franco, fiul filosofului Julián Marías, Clare Bates, purtând pentru totdeauna cu ea un dor nestins dupa cea care îi
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
zvelt, cu un mijlocel de fetișcană, o pălărie din fetru de culoare neagră, ce-i acopreau pletele ondulate, vopsite în culoarea mahonului, cu scânteieri strălucitoare al firelor ce se lăsau maiestuos peste umerii drepți și acoperiți de o eșarfă gen șal, cu desene orientale multicolore unde predomina negrul și griul, se prezentă la ușa vagonului meu în timp ce coboram cu greutate, micul geamantan folosit în voiajele scurte și geanta pline cu cărțile necesare lansării ultimului meu roman „Parfum de orhidee” a doua
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
în clasa a șaptea. O mimoză urcă pe zidul lichid, numai roza știe că este granit. Meandre printre Andre, una-i de aur, eu sunt un simplu dinosaur. Ultima veste ți-o aduce un corb într-o vestă, cu nun șal andaluz te poți spânzura, dar mai bine taie arbuzul și bea. Din război în vis și înapoi, ce spune Faust, nume vechi de cotoi? Pe stâncile netede, iete-te, trăiau stridiile albastre și midiile albe, numai memoria încearcă să o
JUSTIŢIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341164_a_342493]
-
îi măsură critică prin lornion. Înclină ușor din cap spre fiul său în semn de aprobare. Dispoziția lordului era dublată de curiozitatea sa în legătură cu reprezentația celor mici. Observă nedumerit că Alma deși îmbrăcase rochia trimisă de el, optase pentru un șal din voal bleu adăugat peste decolteu. Îl înfrunta voit sau toaleta nu era pe placul ei. Dar farmecul femeii era apreciat de domni. Ea nu părea interesată de ei. Mai degrabă atentă la cei trei frați. Gătită cu funde și
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
literară? Nu eu sunt profesorul. Cu altă ocazie îți stau la dispoziție. Dumneata ești cea cu programele. Tot ce pot să-ți destăinui, este că și bărbații au imaginație. Depinde, cine le-o inspiră! Nu știu, de ce ți-ai pus șalul asta peste rochie. E o înfruntare? Avea darul să își ia prin surprindere interlocutorul,schimbând brusc subiectul. - O opțiune! - Dezvoltă, te rog! - Pur și simplu așa am considerat. Mulțumesc pentru rochie, foarte frumoasă dar prea îndrăzneață pentru o simplă guvernantă
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
te cunoască. „Oh..nu!” - Copiilor le-a trecut demult ora de somn. Merită puțin răsfăț, e triumful lor. Nu întârzia! - Sire .. S-a oprit și s-a întors către ea: - Îți vine foarte bine rochia, o măsură expert. Probabil fără șal, arăta și mai bine! - Nu am știut că sunteți creator de modă, sire. Lordul își reținu zâmbetul - În schimb, eu știu că ai limba ascuțită! - My lord! Reverența o ajută să mascheze roșeața din pomeți. Odată cu plecarea lui scăzu și
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
neputință de întrerupt, cu excepția verii, unde totul rămâne instantaneu împietrit. Vorbim de un pictor evreu, pentru care textele sfinte și frumoasa Țară a Israelului nu puteau rămâne în afara mitologiei. Moise coboară din Sinai pe motocicletă, poartă căști sau doar un șal, pentru a-i găsi pe adoratorii de bivoli de aur - banii - văzându-și de treburile lor pe quads. Timpul trece, drumurile se schimbă, însă Tablele nu pot să o facă deoarece sunt eterne, divine, pentru orice timp, pentru sfârșitul timpurilor
ÎN ASCUNZIŞUL LUI BARUCH ELRON de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344427_a_345756]
-
constructiv, nicidecum cu cel distructiv. Pe chipul aureolat de seninătate observ ochii săi de un albastru pal, ce ascund secunde în care s-au perindat atât lacrimile bucuriei cât și cele ale suferinței, din curgerea cărora a împletit cu măiestrie șalul succesului personal. Dacă privești dincolo de ei, observi că poartă frumusețea și nebunia cerului, ale zării din perioada în care se ascundea în pântecele norilor pilotând avioane. Ai spune că ghemul norocului și-a deșirat cu generozitate firul în mâinile pricepute
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343873_a_345202]
-
Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ce fel de râu să-ți fiu? Să curg la vale? E prea banal, și vei vedea pe maluri Că singur sunt sub ale salciei șaluri Și licărirea punților astrale. Ce fel de râu să-ți fiu? Să curg spre munte, Să-ți demonstrez că pot sfida natura? Dar m-ai urma văzând că-mi pierd alura Eroului ce timpul vrea să-nfrunte? Ce fel de
CE FEL DE RÂU SĂ-ŢI FIU? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342882_a_344211]
-
în: Ediția nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului 17-Sirena de aur Când se revărsară în sală valurile mării, izbind stâncile cu sirene, Irina, îmbrăcată într-o rochie cu solzi aurii, sclipitori, cu o pelerină bleumarin și un șal alb, apăru dintre valuri, precum Afrodita din spuma mării, ținând în dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]
-
sentiment ciudat, neîncercat încă până atunci. Și-a acoperit gura minunată cu buze senzuale de culoarea rodiilor, ce lăsau să se vadă când zâmbea dinții albi minunați, asemeni mărgăritarelor ce străluceau încrustate în prețioasa-i diademă, cu un colț al șalului minunat din cașmir fin țesut cu mătase, într-o tentativă fugară de ași ascunde propria tulburare de acele priviri îndrăznețe. Îi răspunde cu o voce mângâioasă și cu multă dulceață în privirile-i de smarald: - Eu sunt prințesa Shokuktany, fiica
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
-n rugăciune, știi cât spune? Sunt visul dintr-o noapte albă, sunt dor de glasul tău, sugrumat în șoapte... Știi de toate?! Ascunde-mă lângă tine, să-ți fiu versul, fluierul... visul...Știi?! VĂL DE CHIHLIMBAR M-am înfășurat în șal de umbră, cu sclipiri din lacrima târzie. Ce lacrimă!... agățată de tăcerea ta brumărie... Îți respir gândul din crengile de stele, ce-atârnă-n noapte, scuturând -cu greu- câteva șoapte. Aud foșnetul tăcerii prin vălul de chihlimbar. Îți mai aștept cuvântul, pe
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
gândul din crengile de stele, ce-atârnă-n noapte, scuturând -cu greu- câteva șoapte. Aud foșnetul tăcerii prin vălul de chihlimbar. Îți mai aștept cuvântul, pe care mi-l vei da în dar. Apoi-fugar- vom încremeni în tăceri de dor, înfășurați în șal de umbră și văl de chihlimbar... ABIA AZI AM ÎNȚELES Abia azi am înțeles de ce m-am răzbunat pe flori. Se trezesc iar fluturi cu mătăsoase-nfățișări si doar timpul se aude respirând o mângâiere. Vioara-i un Stradivarius Veneam
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Te mai strâng în brațe gânduri Rătăcinde prin destin Și te-așezi ca-n alte rânduri Lângă foi cu tenul fin... Pe biroul tinereții, Cu arome de santal, Anotimpurile vieții Freamătă-n al serii șal. Neuitate toamne-ți cheamă Rodnicia din idei, Dar trec brume, ca o teamă, Peste-mbătrânit condei. Din penița străduinței, Slovele cu pas mărunt Lasă-n albul năzuinței Un rondel cu braț cărunt... Referință Bibliografică: SEARA AMINTIRII / Georgeta Muscă Oană : Confluențe Literare
SEARA AMINTIRII de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379837_a_381166]
-
care îmi plăcea să-i înșir într-o cadență de soldat,doar ca să le ascult ecoul.Un tei îmi zâmbea printre florile-i parfumate,ațâțându-mă!Nu avea umbră dar în spatele meu cineva îmi sufla peste umeri.Am strâns ușor șalul bunicii cu care-mi acoperisem îngemănarea de oase,și am început să doinesc cântecul pe care ea mă învățase să-l murmur de câte ori mă simțeam singură.Florile și-au ținut pentru o clipă suflarea în palme! Umbra bunicii rătăcea peste
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
Acasa > Versuri > Farmec > NATURĂ ȘI IUBIRE Autor: Ada Segal Publicat în: Ediția nr. 1704 din 31 august 2015 Toate Articolele Autorului LEBĂDA Albă ca o orhidee, Învăluită-n șal de fulgi, Pe-oglinda lacului plutește, În urma ei....câteva dungi. Sidefie ca o perlă, Grațioasă ca zefirul, Catifelată, ispitoare, Buzele, ca trandafirul. Mireasa Soarelui în flăcări, Îl așteaptă să coboare, Și-și petrece noaptea nunții, Sub salcia plângătoare, Lacrima de
NATURĂ ŞI IUBIRE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379514_a_380843]
-
și puritatea. Iarna poate fi de poveste („Voaluri de aburi”) și gerul, stăpân pe cosmic și terestru, devine artizan: „Iarna”(„Culori în iubire”), „Februarie între oglinzi”(„Cuvinte de dor”). Miracolul primăverii aduce zâmbet, prevestind schimbarea așteptată. O descrie cu delicatețe: „Șal argintiu ți-alunecă pe umeri/ Și cântă cald zefirul în ramurile goale/ Din cenușiul norilor începi să numeri/ Ploile-n dans dantelate pe poale./ Se deschide primăvara ca-n poezie/ Și-aprinde firea-n muguri și flori albe...” („Sărutul primăverii
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
s-a dus, Ce-i ars, pe ce mai fumegă; Iluzie pe un cert mister, Ce-am dat, pe ceea ce mai cer, Dau două aripi albe-n zbor Pentru o clipă de amor, Apa vernil cu valuri, Pentru trei calde șaluri În iarna depărtării, Să-i fie cald uitării, Dau somn curat lângă izvor, Pentru un singur porumbel necălător, Iubirea ta, pe viața mea, Am și plătit-o undeva candva; Cruci negre mari din aspru lemn, Pentru acel înălțator îndemn, De
TROC DE TĂCIUNE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381516_a_382845]
-
a milui cu „ochiul dracului” cu alte cuvinte a da din milă un leu sărmanului care întinde mână este o greșeală și chiar un păcat creștinesc. Dacă într-adevăr dai din milă ceva unui nevoiaș dă-i o pâine, un șal, o gheată. În nici un caz un leu care, în fapt îi este imediat luat de „gestionarul operei de binefacere” ce culege adevărate averi pe seama beteșugului celui exploatat. Am devenit cu toții „un stat de cerșetori”. Nu datorată celor care cerșesc peste
STATUL ŞI POMANA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374487_a_375816]
-
a părut cel mai firesc gest pe care l-am făcut când am cunoscut-o pe Ana în cafe-barul din gară întâmplător sau nu ne-am privit era dragoste la prima vedere era înnebunitor de fermecătoare în jurul gâtului șerpuia un șal tricotat nu era frig cuceritor și irezistibil zâmbetu-i explodat de sub priviri îmi încătușa vederea simțeam un fel de căldură tăioasă până la os atunci mi-am dat seama că ceva doare toate aceste lucruri erau lângă mine și Ana era lângă
PUŢINUL DIN ADOLESCENTUL DIN MINE A RĂMAS ACOLO de TEODOR DUME în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373435_a_374764]
-
frânt inima-n două. trimite-mi formele tale cu un vers de Valery, cu surâsul tău himeric ca o roză languroasă, chipul tău ce răsărea ca un soare-n plină zi, îmbrăcat ca trandafirii cu petale de mătasă. tu purtai șaluri de moha peste brațul tău virgin, carnea de culoare roză ca zăpezile de-argint, lunecând prin visul meu ca aroma unui crin, corpul de liană dulce peste nuferi înfrunzind... luni, 18 iulie 2016 Referință Bibliografică: trimite-mi formele tale / Ion
TRIMITE-MI FORMELE TALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373621_a_374950]
-
ai în pază.Să dăm slavă lui Dumnezeu spuse îngerul tatălui lui Dragoș-Vasile, și mamei sale Mariana, să dăm slavă lui Dumnezeu! Deodată se făcu auzită o muzică lină. Un cor nevăzut cânta cântare măiastră și dulce, învăluind ca un șal de lână cald pe toți cei prezenți în acea casă. Tatăl se aplecă deasupra băiețelului și îl mângâie gingaș iar mâna îi tremura de atâta emoție. Două lacrimi îi căzură din ochi drept pe obrazul lui Dragoș-Vasile, și acesta tresări
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
într-un fel de supremație habotnică, pe sânii dezveliți de capricii, umplându-și cu voluptate ciocurile, de ea. Cu un ochi indiscret, soarele, îi pândea din înalturi, goliciunea. Ici-colo, gândurile mării mă atingeau, sărutându-mi picioarele. Undeva, departe, răsăritul împletea șaluri din crâmpeie de mătase, peste umerii ei, roși de nesupunere. Un crab, tocmai ce se hotărî să-mi cresteze veridicitatea, îmbrâncindu-mă în cleștii veșniciei sale. În scorbura nisipului său, un fir de sânge din vene-mi, își sărbătorea anihilarea
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
alăturea de mama, pe lângă soba încălzită, La pieptul ei cel cald, eram atât de fericită. De dimineață până seara, eram pe derdeluș, Cu săniuța, copiii și al meu cățeluș, Când mă-ntorceam, aveam picioarele-nghețate, Măicuța mă-ncălzea, punându-mi șalul ei pe spate. Dar anii au trecut și a venit vremea iubirii, Și mângâierea ei, mirajul clipelor trăirii, Când primăvara, cu petale albe ne sfințea, Prin roua dimineții, iubirea strălucea. Încetișor și bătrânețea a venit de undeva, Însă de data
IARNA- A DOUA PARTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372924_a_374253]