513 matches
-
1981; Soarele și ambianța, îngr. și pref. Lucian Raicu, București, 1983; Acești nebuni fățarnici, îngr. și pref. Victor Parhon, București, 1986; Tandrețe și icre negre, îngr. Gheorghe Zoltan-Gheorghiu și George Mihalache, București, 2000. Traduceri: Martti Larni, A patra vertebră sau Șarlatan fără voie, București, 1963 (în colaborare cu Felicia Dan); Gábor Goda, O lume de ceară, București, 1965 (în colaborare cu Gh. Hacker); Massimo d’Azeglio, Ettore Fieramosca, București, 1967 (în colaborare cu Constantin Ioncică); Carlo Manzoni, E acasă domnul Brambilla
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
întrebuințează pseudonimul Alastor. C. Popescu-Azuga tălmăcește din Byron și Heine, iar Cornelia V. Morțun din Maupassant. Câteva poezii și poeme în proză aparțin lui I. Păun-Pincio și lui V.G. Morțun. Din fabulele lui Grigore Alexandrescu se retipăresc Lupul moralist și Șarlatanul și bolnavul, iar dintre poeziile lui Mihai Eminescu, Sara pe deal. Sumarul cuprinde și articole de popularizare în maniera „Contemporanului”, scrise de C. Popescu-Azuga (sub pseudonimul Gregorian). R.Z.
MUNCA STIINŢIFICA SI LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288279_a_289608]
-
poată striga, când aveam să trecem pe lângă el... O scenă neașteptată a întrerupt brusc acest joc atât de bine pus la punct. S-a făcut îngrămădeală. Vorbea un om pe care nu-l puteam vedea pe deasupra capetelor, vorbea ca un șarlatan care-și laudă marfa, într-o germană sacadată, care te ducea cu gândul la limba vorbită de militarii nemți în filmele comice despre război. Ne-am amestecat ușor în mulțime și l-am văzut pe omul care arăta publicului un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Titirezul...“ Timpul care se scursese de la seara vernisajului berlinez părea infinit. Cu toate astea, doar trei ani ne despărțeau de ea. Distingeam chipurile care se reflectaseră atunci pe suprafața nichelată a jucăriei lansate de un om cu râs forțat de șarlatan. Femeia brună, în transă în fața unei pânze în culori pale. Șah, vorbind cu filatelistul. Și de asemenea, omul care reușise să împingă titirezul cu vârful pantofului lustruit... Mi s-a întâmplat mai târziu s-o întâlnesc pe femeia aceea într-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în triada emițător-mijloc-receptor. Educatorul însuși va fi nevoit să-și regândească clasa, acceptând-o altfel ca o entitate închisă, delimitată, constrânsă spațial și temporal. Elevii intră în circuite informaționale calibrate și aflate la discreția altora (instituții, asociații, instanțe media, comercianți, șarlatani, indivizi dubioși etc.). Responsabilitatea în a decela ceea ce este util și valoros de ceea ce este nefolositor și periculos revine aproape în totalitate „navigatorilor”. Privitor la funcționalitățile calculatorului în școală, se pot evidenția mai multe ipostaze (vezi Hadzilacos, 2005): Calculatorul ca
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
altor actori perișcolari, cu funcții bine precizate (tutori, consilieri, administratori, experți). Clasa de elevi este altceva decât un spațiu izolat și închis față de lume. Noi actori tind să intre în cadrul ei: savanți, dar și idioți, oameni de bine, dar și șarlatani, indivizi raționali, dar și nebuni. Internetul este un instrument ambivalent, generând efecte pozitive, dar și periculoase, perverse. Rețelele media izolează, dar și apropie în același timp. Ele se cer a fi controlate de sus -, prin norme legislative, de pildă -, dar
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
moravuri și de caractere: Leonil sau Ce produce disprețul, O soaré la mahala sau Amestec de dorințe, Îngâmfata plăpămăreasă sau Cucoană sunt. După revoluție, semnează și alte piese: Doi coțcari sau Păziți-vă de răi ca de foc, Învierea morților (Șarlatani de provinție sau Morți rechemați la viață), Urmarea coțcarilor în Moldova sau Lupu păru-și schimbă, dar năravul nu! ș.a. Ca, mai târziu, I.L. Caragiale, C. pătrunde, cu destulă agerime și nu fără umor, în mediul pestriț al mahalalei bucureștene
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
Dar pe măsură ce zilele treceau, Desdemona se trezi că desfășoară supusă mătasea În fața gurii de Încălzire, ca să-i fie mai moale la genunchi. Îngenunchea și se apleca, lipindu-și urechea de grătar, cu fruntea aproape atingându-i podeaua. ― E doar un șarlatan, spuse ea. Ia banii tuturor. Totuși rămase locului. Într-o clipă, sistemul de Încălzire avea să zbârnâie de la ultimele revelații. Ce se Întâmpla cu Desdemona? Se lăsa oare influențată de vocea fără trup a lui Fard? Ea, care fusese Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cele mai bune în momente cruciale. Nici nu-i de mirare ce bine s-a descurcat! Fiecare din cei de aici avea o altă meserie, și fiecare era cel mai bun în domeniul său. Contabili, economiști, strategi, militari, regi, diplomați, șarlatani, demagogi, medici, preoți, filosofi... aproape două sute de entități cu o specialitate unică. Toate la dispoziția mea! Îl părăsiseră pe Împărat la ordinul acestuia. Tot la ordinul acestuia veniseră la mine, cred, și nu la fiul lui, care trebuia protejat. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Felix Amadeo. Cu toate că nu au fost alte comunicări din partea lor, în afară de Declarația de Independență, Uniunile își pregătesc diplomați care să medieze acest conflict și să readucă provincia sub controlul originar. Reprezentanții guvernamentali susțin că populația a fost amăgită de acest șarlatan, care pretinde să fie fostul suveran, cu scopul de a instaura anarhie în societatea idilică a Uniunilor. În acest scop, Guvernele au dispus trimiterea de efective care să supravegheze și să ajute armata estică în încercarea acesteia de a stăvili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ei, încordată de neliniște, îl face să zâmbească binevoitor. — Nu te mai speria și tu așa, din nimica toată... ca calul de bășină, cum se zice. — Sănătatea ta..., începe ea indignată. O liniștește agitând ușor din palme. — Mă refeream la șarlatanii ăia și la prostiile lor, adăugă cu o falsă inocență. Frica nu face altceva decât să le alimenteze puterea. O vede înfoindu-se, gata de luptă. Știe că e răutăcios cu ea. Ar vrea să se stăpânească, dar parcă ceva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tragă de limbă. Mânată de pasiune, s-ar putea să nu-i deslușească de la bun început stratagema. Poate se mai dumi rește puțin, până-și dă seama. Se ridică anevoie și, cu ajutorul ei, își sprijină spatele de perna făcută sul. — Șarlatani or fi, replică ea furioasă, dar ceea ce fac nu sunt simple prostii. Împunge vehementă cu bărbia înainte. — Le-am aflat chiar din gura lui Flaccus Vascularius. — ăla pe care l-am mustrat pentru că a dansat pe scenă? se minunează împăratul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deziluzionată și jignită a grecului. Strigă după copii: — Nero! Livilla! Drusus! Iute la altar! Bate nerăbdător din picior: — Acum! Își ia fiul cel mare pe după umăr și-l duce spre ușă. Dar să-l tratezi pe Homer de orb și șarlatan nu ți-a trecut prin minte? îl întreabă în batjocură. — De...e ce? bâiguie adolescentul, intimidat. — Păi, cum își permite el să povestească ce fac „fericiții“ în Olimp, când nu e în stare să vadă nici întâmplările de pe pământ? Băiatul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
epuizat să-l cheme pe Lygdus. Simplul gest de a întinde mâna după cordonul clopotului i se pare extrem de anevoios. Găsește însă puterea să surâdă. Un nărod și Cocceius Nerva! Să-și mănânce ficații din cauza prostiilor îndrugate de un astrolog. Șarlatani patentați! Se răsucește alene pe o rână. Îl învăluie o toropeală plăcută. Închide mulțumit ochii. Și el s-a perfecționat în mantica astrală, în timpul șederii la Rhodos. L-a avut alături pe Thrassylos, versat în tainele astrologiei. Datorită lui a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adevăr. Excrocii tot excroci rămân, oricât am Încerca să ne amăgim. Păstrându-și calmul, Tony Pavone replică. „Comunică maiorului Huzum, să te i-a În brațe și să vă duceți dracului Împreună. Drept cine mă luați voi pe mine mă șarlatanilor, un găgăuță...? Voi aveți impresie greșită...! În buzunarele mele nu se află visteria țării...! Câțiva bănuți care-i colectăm de la muncitori urmează să-i distribuim la toate nivelele societății noastre În folosul producției...! Având prin absurd ceva bani agonisiți, trebue
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
peste hotarele țării dictatorul Nicolae Ceaușescu...! Locuitorii milenarei țări, aveau doar dreptul să flămânzească, să muncească primind În schimb salarii mizerabile, să nu deranjeze stăpânii cu incomode Întrebări, În schimb fiind obligați să aplaude, să ovaționeze toate excrocheriile comise de șarlatanii dela putere În numele poporului...! Drept urmare a acestei stări de confuzie generală, Tony Pavonea a fost eliberat din Închisoare din lipsă de probe a celor imputate, dar, condiționat: nu avea dreptul prin lege să ocupe poziția În societate avută inițial, urmând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ar spune așa ceva? Pare o dovadă de neobișnuită cruzime. Nu știu dacă Înțelegi cum stă treaba cu umflatul ăla de Widdick, avocatul. El și Wharton sunt cumva rude. E un ticălos. Nu asta e și impresia mea, absolut deloc. Un șarlatan obișnuit, poate, dar asta ține strict de afaceri. — E un rahat. Tata are o părere excelentă despre Widdick. I-a câștigat procesul ăla important Împotriva companiei de asigurări. Ți-am spus că vorbesc de patru sau cinci ori pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Marx, Jean Jacques Rousseau, Marat, Saint-Just, oratori, scriitori excepționali, pornind În viață fără capital În afara capitalului mintal și ajungând să aibă o influență imensă. Și la toți ceilalți, avocați mărunți, cititori, fanfaroni, pamfletari, oameni de știință amatori, boemi, libretiști, ghicitori, șarlatani, paria, bufoni. Un avocat de provincie nebun care a cerut capul regelui și l-a și căpătat. În numele poporului. Sau Marx, un student, un tip de la Universitate, scriind cărți care cuceresc lumea. Chiar a fost un jurnalist și un publicist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
obiceiurile minții sale să-l vadă și sub alt aspect, ca pe o curiozitate răsăriteană, un mic demon oriental, stufos, bâzâind În jurul planetei, ricoșând mental din limite ca musca-de-cal din geam. Întrebându-se dacă tipul n-ar putea fi un șarlatan până la un punct. Nu, nu, asta nu. Nu aveai timp de făcut observații amuzante sau mărunte; trebuia să fii hotărât și Încrezător În propriile instincte. Lal era autentic. Convesațiile lui erau conversații, nu erau doar texte. Acesta nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
până la un punct. Nu, nu, asta nu. Nu aveai timp de făcut observații amuzante sau mărunte; trebuia să fii hotărât și Încrezător În propriile instincte. Lal era autentic. Convesațiile lui erau conversații, nu erau doar texte. Acesta nu era un șarlatan, ci doar o curiozitate. Era excelent, cu substanță. Singura lui slăbiciune ușor de remarcat era că dorea să i se cunoască calificările. Arunca cu nume și titluri - Imperial College, prietenul său intim profesorul Waddington, poziția lui de consultant În speculații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tânjesc după una sau după alta și fălindu-se fiecare cu isprăvile amoroase. Adulții devin mai rezervați la acest capitol, dar fac schimb de sfaturi și de rețete menite să amelioreze eforturile trupului, subiect inepuizabil și mină de aur pentru șarlatani. În restul timpului, vorbesc despre dinari, discută despre religie și politică, cu glas tare sau scăzut, potrivit părerilor susținute. Adesea oamenii din cartier se întâlnesc la baia turcească pentru a prânzi. Unii vin cu merindele după ei, alții îi cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
presupusele lui dimensiuni, nici altceva. Totul e doar sporovăiala unui idiot ca Jones - zgomot și furie lipsite de noimă. — Sunt uimit, domnule Gribb, spuse Vultur-în-Zbor. Și nu pot fi de acord. — Ai petrecut prea mult timp lângă acel păcălici... acel șarlatan. El nici n-are ce căuta în oraș. Gribb era de-acum de-a binelea furios. Un pitic roșu. — Iubitule, interveni Elfrida, sunt sigură că pentru tine ar putea fi interesant să-l lași pe un om cu experiența neîndoielnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un antreprenor extravagant care Își spunea Laszlo de Vicherny, duce de Parma și alchimist privat al casei de Bourbon, Însă al cărui nume adevărat s-a dovedit a fi ser Baltasar Deulofeu i Carallot, de fel din Esparraguera, gigolo și șarlatan de profesie. Suspomenitul se fălea că deține cea mai vastă colecție de fetuși humanoizi În diferite faze de deformare, păstrați În flacoane cu formol, ca să nu mai vorbim de și mai ampla colecție de ordine de captură expediate de polițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dispar, fiind înlocuite de alte tipuri, în funcție de exigențele altor epoci. Se pot găsi mai multe referințe și la personajul comic ca obiect, fixându-se mai multe tipuri comice: impostorul, bufonul, bădăranul, soțul încornorat, soția rea, vicleană, pisăloagă, cochetă, avarul, mincinosul, șarlatanul, șmecherul. Comedia dell’arte, forma cea mai cunoscută a direcției populare a comediei, a oferit celei culte câteva tipuri de personaje comice: Pantalone (tatăl nerod, soț încornorat), Colombina (Smeraldina - fiica lui Pantalone) ce formează cuplu cu Arlechino, Brighella (șmecherul intrigant
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
devine punct cardinal în viața sa spre care mărșăluiește ducându-l la biruința finală, crezul său. Temporarii învingători sunt lipsiți de conștiința rostului omului pe pământ și uzurpatori ai legilor divine pe care le neagă considerându-le povară. Sunt impostori, șarlatani și lași. Ei slujesc materiei. Sunt lipsiți de demnitate, mincinoși, paraziți care trăiesc din munca altora, păcat împotriva căruia ei pretind că luptă. Comuniștii nu pot trăi din adevăr. El nu-i accesibil minții lor flecare căci ei trăiesc la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]