1,750 matches
-
țigara pe care o fumezi când ești mulțumit, dar, chiar în clipa aceea, în spatele meu cineva a izbucnit în râs. Uimit, m-am uitat repede într-acolo: dar nu era nimeni. M-am dus până la parapet: nu se vedea nici o șalupă, nici o barcă. M-am întors iar cu fața către insulă și din nou am auzit în spatele meu acel râs, puțin mai îndepărtat, ca și cum ar fi coborât în josul fluviului. Stăteam acolo, nemișcat. Râsul descreștea, dar îl auzeam încă limpede în spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
V-ar supăra, scumpul meu compatriot, dacă am ieși să ne plimbăm puțin prin oraș? Mulțumesc. Cât de frumoase sunt canalele seara! Îmi place răsuflarea apei mucede, mirosul frunzelor uscate care putrezesc în canal și acela, funebru, ce urcă dinspre șalupele pline cu flori. Nu, nu, gustul ăsta n-are nimic morbid, credeți-mă. Dimpotrivă, e vorba de o hotărâre a mea. Adevărul e că fac tot ce-mi stă în putință ca să admir aceste canale. Căci locul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
un salt mortal și pleosc!, făceau o săritură periculoasă de pe dig. Se iveau apoi din valuri, acum Înotau nu glumă, treceau dincolo de dig, se Îndepărtau, dispăreau spre Îngrijorarea fetelor. Altădată făceau schi nautic. Piruete după piruete și Bobby la cîrma șalupei, ascultînd instrucțiunile, apropie-te mai mult!, apropie-te mai mult! strigau la el din urmă și Rosemary era moartă de frică, fiindcă șalupa se apropia primejdios de mult de plajă și ar fi putut s-o răstoarne un val. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Îndepărtau, dispăreau spre Îngrijorarea fetelor. Altădată făceau schi nautic. Piruete după piruete și Bobby la cîrma șalupei, ascultînd instrucțiunile, apropie-te mai mult!, apropie-te mai mult! strigau la el din urmă și Rosemary era moartă de frică, fiindcă șalupa se apropia primejdios de mult de plajă și ar fi putut s-o răstoarne un val. La naiba! Important era ca toată lumea de pe plajă să afle că ei și nu alții făceau toate nebuniile astea. Erau grozavi Santiago și Lester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
creatură va construi creierul uman, ca să-l înlocuiască? O structură nouă, mai eficientă, eliberată de balastul ei străvechi... Făcu plimbări lungi în jurul iazului până când începură să-i iasă în cale tot felul de vecini agreabili. Luă barca până la Conscience Bay. Șalupa zăcuse răsturnată în curte atâta vreme că sub ea își făcuse cuib un oposum. Amețit de lumina zilei, animalul șuieră la el când îl descoperi. Ieșind în larg pe Neck, lăsându-se purtat de flux, simțea cum vântul răsucește barca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a devenit mai adîncă și mai intensă cu timpul. Mai tîrziu, eram încîntat cînd în zilele de sărbătoare rîul se umplea cu ambarcațiuni de agrement, vase de croazieră, bărci cu vîsle, luntre, gabare și vaporașe, șlepuri din lemn și fier, șalupe elegante, remorchere și orice mai poate pluti sau naviga, toate împodobite și pline cu oameni voioși, rîzînd și țipînd din nimic, doar pentru că soarele strălucește și ei nu simt pămîntul sub picioare, pentru bucuria nemărginită a unei zile frumoase, fără
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
clubului. Nu m-a oprit doar timiditatea, deși eram pe deplin conștient că nu era loc pentru mine, acolo, printre grupurile de oameni care se adunau în balcoane și terase, tîrziu, după-amiaza. Toastau și ciocneau pahare, făceau mici ieșiri cu șalupe pline de delicatese și umbrele. Cîteodată era înălțat un catarg prea scurt și era ridicată o pînză, pentru că nu efortul era scopul acelora care frecventau clădirea în aceste luni. Ei petreceau. Principalul motiv pentru care evitam clubul era sentimentul că
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lase la ceainăria englezilor. Dar nimic nu mai era așa cum fusese. Venise în orașul cu un singur plămân, unde oamenii umblau ca furnicile pe puntea vapoarelor și jos, pe ponton, dar nu era viață. Zburau avioane spre Teheran și treceau șalupe cu marfă, se scurgeau lumini și sclipiri de pe țărmul arab, dar ceva era prăbușit. Abadanul murise. Pe Nooshin o cunoscu dimineața, după ce hoinărise ca un nebun, cu bagajele după el, așteptând răsăritul. Nooshin Ahmadi era învățătoare la o școală a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
prin urmare să mai vâslesc și m-am lăsat în voia valurilor, așteptând. Poate, nedîndu-le atenție, mă vor lăsa în pace, mă gândeam. Și chiar atunci am auzit un sunet răgușit de sirenă. "Doamne mulțumescu-ți", am suspinat fericit. Venea o șalupă. Eram salvat. Am strigat ca să semnalizez locul unde mă găseam deoarece, între timp, ceața se îndesise și mai mult, când un val, stârnit de șalupă, a fost gata să mă răstoarne. Dacă nu mă observă, în loc să mă salveze mă vor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atunci am auzit un sunet răgușit de sirenă. "Doamne mulțumescu-ți", am suspinat fericit. Venea o șalupă. Eram salvat. Am strigat ca să semnalizez locul unde mă găseam deoarece, între timp, ceața se îndesise și mai mult, când un val, stârnit de șalupă, a fost gata să mă răstoarne. Dacă nu mă observă, în loc să mă salveze mă vor da rechinilor", mi-am zis cu ciudă. Și m-am pornit să strig din nou. Acum nu se mai auzea nimic, nici un zgomot în afară de strigătele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă salveze mă vor da rechinilor", mi-am zis cu ciudă. Și m-am pornit să strig din nou. Acum nu se mai auzea nimic, nici un zgomot în afară de strigătele mele și de zgomotul mării care fierbea mai departe în jurul meu. Șalupa se îndepărtase și m-a cuprins deznădejdea. Vasăzică, nu mă auziseră. N-am apucat să-mi termin gândul și a trebuit să mă țin cu toate puterile de marginea bărcii ca să nu mă răstorn. Un vai mai mare decât cele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-mi termin gândul și a trebuit să mă țin cu toate puterile de marginea bărcii ca să nu mă răstorn. Un vai mai mare decât cele de până atunci lovise barca dintr-o parte. În clipa următoare am auzit și zgomotul șalupei care trecea prin apropiere. Nu mai înțelegeam nimic. Deci, mă căutau în continuare. Dar, acum, totuși, trecuseră foarte aproape de mine, în mod normal ar fi trebuit să mă observe. Alt val a izbit barca din nou. Și din nou m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mă observe. Alt val a izbit barca din nou. Și din nou m-am prins cu disperare de marginea ei ca să nu mă răstorn. "Ajutor! Ajutor!" am început să răcnesc, dar strigătul mi-a înghețat pe buze. Tocmai atunci șalupa trecea prin dreptul meu și l-am văzut în cabină pe Mopsul rânjind. Nu mai era nici o îndoială, mă văzuseră, dar în loc să mă salveze, vroiau să mă omoare. Șalupa se îndepărta, apoi revenea, tăind apa cu viteză în așa fel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să răcnesc, dar strigătul mi-a înghețat pe buze. Tocmai atunci șalupa trecea prin dreptul meu și l-am văzut în cabină pe Mopsul rânjind. Nu mai era nici o îndoială, mă văzuseră, dar în loc să mă salveze, vroiau să mă omoare. Șalupa se îndepărta, apoi revenea, tăind apa cu viteză în așa fel încît să provoace valuri. Jocul ăsta a durat câtva timp, după care șalupa s-a apropiat și am fost cules din barcă de un pescar bătrân care semăna foarte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rânjind. Nu mai era nici o îndoială, mă văzuseră, dar în loc să mă salveze, vroiau să mă omoare. Șalupa se îndepărta, apoi revenea, tăind apa cu viteză în așa fel încît să provoace valuri. Jocul ăsta a durat câtva timp, după care șalupa s-a apropiat și am fost cules din barcă de un pescar bătrân care semăna foarte bine cu Profetul. Pe țărm, mă aștepta o namilă de om, având un halat impecabil și imaculat pe care am recunoscut monograma elegantă de pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
urmare să mai vâslesc și m-am lăsat în voia valurilor, așteptând. Poate, nedându-le atenție, mă vor lăsa în pace, mă gândeam. Și chiar atunci am auzit un sunet răgușit de sirenă. „Doamne mulțumescu-ți”, am suspinat fericit. Venea o șalupă. Eram salvat. Am strigat ca să semnalizez locul unde mă găseam deoarece, între timp, ceața se îndesise și mai mult, când un val, stârnit de șalupă, a fost gata să mă răstoarne. „Dacă nu mă observă, în loc să mă salveze mă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atunci am auzit un sunet răgușit de sirenă. „Doamne mulțumescu-ți”, am suspinat fericit. Venea o șalupă. Eram salvat. Am strigat ca să semnalizez locul unde mă găseam deoarece, între timp, ceața se îndesise și mai mult, când un val, stârnit de șalupă, a fost gata să mă răstoarne. „Dacă nu mă observă, în loc să mă salveze mă vor da rechinilor”, mi-am zis cu ciudă. Și m-am pornit să strig din nou. Acum nu se mai auzea nimic, nici un zgomot în afară de strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă salveze mă vor da rechinilor”, mi-am zis cu ciudă. Și m-am pornit să strig din nou. Acum nu se mai auzea nimic, nici un zgomot în afară de strigătele mele și de zgomotul mării care fierbea mai departe în jurul meu. Șalupa se îndepărtase și m-a cuprins deznădejdea. Vasăzică, nu mă auziseră. N-am apucat să-mi termin gândul și a trebuit să mă țin cu toate puterile de marginea bărcii ca să nu mă răstorn. Un val mai mare decât cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi termin gândul și a trebuit să mă țin cu toate puterile de marginea bărcii ca să nu mă răstorn. Un val mai mare decât cele de până atunci lovise barca dintr-o parte. În clipa următoare am auzit și zgomotul șalupei care trecea prin apropiere. Nu mai înțelegeam nimic. Deci, mă căutau în continuare. Dar, acum, totuși, trecuseră foarte aproape de mine, în mod normal ar fi trebuit să mă observe. Alt val a izbit barca din nou. Și din nou m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă observe. Alt val a izbit barca din nou. Și din nou m-am prins cu disperare de marginea ei ca să nu mă răstorn. „Ajutor! Ajutor!” am început să răcnesc, dar strigătul mi-a înghețat pe buze. Tocmai atunci șalupa trecea prin dreptul meu și l-am văzut în cabină pe Mopsul rânjind. Nu mai era nici o îndoială, mă văzuseră, dar în loc să mă salveze, vroiau să mă omoare. Șalupa se îndepărta, apoi revenea, tăind apa cu viteză în așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să răcnesc, dar strigătul mi-a înghețat pe buze. Tocmai atunci șalupa trecea prin dreptul meu și l-am văzut în cabină pe Mopsul rânjind. Nu mai era nici o îndoială, mă văzuseră, dar în loc să mă salveze, vroiau să mă omoare. Șalupa se îndepărta, apoi revenea, tăind apa cu viteză în așa fel încât să provoace valuri. Jocul ăsta a durat câtva timp, după care șalupa s-a apropiat și am fost cules din barcă de un pescar bătrân care semăna foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rânjind. Nu mai era nici o îndoială, mă văzuseră, dar în loc să mă salveze, vroiau să mă omoare. Șalupa se îndepărta, apoi revenea, tăind apa cu viteză în așa fel încât să provoace valuri. Jocul ăsta a durat câtva timp, după care șalupa s-a apropiat și am fost cules din barcă de un pescar bătrân care semăna foarte bine cu Profetul. Pe țărm, mă aștepta o namilă de om, având un halat impecabil și imaculat pe care am recunoscut monograma elegantă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
celui de la toalete. - Tata, oftă Chiosea, l-a cunoscut bine pe Chiru ăsta. I-a fost și un fel de om de legătură la un momentdat, când s-a încurcat politica. Vroia să fugă din țară Chiru ăsta. Tocmise o șalupă care să-l ducă pe Dunăre în jos, la Mare și de-acolo să ia vaporul. I-a turnat careva, Chiru zic unii că a ar fi scăpat. Goncea zicea că l-a împușcat chiar el în Baltă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
i-a mai scos nimeni, că dăduseră jos comunismul și avusese și ei martiri încă de la colectivizare. Mă vrăjise Păstrămaț ăsta când eram tânără studentă să fugim în Egipt, la Cairo, zicea că de la Chiru ăla știa chestia, venea o șalupă ca o corabie care o aștepta Chiru, oprea la Cherhana, și dacă tot venea ne lua și pă noi, era frumos cum făcea Păstămaț caluculele și socotelile, dar vorbea prea mult și începusem să strângem și bani, era unu’ Gasperină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dus-întors de la frontieră. Ca să se întoarcă, ar avea nevoie să aterizeze și să-și umple rezervoarele. Și pe aici, nu e alt aeroport decât la Santa Marta. — Bine, admise Inti Ávila. Să excludem avionul. Ce altceva ar putea fi? — O șalupă. Dar pare puțin probabil. Să vii în șalupă înseamnă să te expui la atacuri de pe mal. Și să-i cauți pe yubani pe toate aceste râuri și igarapés e ca și cum ai căuta acul în carul cu fân... — Eu continui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]