942 matches
-
lipsit de putere sau inactiv. Dimpotrivă, reprezentam un soi puternic, pentru care grijile erau o reală absență. Acum, însă, iată, zac de câteva ore și m-am surprins în repetate rânduri gândindu-mă la nimic. Incredibil. Zac ca o vită. Șemineul de malachit pur și simplu mă doare, atât de mult mă enervează prezența și culoarea lui. Mobila lui Pinocchio, adusă de însuși Zappa, mă scoate din minți. Cred că am să dezlipesc încăperea, ca pe un colant indezirabil, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
unui minut, a unei secunde și, cu ochii închiși, aș fi putut desena pe o hârtie, fără să fac vreo greșeală, amplasarea fiecărei mobile, poziția fiecărui obiect, numărul petalelor fiecărei anemone uscate care ofta în vaza de gresie așezată pe șemineu. Josăphine dormita, cu mâinile pe coapse. Își scutura din când în când capul și se trezea dintr-odată, ca sub efectul unui șoc electric. După o oră, Ciupitu veni în sfârșit să ne caute, râcâindu-și discret falca. Bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că cei doi erau făcuți din același lemn putred. Împreună se duseră la primărie, care a fost transformată în cazarmă grație venirii unei duzine de jandarmi aduși special pentru asta. Primul ordin al judecătorului a fost să fie mutate în fața șemineului din biroul primarului două fotolii mari, să fie adus vin și ceva gustări, adică provizii de brânzeturi și de pâine albă. Primarul o trimise pe Louisette să caute ce era mai bun. Matziev scoase un trabuc. Mierck își privi ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că-i așa de solid mânerul ferestrei... — Când aflară vestea, Mierck și Matziev nu se arătară prea uimiți. „O dovadă în plus“, îi spuseră primarului. Și se priviră cu subînțeles. Noaptea începea să se lase. Colonelul aruncă niște bușteni în șemineu, iar judecătorul o chemă pe Louisette. Fata veni cu capul plecat, tremurând toată. Credea că va fi interogată în legătură cu spânzuratul. Mierck o întrebă ce găsise de mâncare. Ea răspunse: — Trei cârnați, jumări, jambon, picioare de porc, o găină, ficat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dar ea nu-și mai aducea aminte exact, o dulcegărie a colonelui la adresa ei, care-l făcu să râdă pe judecător. Ea așeză farfuriile, șervetele, paharele și tacâmurile pe o masă rotundă și-i servi. Colonelul își aruncă trabucul în șemineu și se așeză primul, după ce o-ntrebase cum o cheamă. „Louisette“, răspunse ea. Atunci colonelul îi spusese: „Un prenume tare frumos pentru o fată frumoasă“. Iar Louisette zâmbise și luase de bune complimentele, fără să-și dea seama că celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
timpul cât am stat acolo cu el. Plânsese ca o fată. Apoi nimic. I-am spus că trebuia să mergem. Când am ajuns în biroul primarului, am crezut că suntem în Sahara, din cauza căldurii. Era ca-ntr-un cuptor. În șemineu erau de trei ori mai mulți bușteni, roșii precum creasta unui cocoș. Colonelul și judecătorul erau așezați la masă, cu gura plină și cu paharul ridicat. I-am salutat militărește. Și-au ridicat paharele ceva mai sus pentru a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
trece spre casă, calcă mai ușor prin curtea cu fântână arteziană și pergolă, cu un cuptor de cărămidă afară, că avem de toate la vila noastră, nu?, frumos și bun cuptor, făcut de specialist, adică inginerul care le făcuse și șemineul din living. Ambele reușite, dragi Loredanei. Tara o împinge mârâind, vrea joacă probabil, dar femeia se grăbește și nu știe de ce, la pas!, comandă actrița, și câinele o ascultă, era dresat demult. Tânăra intră repede în casă, trece prin living
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Casetele cu spectacolele sunt așezate separat. Ale lui, pe un raft lung cât peretele, de umpleau tot spațiul ăla, iar în stânga, doar câteva, CD-urile ei. Urmează rafturi cu muzică și filme. Chiar în fața intrării, după ușa de aluminiu, e șemineul, a cărui coloană urcă alb, trece prin holul de la etaj și iese spre horn, coșul ăsta trage, bine gândit, fumul de țigară care se adună în camera mare, de jos, în dreapta e scara din lemn care urcă la dormitoare, în stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a cărui coloană urcă alb, trece prin holul de la etaj și iese spre horn, coșul ăsta trage, bine gândit, fumul de țigară care se adună în camera mare, de jos, în dreapta e scara din lemn care urcă la dormitoare, în stânga șemineului e bucătăria, rafturi, frigider, aragaz, aparatură, în tot livingul, pe jos, e gresie maro, femeia trece pe lângă biroul Maestrului, așezat sub scara închisă la culoare, apoi, intră direct spre baie. Oglinda. Ochii ei de aur. Își șterge fața cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nimeni la furat, trec toți nenorociții cu respect pe la porți și pe la garduri, dar el nu vede asta... Tina mea, am văzut-o pe Loredana de câteva ori masturbând-o pe Tara, aia se așeza cu picioarele în sus, în fața șemineului, pe o blană, parcă învățase comanda de mult, din vremuri imemoriale, eu mă uitam de sus, de pe scara interioară, ascuns după coșul șemineului, făcea labă cu aia, cu o mână era pe pizda ei, cu dreapta pe țâțele și pizda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe Loredana de câteva ori masturbând-o pe Tara, aia se așeza cu picioarele în sus, în fața șemineului, pe o blană, parcă învățase comanda de mult, din vremuri imemoriale, eu mă uitam de sus, de pe scara interioară, ascuns după coșul șemineului, făcea labă cu aia, cu o mână era pe pizda ei, cu dreapta pe țâțele și pizda cățelei, negruța noastră parcă râdea, se uita cu o privire galbenă dintr-o parte, cățeaua asta va face moarte de om pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bătrân și bețiv, nu te mai compătimi, că ai să mă faci iarăși să plâng... Se uită împrejur, ca trezit, e cu Tina pe gazonul bine tuns, între straturile de lângă gard, Tara a rămas în casă, întinsă pe blana din fața șemineului, privirea ei de curvă e acolo, lângă focul mocnit. Era sfârșit de primăvară, dar bărbatul știa că Tina e friguroasă și făcuse focul pentru eas dimineață, după ce Loredana îl sunase pe mobil și îi spusese că o aduce la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Dar nu mi-a fost frică niciodată că pleacă, e prea laș, cine i-ar ierta încă un divorț? Visa urât, probabil, a doua zi mi-a și povestit visul, era o poveste groaznică, se făcea că pe blana din fața șemineului era un lup, peste gresie crescuseră ierburi înalte, mirosea curios, a mâl și a stârvuri, nările i se dilatau, hârtii uscate de o sută de euro creșteau în vârfuri de buruieni, lupul s-a prefăcut deodată, așa, ca în vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Îmi imaginez tot felul de lucruri oribile. Cu afecțiune, Mama PRIMA APARIȚIE A TERMENULUI „PERSONAJ“ Monsignor Darcy l-a invitat pe Amory să petreacă o săptămână, de Crăciun, la palatul Stuart de pe râul Hudson, unde au purtat conversații enorme În fața șemineului. Monsignor era cu o idee mai gras și personalitatea i se rotunjise și În acest fel, iar Amory găsea atât tihnă, cât și securitate În fotoliul jos și moale În care se scufunda, ținându-i companie la fumatul unei havane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și câteva stative pentru partituri. În apropiere de fereastra care dădea spre o grădină mare se afla o harpă, iar în majoritatea fotografiilor de familie de pe bufet o tânără fată cânta la vioară. Până și pictura în ulei aflată deasupra șemineului înfățișa ceva muzical - un recital de pian, am bănuit eu. Mă uitam la el și încercam să ghicesc melodia, când Herr Hirsch reveni cu soția lui și cu fata. Frau Hirsch era mult mai înaltă și mai tânără decât soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ajute dacă vă gândiți la ceva liniștit, cum ar fi o floare sau o formațiune de nori. Făcu o pauză, astfel încât singurele sunete care puteau fi auzite erau respirația adâncă a oamenilor din jurul mesei și ticăitul unui ceas de pe polița șemineului. L-am auzit pe Vogelmann dregându-și vocea, ceea ce îl făcu pe Weisthor să vorbească din nou: — Încercați să vă lăsați să plutiți cu persoana de lângă dumneavoastră astfel încât să putem simți puterea cercului. Când Otto va stinge lumina, eu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
timp ce-o strângea puternic la pieptul său. Angela chicotind se lăsă moale în voia impulsurilor deja de necontrolat. Era prea excitată, prea pornită pe drumul fără de întoarcere al viciului. Atmosfera devenise încinsă și aceasta nu datorită căldurii degajate de șemineul în care încă mai străluceau resturile de lemn carbonizate, deasupra cărora pâlpâiau limbi de foc roșietice, ci din cauza trăirilor intense dintre cei doi. Pendulul din perete bătu ora douăzeci și trei și jumătate, jarul și flăcările din șemineu creau imaginea
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
degajate de șemineul în care încă mai străluceau resturile de lemn carbonizate, deasupra cărora pâlpâiau limbi de foc roșietice, ci din cauza trăirilor intense dintre cei doi. Pendulul din perete bătu ora douăzeci și trei și jumătate, jarul și flăcările din șemineu creau imaginea unei scene din Dante, în care doi diavoli își satisfac poftele trupești încolăciți între ei. Luând-o pe sub glezne, Sebastian o ridică cu ușurință pe Angela și se îndreptă cu ea de data aceasta spre dormitor, deschizând cu
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
neexploziv? Atât de profund s-a impregnat în om ura, disprețul, furia, teama de necunoscutul care năvălește într-una peste noi că suntem îngroziți de ce se va întâmpla... dacă se va întâmpla! Acțiunea balansând, ca o mostră colorată dansând în fața șemineului, rătăcind printre afecțiunile curbate se petrec în închipuirea scriitoarei și sfaturile sunt date cu generozitate surprinzând asocierea misterelor cu întrebări și răspunsuri majore. Textul creează emoții... literar este frumos construit, cu o undă de tristețe minunat redată și catalizând speranțele
LUMEA INCREDIBILĂ A SUZANEI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361190_a_362519]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Selectii > MAGIA LUI MOȘ CRĂCIUN Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului Moș Crăciun privea, cum arde focul în șemineu. Flăcările puternice îi luminau ochii albaștri ca cerul. De afară se auzeau voci gălăgioase. Privi mirat spre ușa, care se izbi cu putere de perete. -Ce-i zarva asta? se ridică impunător în picioare. Barba și părul, albe, înălțimea, greutatea îi
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
Publicat în: Ediția nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului CINCI Nedumeririle lui Sebastian Ajuns acasă, se dezbrăcă de hainele avute pentru școală, se schimbă în ceva mai lejer pentru toate zilele și merse să aprindă focul în șemineu. Apoi intră la baie, se spălă pe mâini și pătrunse în bucătărie să-și pregătească ceva de mâncare. Discuția cu Georgeta îi era încă vie în memorie. Încerca să-și reamintească toată conversația și chiar reacțiile colegei sale din timpul
NEDUMERIRILE LUI SEBASTIAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363123_a_364452]
-
UNU Meditația Profesorul Condurache stabilise pentru astăzi o meditație la el acasă cu cele două eleve olimpice la matematică, Brigitté și Emanuela. La ieșirea din clasă, ambele eleve îi confirmaseră participarea, așa că de dimineață se apucă să facă focul în șemineu, să găsească un ambient plăcut în living room, unde ținea lecțiile cu ele. Dorea să se simtă confortabil atunci când părăsind frigul de afară, vor pătrunde în salonul primitor, încărcat cu piese vechi de mobilier. Această casă o moștenise de la părinți
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
nu, chiar în cea internațională. Prima care a sunat la ușă a fost Emanuela. Nu știa că Brigitté încă nu ajunsese și că va fi singură în casă cu profesorul. Când s-a deschis ușa și a pătruns în interior, șemineul cu flăcările lui roșietice dansând în semiobscuritatea încăperii în care a fost poftită, i-a captat interesul. Atmosfera intimă ce domnea în salon a luat-o prin surprindere, iar naturalețea gestului prin care profesorul a îndemnat-o să intre și
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
semiobscuritatea încăperii în care a fost poftită, i-a captat interesul. Atmosfera intimă ce domnea în salon a luat-o prin surprindere, iar naturalețea gestului prin care profesorul a îndemnat-o să intre și să ia loc pe fotoliul de lângă șemineu să se încălzească, nu avea nimic periculos în ea, astfel tânăra și-a liniștit emoția ce-o cuprinsese la început, datorită prezenței sale doar cu gazda. În cameră se afla o bibliotecă mare, ticsită cu cărți, multe dintre ele de
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
blană de nurcă, căciula, fularul, mănușile și i le duse în holul unde avea cuierul. - Vă rog, doamnă Zbihli, luați loc în fotoliu! Fac imediat cald, doar câteva clipe să mă dezbrac și dau foc gazelor să aprindă lemnele din șemineu, apoi o să pun și de câte o cafeluță turcească. - Domnule Condurache, nu trebuie să vă deranjați pentru mine. - Colega, acum sunteți musafira mea, permiteți-mi să mă comport ca o gazdă civilizată și primitoare! La mine nu prea intră des
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363157_a_364486]