359 matches
-
se afla o mică gârlă ce alerga printre bălării, iar dincolo de această gârlă, În partea opusă, era lăcașul de pioasă retragere a cărnii În rugăciune și claustrare. Noi mergeam pe o potecă pe partea de dincoace a văii, o potecă șerpuitoare ce ne conducea pe malul Înalt surpat al Oltului, de unde ne lăsam să alunecăm pe nisipul roșu-Încins, de la douăzeci de metri Înălțime, exact În locul unde apa era mai adâncă, plonjând și lipăind cu burta peste materia lichidă. Nu știam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Eduard Moise (În cerneală), N. Olărescu, Nicu Olărescu (În cerneală verde și roșie). Caut urme ale lui E. Nu le descopăr decât Înăuntru, la litera D, unde, la p. 161, sunt Încercuite câteva rânduri, iar pe margine, cu un scris șerpuitor, „Eu“ și semnat „E.C.“. Iată și partea subliniată: decens, tis. part. de la decet. Potrivit, cuviincios, care se șade cuiva a-l face plăcut, frumos, regulat. Hor. Quint. Decens motus. Mișcare plăcută. Hor. Verum atque decens. Adevărul și frumosul. Ov. Decens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
structură ca și cel de mai sus. La capătul lui era o scară pe care dacă urcai se putea ajunge la bufet. Pivnița slab luminată cu pereții ei vopsiți regulamentar În verde Închis și cu tavanul jos acoperit de țevi șerpuitoare și groase Îi făcea lui Ruby pielea găină. Colac peste pupăză, pe coridor nu era nici țipenie de om, era complet gol În afară de câteva cărucioare pentru medicamente abandonate la perete. O luă mai repede grăbindu-se să ajungă cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu lovesc vreunul din acei copii. Uneori, când conduc pe aceste drumuri, îmi imaginez scena de undeva de sus. Mă uit în jos și văd fermele și casele stil Cape Cod și pe cele coloniale așezate de-a lungul străzilor șerpuitoare, legate de drumul de acces, legate de autostradă, anexate la oraș, la comitatul Middlesex, la statul New Jersey, la țara numită Statele Unite ale Americii. Și apoi mă văd pe mine, cu ambele picioare pe pedale, cu ambele mâini pe volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
jumătate, Fima zări o pată de var scorojit pe care stătea o șopârlă cenușie, uitându-se ca și el, cu ochii pierduți, spre dealurile Betleemului. Sau poate urmărind o muscă invizibilă pentru Fima. Cândva pe aceste dealuri și prin văile șerpuitoare dintre ele umblau judecători și regi, cuceritori, profeți care consolau și amenințau, salvatori și reformatori ai omenirii, escroci, impostori, vizionari, preoți și auzitori de voci, călugări, trădători, mântuitori, prefecți romani, guvernatori bizantini, generali musulmani și prinți cruciați, asceți, pustnici, făcători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în țara lor. Marmura - din piatra asta își construiseră romanii imperiul, templele și forumul, își creaseră zeii, și ea îmi aparținea deopotrivă mie și acelui trecut din care proveneau cărămizile și cioburile, Terra sigillata cu materialitatea ei senzuală printre plantele șerpuitoare și păsările de pe ramuri. Ar trebui să vizităm totuși și Roma, spuse mama, fiindcă piatra și statuia i-ar fi amintit că o parte din neamul său ar fi trăit acolo la începutul secolului, tatăl ei ar fi petrecut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Apoi înșfăcând un scaun, făcu o roată prin aer și-l repezi ca un proiectil în oglinda cea mare, care se prăbuși în țăndări cu un zgomot infernal, odată, cu lămpile de gaz aerian. Limbile de flăcări albăstrii se întindeau șerpuitoare spre ghirlandele de hârtie colorată. Abia atunci, „Domnul Nae”, patronul localului, în mână cu un ciomag de vișin, se apropia să-l domolească pe Marcu. - Eu plătesc! răcni Marcu, aruncându-i banii de argint și de nichel, munciți o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mintea pătrunde. Piscul l-am ajuns cu puțin înainte de răsăritul soarelui. Când m-am oprit pe vârful cel mai înalt al munților, la dreapta mea se făcea ziuă. Aerul și cerul aveau o transparență opalină. Din fund, de după lanțul munților șerpuitori, se netezea de-a lungul zării, brâul de lumini cu roșu, ultramarinul și portocaliul - violete și pure. La spatele meu, deși nu răsărise încă soarele, se putea distinge câmpia Bavariei ca un covor negru, imens, în vreme ce la stânga era încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
palma poalele jachetului. Strada era pustie. Afară de noi și de umbrele noastre culcate pe drum, se zărea doar spinarea rotundă a unui hamal ce urina pe zidul umed din colț. Dintre picioarele crăcănate se scurgea, pe asfaltul cenușiu, o coadă șerpuitoare de lichid negru pe care naviga, până la bordura trotuarului, un muc de țigară și un băț de chibrit. - „Permiteți să mă recomand: mă cheamă Bonciu.” - „Ramses Ferdinand Sinidis, făcu el mecanic și oarecum dezmeticit, cu domiciliul pasager în pensiunea doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
slinoasă și rece când brațul gigantic Îl răsuci și-l azvârli, lovindu-l de peretele camerei. Animalul era incredibil de puternic. — Ieșiți, toată lumea afară, Îndepărtați-vă de metal, strigă Fletcher. Ted se cățăra, Îndepărtându-se de trapă și de brațul șerpuitor și aproape că ajunsese la ușă, când brațul se balansă Înapoi și se Înfășură În jurul lui, acoperindu-i aproape În Întregime corpul. Ted gemu, Încercând să scape din strânsoare. Ochii i se măriseră de groază. Norman alergă Înainte, dar Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
traficul intens. Nici un element de identificare la mașina atacatorilor: era Întuneric, lumini nexam, iar mașinile din jur arătau toate la fel - lucioase, rele. Se mai liniști după ce fumă o țigară. Conduse direct spre vest, spre Bel Air. Roscomere Road: drum șerpuitor, tot numai pante, vile cu palmieri În față. Jack găsi numărul 941 și trase pe alee. Alee circulară, care dădea ocol unei case În stil pseudo-spaniol: un singur etaj și acoperiș scund, din plăci de ardezie. Mașini, una după alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mai gândească la parcuri. Era surprinsă de ce vedea. Nu era în stare să meargă prea mult, adesea se așezau pe câte o bancă. Dar îi era destul să vadă arborii tunși, arbuștii sălbatici, florile, scuarurile, statuile, porțile de lemn, havuzurile, șerpuitoarele alei și aleile ca niște șosele, podețele de beton de pe care zăreau, prin frunzișuri, casele țărănești colorate din Muzeul Satului de alături, lacul mai ales, al cărui răsuflu îl auzea de departe. I se părea mai puțin important că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Hopa sus în pătuț, sub păturică într-o clipă, cum îmi spunea dădaca mea. Se îndreaptă spre ușa sufrageriei și e greu să-ți dai seama dacă încă se adresează oaspeților sau dacă vorbește singură. Sus pe scara lungă și șerpuitoare, sus pe scară, la rugăciunea de seară. Se întoarce și nu mai încape nici o îndoială că întrebarea următoare este adresată fratelui ei. Tu îți mai faci rugăciunea, Lawrence? El nu răspunde. — Eu mi-aș face-o astă-seară dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tare, aproape Înspăimîntător, un zgomot care părea că se ridica și te urma pe străzi ca valul unei mări invizibile. În seara asta, pista era liniștită. Pe străzi erau copii - trei dintre ei se balansau pe o bicicletă veche, pedalînd șerpuitor și stîrnind praful. Poarta domnului Mundy era Închisă cu un zăvor mic și prețios, care-i amintea lui Viv de personalitatea proprietarului Însuși. Ușa de intrare avea panouri de sticlă. Stătu În fața lor și bătu ușor, iar după o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
m-a ajutat să urc în tractor sau că picioarele mi se-nfundau într-un balot de fân, care-mi acoperea cu praf pantofii eleganți. Câteva mile mai încolo, Dave a oprit în fața unui pârleaz. De acolo pornea o cărare șerpuitoare de-a lungul unei coline. Nu se vedea nici o fermă. Singurul semn de viață era o turmă de oi care păștea în luncă. Ferma-i colo sus, zise Dave, făcându-mi semn cu capul spre colină. La cinci sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pieptul lui. CÎnd văzu că și-a revenit, o poziționă cu brațele Înainte și calmă valurile din jur, ca ea să-și poată relua bătaia. Porni odată cu ea, Înotînd alături și zîmbind cînd șoldurile ei rotunjite Își recăpătară siguranța mișcării șerpuitoare. Nu m-am putut abține să comentez: — Impresionant. De fapt cine-i omul ăsta? — Nici Bobby Crawford Însuși n-ar ști să-ți răspundă. PÎnă la micul dejun, are deja trei identități diferite. În fiecare dimineață Își scoate personalitățile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Geor giana. îi învârte pe degete cum vrea ea! Ce-i al ei e-al ei! închid o secundă ochii și încerc să mi-l închipui pe Eduard învârtit de Anda pe degetele ei lungi, cu unghii lungi, cu inelul șerpuitor sclipind misterios în penumbră. Bine că-i penumbră și nu mi se vede degetul cu rosătura sângerie și nu mi se văd nici unghiile roa se, movulii și cu miros de cerneală. Georgiana oftează și își scutură zulufii din care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi urmărea prin oglindă și făcându-l pe Eduard să uite de răceală, de durerile persistente, și în general de toate fră mântările lui din ultima vreme. Imediat ce intraseră în camera lui, ea răsucise cheia în broască și se răsucise șerpuitor spre el, cu bine cunoscuta ei unduire tulburătoare, punându-i întrebarea. Cum a fost? Când te-am văzut la spital, aveai o moacă de invalid care sigur nu știa pe ce lume e. Dar acum știi! Ai stat și-ai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
privi gânditoare brațul plin, albicios și ușor pistruiat al doamnei Neacșu. Nu-și putea explica de ce simțea nevoia să se concentreze atât de intens asupra brațului banal, lipsit de fe minitate, al Ionelei Neacșu, și mai ales asupra brățării ei șerpuitoare din aur masiv. în mod instinctiv, își duse mâna la gât, pipăindu și lanțul ei din aur alb, primit cadou de la domnul Ionescu în ziua logodnei lor. A fost o noapte de pomină, recunoscu domnul Neacșu, surâzând și el îmbujorat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Liberatoarelor. Se aude șuieratul unei bombe căzând, o explozie puternică, și clădirea cu două nivele pe lângă care aleargă o tânără în doliu, cu chipul livid, ce strânge la piept un bebeluș, se prăbușește ca lovită cu un baros uriaș. Văpăi șerpuitoare de flăcări ling lacome ușile și ferestrele. Izbită în plin de suflul puternic, femeia cade rostogolindu-se pe caldarâm, protejând cu trupul ei făptura micuță. Amețită de durere, încearcă să se ridice, dar nu reușește. Cu fața schimonosită de durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să încetinească. Mișcarea arată clar intenția ostilă. Marius răsucește cheia de contact, întoarce automobilul, manevrând aproape pe loc, apoi apasă accelerația până aproape să intre cu pedala în motor. În urma lor răsună zgomotul unor împușcături furioase. Străbat cu viteză strada șerpuitoare, îngustă, mărginită de gardurile din lemn ale unor case scunde și dughene cu obloanele trase. Manfred scoate automatul pe fereastră și apasă pe trăgaci pentru o rafală scurtă, fără efect. Ar fi fost și greu să nimerească ceva cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acest drum, în fapt o cărare îngustă despre care oamenii din zonă ne-au spus că este foarte dificilă și solicitantă, mai ales iarna. Pe hartă, dunga subțire a drumului, trasată cu vârful ascuțit al unui creion, taie o linie șerpuitoare, plină de cotituri, până sus, spre creastă. Nimic din simpla ei aparență nu arată privitorilor greutățile și pericolele care le presupune. Chiar și în aceste condiții, continuă căpitanul, sunt sigur că inamicul și-a luat măsuri să nu fie luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
refugiu montan, încă în stare bună, cu excepția unei porțiuni lipsă din acoperiș. În interior un covor de cenușă rece și câteva bucăți din lemn carbonizate stau mărturie că cineva îl folosise și încă de curând. Nu peste mult timp, poteca șerpuitoare și îngustă dă într-un drum ceva mai lat, suficient cât să permită trecerea unui vehicul ușor. De partea cealaltă, din spatele unui copac, Romulus îi întâmpină cu degetul pe buze, semn că trebuie păstrată tăcerea. Marius ridică mâna și face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
voalul din jurul gîtului, iar Ana făcea semne de adio mișcîndu-și palma mîinii drepte ca o pasăre obosită, eu răspundeam asemeni În timp ce fierăria trenului se puse În mișcare; a spus ceva, poate a vrut să spună, m-a urmărit din marșul șerpuitor pînă ce fereastra de la care mă privea dispăru În dreptul unui stîlp dintre liniile de triaj. 5. Așa trec anii, viața, poveștile; lumile se fac și se desfac, vei sta Încă mult timp pe prispa casei tale, zile și zile, dimineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu scria pe clădire 1343 sau 1672, cifrele erau mai apropiate de nea’ Nicu sau lipseau cu desăvârșire. La 10.30, m-am întors la cafenea. Nici nu părea dificil s-o identifici: firma „Rocco“ fusese trasă cu neoane portocalii, șerpuitoare, iar prin geamul enorm, de-acvariu, sclipeau scaunele metalice și banchetele de Ikea. Atmosfera de nikel și perne pătrățoase contrasta perfect cu restul cartierului, îndesat în viluțe de secol 18, reconstruite cu lemnăria și mobilierul de epocă. N-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]