590 matches
-
Sărutând-o simțeam în continuu gustul de strugurel, ceea ce m-a dus cu gândul la liceu și la toate fetele pe care le-am sărutat când strugurelul aromat era atât de la modă, când mă sărutam cu fata aceea pe un șezlong din Encino, lângă o piscină care avea fundul vopsit în negru, eu eram bronzat și purtam un colier din scoici, iar cei din Foreigner cântau Ful Like First Time, numele ei era Blair, parfumul discret de fructe al gumei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fie infinit mai lung - înghețata cu fructe proaspete și luările de rămas-bun interminabile, urmate de înspăimântătoarele promisiuni ale unei alte cine - și, fără să fiu narcotizat, somnul părea imposibil de îndepărtat. După prima rundă m-am prăbușit pe unul dintre șezlongurile așezate într-un anume fel, artistic, în jurul curții, care, spre deosebire de a noastră, se întindea lateral, nu în spatele casei, iar noaptea era caldă și foarte întunecată, iar luminile piscinei imprimau chipurilor o tentă fosforescentă, fantomatică. De acolo de unde eram așezat puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
estompate, un fundal plăcut al conversației bărbaților. Bărbații erau dichisiți și fără burtă, cu părul scump vopsit și fețele netede, fără riduri, așa că nici unul dintre noi nu-și arăta vârsta, ceea ce mi se părea un lucru bun, în timp ce căscam pe șezlong. Eram cu toții destul de detașați, înclinați spre glumă, deși nu-i cunoșteam foarte bine - fiecare se rezuma pentru mine la o superficială primă impresie. Mă uitam la o roză a vânturilor de pe acoperișul casei Allen, când Mitchell m-a întrebat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
intrarea cazinoului Bellagio din Vegas. Marijuana - care era destul de tare - ne transformase vocile într-o parodie îngroșată, în acea turuială sub influența drogurilor. - Ai încercat vreodată metoda tatălui surd? Nu fusesem eu cel întrebat, dar m-am săltat intrigat în șezlong și am zis: - Nu, cum adică? - Când începe să se smiorcăie, trebuie să pretinzi că nu știi despre ce vorbește. Ăsta era Mitchell. - Și ce se-ntâmplă? - E atât de iritat, că renunță. - Câte ore ai stat pe Google ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vrea mai mult, răspunse Mark Huntington. - Nebunie curată, aprobă Mitchell, trăgând din țigară. La fel ca ai mei. - Noi ne jucăm de-a Ascunde-te și Pierde-te, zise Adam Gardner după o lungă tăcere. Și el era întins pe șezlong, cu brațele încrucișate, privind spre cerul fără stele. - Cum te joci asta? - Kane e „prins“ și trebuie să numere până la 170. - Și pe urmă? - Mă duc la Loew’s Multiplex și văd un film la matineu. - Lui îi pasă? îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ferestrei dormitorului îmi atrase atenția. Tot așa de brusc, dispăru. - Auzi, nu sunt tocmai adeptul unei discipline stricte, opină unul dintre tați, dar vreau să mă asigur că el își asumă responsabilitatea pentru greșelile comise. M-am foit nervos pe șezlong, cu privirile ațintite la etajul întâi. Nici o mișcare. Lumina era tot aprinsă, dar nu se distingea nici o umbră. M-am relaxat puțin, pe punctual de a relua conversația, când o siluetă a zvâcnit în rama ferestrei. Apoi a reapărut, exact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dar după ce mă uitam? ce indicii lasă o fantomă?), dar, cum stăteam lângă fereastră, am tras jaluzelele verticale și am privit în curtea familiei Allen și pentru o fracțiune de secundă mi s-a părut că mă văd lungit pe șezlong uitându-mă la mine. A fost numai o fracțiune fulgurantă, dar devenisem subit silueta de astă-noapte, umbra visată. (În aceeași secundă am devenit la fel de subit și băiatul care stătea lângă Aimee Light în BMW-ul ei.) M-am plimbat prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de votcă plutind deasupra bulelor mișcătoare de apă. Ochii mei rămâneau lipiți de monitor. Vă rog, am gândit. Vă rog, salvați-l careva. Îndată ce dădu peste cap restul de votcă, ieși din jacuzzi, întinzându-se după prosopul care zăcea pe șezlong. După ce se șterse, dădu jos chiloții de baie și îi întinse pe șezlong. Se înfășură cu prosopul și se deplasă destul de nesigur spre casă, lăsând un șir de urme de pași uzi care se uscară rapid pe placa de ciment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
monitor. Vă rog, am gândit. Vă rog, salvați-l careva. Îndată ce dădu peste cap restul de votcă, ieși din jacuzzi, întinzându-se după prosopul care zăcea pe șezlong. După ce se șterse, dădu jos chiloții de baie și îi întinse pe șezlong. Se înfășură cu prosopul și se deplasă destul de nesigur spre casă, lăsând un șir de urme de pași uzi care se uscară rapid pe placa de ciment. Aparatul de filmat făcu o pauză, apoi se grăbi se dea colțul casei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rapidă: testamentul invalid, absența autopsiei, scenariile posibilelor conspirații, paranoia. Am scăpat de asta pentru că trebuia să merg sus să caut ceva în vechiul meu dormitor. (Alt motiv pentru care mă aflam în L.A.) În plus, curtea casei mă stresa; piscina, șezlongurile, veranda - identice celor din Elsinore Lane. Când m-am ridicat să plec, surorile mele au comentat cât de misterios eram. Le-am spus că eram doar obosit. Nu vroiam să-l resuscitez pe tata, ceea ce se întâmpla ori de câte ori aveam aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pași. Ies din nirvana și mă uit să văd cine mi-a stricat zenul. O femeie. E mult mai tânără decât mine și are un corp perfect. Păr lung, castaniu. Față de păpușă Barbie, fără make-up. Își pune prosopul pe un șezlong și se așază. Apoi scoate o carte și citește. Distanța nu-mi permite să văd ce scrie pe coperta cărții, dar bag mâna-n foc că e una de-aia motivațională. O femeie care arată atât de bine n-are
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
costum corporatist, cu geanta de fitness pe umăr. Tipa asta e mai degrabă genul Cum să-ți păstrezi silueta perfectă. Sau Cum să-l faci să te ceară de nevastă în zece pași simpli. Am ajuns la un metru de șezlongul ei. Mă sprijin de marginea bazinului și citesc literele de pe copertă. Murakami. 1Q84. Partea întâi. Ups. Țeapă. Stau ca prostul și mă uit la copertă. Femeia dă puțin cartea la o parte și mă privește. Brusc, mă prefac că mă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
zgomotul făcut de picăturile de apă care se scurg de pe mine. Și după aia un foșnet cu ecou, atunci când femeia dă pagina. Exact când mă hotărăsc să ies din apă și să plec, femeia pune cartea pe o măsuță de lângă șezlong, se ridică și-și prinde părul cu un elastic. Îl potolește într-un coc mic, pe care și-l face în creștet. Apoi intră în apă. Nu mă uit la ea, dar privirea mea periferică își face datoria. Mă prefac
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
sigur. O fi, dar nu-mi miroase-a bine. Parcă ne invită. Dar nu la ceai. Ai îmbătrânit. Oricum nu bei ceai. M-am fript o dată, nu mă mai frig. Am stat capră, nu mai stau. Dar la soare, pe șezlong, prin Cuba - să zicem, Cuba este doar un exemplu dintre multe altele - vrei să stai? Vrei să-și fâlfâie damele rochiile de vară pe sub nasul tău? Vrei să le bagi mâna pe sub fuste și să le inviți la o plimbare
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de tehnologie, cum spunea Ravelstein. Fețele cântăreților erau colorate ca sticla venețiană, iar camerele te introduceau până În ochii lor frumoși negri sau chiar până la dinții lor. Ravelstein, Înfășurat În haina lui de casă din păr de cămilă, stătea Întins pe șezlong, admirând și explicând noul echipament - și râzând de ignoranța profanilor. Dar nu era În formă și apăsa Întruna butonul care amuțea sunetul, pentru a se face auzit. Până la urmă, Însă, oboseala l‑a răzbit, iar Nikki l‑a ajutat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aveau În curând să se Încaiere și să se Înghiontească pentru a Înșfăca chilipirurile. Dar nu era nimeni de față. În depărtare se vedeau niște femei tinere care păreau gata să Întreprindă acțiuni filantropice. Eu ședeam, sechestrat, printre sute de șezlonguri din piele. Evadarea din colțul ăsta de brânză murdară era imposibilă. În spatele meu, țevi imense coborau din tavan și se Înfundau În podea. Eram dureros preocupat de cămașa de forță sau puloverul pe care eram silit să‑l port. Vesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
uneia dintre voluntarele alea de acțiuni sociale să‑mi aducă un cuțit sau o pereche de foarfeci. Dar ele erau la câteva străzi depărtare și nu m‑ar fi auzit. Eu mă găseam Într‑un colț foarte Îndepărtat, Înconjurat de șezlonguri. Altă experiență memorabilă: Un infirmier cocoțat pe o scăriță atârna beteală de Crăciun, vâsc și podoabe pe pereți. Nu se sinchisește de mine. E infirmierul care m‑a mustrat că le fac necazuri. Dar asta nu mă Împiedică pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ea. Reîntâlnirea cu Victor a făcut-o să treacă mai ușor peste momentele de tristețe. A intrat în vară integralistă și a avut parte de o vacanță liniștită. Și-a petrecut-o, în mare parte, citind așezată la soare în șezlongul mătușii Vanda, așa cum visase în copilărie. Într-una din aceste zile auzi poarta scârțâind și ridicând privirea dădu cu ochii de Renar. Băiatul se îndreptase spre ușa lui Dan însă, zărind-o, nu mai știu în ce direcție s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o întâmpină când străbătu casa și intră în curtea din spate. Sunt o vacă, își spuse. M-am tot gândit la ce era mai rău, iar el a fost întotdeauna cum nu se poate mai drăguț. Aidan stătea pe un șezlong și citea o carte. Pe măsuța din fața lui era niște bere pusă la răcit. Faci grătar? întrebă Nieve. M-am gândit că ar fi frumos, îi spuse închizând cartea. De mult n-am mai făcut și e o seară minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu purtau dresuri la birou. Cu toate că locuia în America de atâta vreme, Nieve nu prea înțelegea de ce le plăcea femeilor să poarte dresuri sau colanți când era mult mai comod să nu porți nici una, nici alta. Se așeză pe celălalt șezlong și își afundă picioarele în iarba prăfuită. Și cum mai merg lucrurile la fabrica de bani? întrebă Aidan. —A crescut prețul acțiunilor, îl anunță ea. —Ce-ai zice, de cum pui mâna pe bani, să ne luăm un an de vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
acum era atât de liniștită, încât știa că, atunci când intrase pe ușa salonului, fusese mult mai încordată. Îi era frică să revină la realitate, dar mai avea puțin timp la dispoziție într-o cameră de relaxare unde o conduse terapeuta. Șezlonguri confortabile se înșirau în cerc pe lângă lumânările mari care erau singura sursă de lumină; Darcey se întinse pe unul dintre ele și închise ochii. Nici nu se liniști bine, că și adormi. Nu se trezi, așa cum făcuse în ultimele nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
rândunică, îi văd bine coada prelungă, pisica își caută din ochi un loc prielnic pentru a-și devora prada, Chipul ei refuza însă să se lege pe hârtia mea, reveneam mereu asupra acelorași linii, În cele din urmă dispare sub șezlongul lui Theo, nemulțumită, Insistam mult la umbrele din jurul ochilor, dar privirea nu era a ei, Nu-i convine acolo, nu-și găsise probabil tihna căutată, din clipă în clipă ar fi putut veni câinele s-o descotorosească de, Îmi iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în același loc ca și ieri, dimineață întrebându-l cum a dormit, Bine! dar chipul lui neodihnit îmi spune tocmai contrariul, nu mi-a cerut să-i pregătesc pânza și eu, cunoscându-i obiceiul prea bine, nu insist, întins în șezlong, cu bustul gol, are doar niște pantaloni scurți pe el, și soarele trece din când în când printre frunzele de vie oprindu-se în pieptul lui ca de un zid viu, Nu citești?! Ba da! E foarte cald afară, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am trecut atât de simplu cu tine peste unele etape preliminare și aseară nici n-am reușit să te fac să închizi ochii, După masă aș vrea să încercăm desenul hipnotic! Sunt foarte curios cum va merge, Andrea întins în șezlong tace, Ți-ai propus cumva ieri să reziști la hipnoză? Nu, nu-mi propusesem! Nu-mi explic ce s-a întâmplat atunci! N-ați mai avut cazuri în care subiectul să nu răspundă? Ba da! Dar nu cu același subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca pentru a mă privi cu mai multă atenție, Poate sunt singurul care l-a înțeles cu adevărat pe Andrea! Cu mine petrece prea puțin timp ca să ajung să-l cunosc, și-și întoarce privirile spre Andrea, adormit probabil în șezlongul dus foarte aproape de apă, Și brusc eu aș vrea să aflu, De ce v-ați pierdut credința în Dumnezeu? Aldo se întoarce spre mine, duce paharul cu whisky la buze și pentru o clipă văd în ochii lui întunecați o tresărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]