765 matches
-
Livadia avea o orchestră renumită, formată din Moș Măncilă cu vocea și clănetul (un adevărat rapsod popular), apoi Lascu Cotesc la trâmbiță și un toboșar. La locul desfășurării serbării (Nedeii) crâșmarii veneau cu butoaie de bere, iar alți comercianți cu „șatre" cu bomboane, „pogăcele", mingi mici de joacă spre bucuria copiilor. Sătenii erau într-un continu dute-vino între casă și locul petrecerii, serbarea dura până târziu, ținând-o într-un chef cu oaspeții. Totodată cu prilejul nedeilor se mai făceau între
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Șatra sau O șatră urcă la cer (în ) este un film sovietic din anul 1975, regizat de regizorul moldovean Emil Loteanu. Scenariul filmului are la bază mai multe nuvele ale scriitorului rus Maxim Gorki, acțiunea având loc la începutul secolului al
Șatra (film) () [Corola-website/Science/312523_a_313852]
-
Șatra sau O șatră urcă la cer (în ) este un film sovietic din anul 1975, regizat de regizorul moldovean Emil Loteanu. Scenariul filmului are la bază mai multe nuvele ale scriitorului rus Maxim Gorki, acțiunea având loc la începutul secolului al XX-lea în
Șatra (film) () [Corola-website/Science/312523_a_313852]
-
începutul secolului al XX-lea în Imperiul Habsburgic, pe cursul Tisei. Filmul prezintă povestea de dragoste dintre frumoasa țigancă Rada și hoțul de cai Luiku Zobar, așa cum este descrisă la începutul nuvelei "Makar Ciudra" (în ) (1892) a lui Gorki. Filmul "Șatra" a fost distins cu următoarele premii: Actrița Svetlana Toma a obținut mai multe premii pentru interpretarea rolului Rada din acest film. Menționăm următoarele: Criticul Tudor Caranfil a comentat acest film astfel: ""Fără profunzimea și ardența nuvelelor lui Gorki, de la care
Șatra (film) () [Corola-website/Science/312523_a_313852]
-
De Luna, pe care, în întuneric l-a luat drept Manrico. Cei doi bărbați se sfidează, Manrico dezvăluindu-se ca partizan al prințului de Urgel. Urmează un duel, cu toate că Leonora se străduiește zadarnic să-i despartă. Ridicarea cortinei descoperă o șatră de țigani. Zorile se anunță iar țiganii slăvesc bucuria vieții lor libere și aventuroase. Bătrâna țigancă Azucena stă lângă foc, cu Manrico alături. Furată de tainice gânduri, ea cântă un fel de baladă despre o femeie arsă de vie pe
Trubadurul () [Corola-website/Science/307633_a_308962]
-
Bulgariei, fiind înlocuiți prin Găgăuzi și Bulgari, adică ortodocși, veniți din acele regiuni rămase otomane. Alți Tătari nogai din Bugeac au fost risipiți de guvernul țarist în regiunile Crimeea, Azov și Stavropol. Imigranții găgăuzi și bulgari au fost colonizați în șatrele (aulurile) părăsite de Nogai, în locul cărora ei au construit sate (Nogaii erau mai ales crescători de oi, capre și cai, în timp de Găgăuzii și Bulgarii erau mai ales cultivatori și crescători de vite și porci). Rusia a încurajat imigrarea
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
cel puțin un critic că sacul cu oase și epidemia insomniei se referă la o practică Guajiro de purificare a rămășițelor umane, acest ritual fiind considerat ca un procedeu secund al înmormântării. Rebeca sosește după plecarea lui José Arcadio cu șatra de țigani. Este crescută în casa Buendia și din această cauză, viitoarea sa relație cu José Arcadio va fi privită ca una incestuoasă, lucru ce va determina alungarea lor. Moartea misterioasă a lui José Arcadio este de neexplicat până și
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
2008, având 159 de episoade. A fost redifuzată de câteva ori. Codruț și Irina se iubesc din clipa în care s-au cunoscut și amândoi visează la o viață fericită și la o familie împreună. Dar... Codruț e țigan din șatră. Deși a învățat carte și a ajuns medic la Salvare, încă se izbește de prejudecățile românilor, pentru că țiganii poartă eticheta neîncrederii. Cu toate acestea, Codruț este mândru de originea sa. Tatăl lui, Aurică Fieraru este bulibașa Șatrei și nu știe
Inimă de țigan () [Corola-website/Science/312904_a_314233]
-
e țigan din șatră. Deși a învățat carte și a ajuns medic la Salvare, încă se izbește de prejudecățile românilor, pentru că țiganii poartă eticheta neîncrederii. Cu toate acestea, Codruț este mândru de originea sa. Tatăl lui, Aurică Fieraru este bulibașa Șatrei și nu știe carte, dar are școala vieții, “aia mare”. Este un tradiționalist și nu ar concepe niciodată ca fiul lui să ia de nevastă o româncă. Nici mama lui Codruț, Spania nu este încântată de idee, dar îl susține
Inimă de țigan () [Corola-website/Science/312904_a_314233]
-
la tatăl ei. Gestul lui este considerat suprema jignire și trebuie răscumparat prin vărsare de sânge, pentru a nu se abate blestemul țigănesc asupra urmașilor. Aurică este gata să spele rușinea cu viața lui, pentru a-și salva fiul și șatra. Telenovela a avut mare succes și în alte țări europene precum Bosnia și Herțegovina, Croația și Muntenegru sau în America Latină, în Columbia, Guatemala, Costa Rica, Chile, Bolivia etc.
Inimă de țigan () [Corola-website/Science/312904_a_314233]
-
Virgil Flonda), „hoțul la drumul mare” pe care-l urmărea jandarmul Alecu, iar sihastrul îl sfătuiește pe acesta să se împace cu oamenii și cu legile lor. În zilele următoare, Culi este atras de o țigancă într-un cort din șatră, unde-i face niște farmece pe care tânărul nu și le mai amintește și-i fură calul abia cumpărat. Nana Floarea o aduce apoi pe descântătoarea Serafima pentru a alunga vrăjile. Dându-și seama că momentul în care au început
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
(n. 4 aprilie 1941, orașul Căușeni, județul Tighina - d. 20 decembrie 2003, satul Palanca, raionul Ștefan Vodă) a fost un actor din Republica Moldova, cunoscut mai ales pentru interpretarea rolului hoțului de cai Luiku Zobar din filmul "Șatra" (1975). Grigore Petrovici Grigoriu s-a născut la data de 4 aprilie 1941, în orașul Căușeni (județul Tighina). După absolvirea studiilor medii, devine actor amator pe scena Teatrului popular din Căușeni. În anul 1959 este angajat ca actor la Teatrul
Grigore Grigoriu () [Corola-website/Science/312646_a_313975]
-
multe filme. Debutul său ca actor de film a avut loc în filmul " Poienele roșii", regizat de Emil Loteanu. Rolurile sale cele mai cunoscute sunt Sava Milciu din "Poienele roșii" (1966), Radu Negostin din "Lăutarii" (1971) și Luiku Zobar din "Șatra" (1975). Referitor la interpretarea sa din filmul "Șatra", povestea următoarele: "Ca să joc în "Șatra", maestrul Loteanu m-a obligat să trăiesc într-o casă cu țigani, unde seara începea cu cântece și se încheia cu bătăi și cu vărsare de
Grigore Grigoriu () [Corola-website/Science/312646_a_313975]
-
a avut loc în filmul " Poienele roșii", regizat de Emil Loteanu. Rolurile sale cele mai cunoscute sunt Sava Milciu din "Poienele roșii" (1966), Radu Negostin din "Lăutarii" (1971) și Luiku Zobar din "Șatra" (1975). Referitor la interpretarea sa din filmul "Șatra", povestea următoarele: "Ca să joc în "Șatra", maestrul Loteanu m-a obligat să trăiesc într-o casă cu țigani, unde seara începea cu cântece și se încheia cu bătăi și cu vărsare de sânge. Am înțeles atunci ce înseamnă infernul. Dar
Grigore Grigoriu () [Corola-website/Science/312646_a_313975]
-
roșii", regizat de Emil Loteanu. Rolurile sale cele mai cunoscute sunt Sava Milciu din "Poienele roșii" (1966), Radu Negostin din "Lăutarii" (1971) și Luiku Zobar din "Șatra" (1975). Referitor la interpretarea sa din filmul "Șatra", povestea următoarele: "Ca să joc în "Șatra", maestrul Loteanu m-a obligat să trăiesc într-o casă cu țigani, unde seara începea cu cântece și se încheia cu bătăi și cu vărsare de sânge. Am înțeles atunci ce înseamnă infernul. Dar altfel nu se putea. Loteanu zicea
Grigore Grigoriu () [Corola-website/Science/312646_a_313975]
-
zicea că trebuie să știu totul despre țigani." Grigore Grigoriu a primit titlul de Artist emerit în anul 1976, obținând Premiul pentru cel mai bun rol masculin la Festivalul Internațional de filme de la Praga (1977) pentru rolul său din filmul "Șatra". De asemenea, i s-a decernat medalia "Meritul civic" (1992) și titlul de Cavaler al Ordinului "Gloria muncii" (2002). După destrămarea URSS-ului în anii '90, el a încercat să se ocupe de afaceri, dar fără a avea succes. În
Grigore Grigoriu () [Corola-website/Science/312646_a_313975]
-
Dar, recent a fost găsit un document emis de Ecaterina a II-a a Rusiei în anul 1789 în care se menționează militarul Nedovu-Todorovici ca locuitor al coloniei Ceadîr-Lunga. Denumirea localității vine de la toponimul Ceadâr, care în limba turcă înseamnă "șatră" și Lunga, râul pe malul căreia se află localitatea. Recensămintele din prima jumătate a sec. al XIX-lea ne pun la dispoziție următoarele informații despre așezarea de pe râul Lunga: Noul Ceadîr - 46 de familii de țărani; 528 de locuitori, dintre
Ceadîr-Lunga () [Corola-website/Science/297403_a_298732]
-
cărțile ce l-au consacrat pe Zaharia Stancu ca romancier, permițându-i construirea unei biografii fabuloase și neobișnuite, fără a se ști cât de exactă ar fi aceasta, în timp ce Nicolae Manolescu susținea că "Jocul cu moartea", la fel ca și "Șatra" (1968), „ar putea să-i asigure prozatorului o posteritate nesperată, oricum, alta decât aceea la care s-ar fi gândit”. Concentrația epică a romanului este mai ridicată decât în celelalte cărți ale lui Zaharia Stancu, făcând ca "Jocul cu moartea
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
a înregistrat sectorul comercial datorită transformărilor economice care s-au produs după Unirea din 1918 și lărgirii rețelei bancare. În perioada interbelică, în Gherla și-au desfășurat activitatea 30 de firme, 7 restaurante, cafeneaua 'Unirea", bufetul "Urania", diferite chioșcuri și "„"șetre". Singura salvare care a ajutat la conservarea construcțiilor a fost sărăcia cruntă din secolele al XIX-lea și XX, precum și intervenția socialistă care a început destul de târziu. Astfel, „orașul de pe Someș” și-a continuat dezvoltarea în afara drumului de tranzit Cluj-Dej
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
(în ; ) este o actriță din Republica Moldova, cunoscută pentru interpretarea rolului frumoasei țigănci Rada din filmul "Șatra" (1975). A făcut și carieră de fotomodel pentru o agenție italiană, prezentând colecții de lenjerie intimă. A fost distinsă cu titlul de „cea mai bună actriță a cinematografiei moldovenești din secolul XX”. Ea este prima actriță care a apărut dezbrăcată
Svetlana Toma () [Corola-website/Science/312524_a_313853]
-
în favoarea rolurilor din filme, fiind angajată de studioul cinematografic “Moldova film” și distribuită de Emil Loteanu în mai multe filme regizate de el. Rolurile care au consacrat-o ca actriță de film sunt Ioana din "Poienele roșii" (1966), Rada din "Șatra" (1975) și Veronica din "Luceafărul" (1986). Ca o recunoaștere a interpretării sale de excepție, Svetlana Toma a obținut Premiul pentru cel mai bun rol feminin (Rada) la Festivalul Internațional de filme din Praga (1977), Diploma "Cea mai bună actriță a
Svetlana Toma () [Corola-website/Science/312524_a_313853]
-
Ca o recunoaștere a interpretării sale de excepție, Svetlana Toma a obținut Premiul pentru cel mai bun rol feminin (Rada) la Festivalul Internațional de filme din Praga (1977), Diploma "Cea mai bună actriță a festivalului" (pentru rolul său fin filmul Șatra) la Festivalul Internațional de filme din Panama (1977), Diploma Uniunii Cineaștilor și Comitetului de stat pentru cinematografie pentru cel mai bun rol feminin (Chișinău, 1979) din filmul "Vreau să cânt". Svetlana Toma locuiește în prezent la Moscova. Ea este vegetariană
Svetlana Toma () [Corola-website/Science/312524_a_313853]
-
de falangiștii lui Franco. Cum existența nomadă a țiganilor a fost considerată mereu un simbol al libertății, gestul autorului căpăta o și mai accentuată semnificație politică antifascistă. Balada "Cântic de poterași" înfățișează chiar o urgie criminală dezlănțuită din senin asupra șatrei» (CrohL, II, 543); poemul "Cântic de poterași" este chiar dedicat «memoriei lui Federico García Lorca, privighetoarea Spaniei»: (PScr, I, 252 sqq.). "Țigănia / șatra" - ca "topos" - cunoaște tensionarea între "roșu (Eros)" și "negru (Thanatos)" ca limite „tragic-spectrale / existențiale“. În balada "Rică
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
accentuată semnificație politică antifascistă. Balada "Cântic de poterași" înfățișează chiar o urgie criminală dezlănțuită din senin asupra șatrei» (CrohL, II, 543); poemul "Cântic de poterași" este chiar dedicat «memoriei lui Federico García Lorca, privighetoarea Spaniei»: (PScr, I, 252 sqq.). "Țigănia / șatra" - ca "topos" - cunoaște tensionarea între "roșu (Eros)" și "negru (Thanatos)" ca limite „tragic-spectrale / existențiale“. În balada "Rică", „obiectivul mironparaschivesc“ țintit, din „periferie“, din Țigănia de Obor, se relevă de fapt în „opusul pol“, în „elita“, în „centrul“ unui București al
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
renovări semnificative, la 1864 și 1934. Bârnele din pereții bisericii sunt numerotate, indicând o mutare a bisericii în locul actual. Sugestiv în acest sens este tabloul ctitorilor din tindă, unde donatorii oferă atât macheta bisericii, a unei clopotnițe sau a unei șatre de pomeni separate, cât și un dreptunghi sub ele, care semnifică terenul cimitirului. Momentul relocalizării bisericii nu este datat dar se poate presupune anul 1864, de când datează foarte probabil și pictura murală interioară. O însemnare lângă o fereastră din naos
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]