1,067 matches
-
bestia era aproape, numai când se afla ea prin preajmă se întâmpla așa ceva. Refuza totuși să creadă, una ca asta. Era încă dimineață și vâlva nu ieșea din bârlog niciodată la lumina zilei. Un fior rece i se strecură pe șira spinării, în timp ce încerca să înțeleagă ce se întâmplă. Strânse toiagul cu putere în mâini, așteptându-se să-l simtă vibrând ușor, așa cum făcea ori de câte ori vâlva se pregătea de atac. Ciudat, lumina căpătase nuanțe portocalii bătând spre roșu, de parcă soarele s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toate puterile atunci când Ileana îi spusese că Toma e noul paznic hotărât de zei. Nu cedase decât în momentul în care Cristi îi dovedise că poate mânui toiagul la fel de bine ca și el. Un fior rece i se scurse pe șira spinării. Oare Ileana era factorul lipsă? Scutură cu putere din cap, nu voia s-o amestece și pe ea. Nu și de data aceasta, acum era mai periculos decât atunci. În afara bestiei, acum apăruseră și basarabenii aceștia despre care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului pentru execuția sa - străjerii intrară În celulă, tînărul Esterhazy stătea Îngenuncheat cu mîinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor aplecat, iar lumina ce cădea pieziș Îi dezvăluia gîtul lung cu osatura șirei spinării care se pierdea În cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerînd conversația contelui cu Dumnezeu un motiv Întemeiat ca să uite, pentru moment, preceptele riguroase ale ritualului spaniol. La fel și preotul, se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
început să se miște, Pe mine ceea ce mă uimește este faptul că nu se aude nici un strigăt, nici un trăiască, nici un la moarte, un cuvânt de ordine care să exprime ceea ce vor oamenii, numai această tăcere amenințătoare care dă fiori pe șira spinării, Reformați-vă limbajul de film de groază, poate că, la urma urmelor, oamenii sunt doar obosiți de cuvinte, Dacă oamenii obosesc de cuvinte, eu rămân fără slujbă, Nu cred că ați spus pe ziua de azi un lucru mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prora. Pe Îngustul coridor central nu se zărea nimeni, după cum nimeni nu ținea cârma. Corabia părea În perfectă stare, ca și când abia ar fi tras În port, cu marea velă latină Înfășurată frumos pe catarg. Simți cum un fior Îi străbate șira spinării. Era de neînchipuit ca râul Arno să fi fost navigabil, la câteva mile de la vărsare, pentru nave atât de mari. Acea prezență era... ce mai Încoace și-ncolo, era imposibilă. Căută vreun semn care să Îi indice de unde provenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cotrobăiască prin hârțoage, adăugă el cu o mutră Înfricoșată. Pe obrajii scobiți ai acelui om, pomeții păreau pe punctul de a sfâșia pielea și de a izbucni În afară, scoțând la iveală oasele craniului. Un fior Îi străbătu lui Dante șira spinării. Proprietarul hanului părea și el tulburat. - Parcă e mort... nu-i așa? Dante Încuviință din cap. Bonifaciu strângea artiști ca să Înfrumusețeze Roma pentru Centesimus. Și prietenul său Giotto se pregătea de plecare. - Dar acela? susură Îndreptându-și arătătorul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Apoi Îl răsuci cu fața În jos, continuând să Îl examineze. - Așa s-au petrecut lucrurile, cum ți-am zis eu, priorule, exclamă șeful gărzilor În gura mare, așa Încât oamenii săi să-l audă. Dante Își Îndreptă degetul arătător spre șira spinării lui Rigo, În dreptul inimii, arătând ceva. Două tăieturi paralele și adânci, pe vesta carbonizată. Scoase daga din buzunarul interior al hainei și introduse delicat lama În una din tăieturi. Oțelul pătrunse fără să Întâmpine nici o rezistență În țesuturile distruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lăcomia. Cât despre dumneata... continuă el, ridicându-și mâna cu inelul Într-un gest de amenințare. Cât despre dumneata, de multă vreme faptele dumitale neliniștesc Sfânta Biserica. Dante se sumeți cât era el de Înalt. Dar un fior Îi străbătuse șira spinării la auzul acelor cuvinte. Trebui să se stăpânească din greu ca să nu privească În jur. Îi reveniră În minte siluetele amenințătoare În alb și negru pe care le văzuse la abație, scrutând ca niște șerpi tot ceea ce se petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
auzi răsuflarea ființei lungite În culcușul acela improvizat, acoperită cu un văl subțire de organza. Formele ei... În acea clipă, femeia, respirând mai adânc, se foi prin somn, Întorcându-se pe o parte și arătându-și spatele. Linia suavă a șirei spinării apăru În toată splendoarea ei. Părea În puterea unui vis. Mâinile, adunate peste pubis, Îl atingeau cu un gest abia perceptibil, plin de tandrețe. Ca și când ar fi vrut să se apere. „Psihé așteptând mâna lui Eros”, se gândi Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asasinului Începuse să lovească În pilaștrii viitorului edificiu, destrămând urzeala proiectului. Însă, dacă scopul asasinului era să curme visul imperialilor, atunci era cu adevărat foarte posibil ca Bonifaciu să se fi aflat Înapoia mâinii sale Însângerate. Un fior Îi străbătu șira spinării. Apoi i se păru că aude niște pași În spate și Întoarse capul. Ceva Întunecat Îl Învălui, orbindu-l. Pentru o clipă, simți un miros acru de mucegai, În timp ce o mână Îi apăsa țesătura peste gură. Încercă să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
caractere latinești cu un vârf de fier: „F R I”. Darul Împăratului latin de Răsărit pentru reînnoirea alianței și a protecției. Cupa din care băuse, În ultima sa zi pe pământ. Federicus Rex Imperator... Un freamăt Îi străbătu lui Dante șira spinării. Se grăbi să depună, cu respect obiectul pe masa de scris. Aurul parcă devenise incandescent și Îi clocotea Între degete. Nu o cupă de vin, ci de moarte. Cu aceasta fusese ucis Frederic. De un mișel, de un „om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Vor dem groben Tor/ Stand eine Laterne/ Und steht sie noch davor/ So wol’n wir uns da wieder she’n/ Ben der Laterne wolen wir steh’n/ Wie einst Lili Marlen. Rece, nici un alt sentiment decât fiorul gheții pe șira spinării merilor din jur. Merii de când lumea... Frumoasa Neli își ascultă atent stăpâna, pe care o mai auzise și o mai văzuse cântând pe casetele video din livingul celor doi, în piese de teatru înregistrate, actrița cântase în câteva spectacole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pedanterie goală și de tăiere de frunze la câini Într-un club n-au să mă ajute. Tot ce vor izbuti este să mă dezorganizeze, să mă facă pe de-a-ntregul convențional. Chiar și acum Îmi lipsește În așa hal șira spinării, Încât mă mir că mai stau În poziție verticală. — Oh, dar nu Înțelegi esențialul, Tom, l-a Întrerupt Amory. Aici ți s-au deschis ochii, Într-un chip destul de abrupt, asupra snobismului lumii. Invariabil, Princeton dezvoltă În omul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
verzi? PAGINĂ NOUĂ VALENTIN SILVESTRU Te privea cu asprime ascunsă după un zâmbet de Sfinx misterios și ironic. ― A venit Silvestru, spunea câte unul care privea în sală prin găurica din cortină și ne trecea pe toți un fior pe șira spinării. Așadar, era adevărat, a venit Silvestru, înseamnă că mâine vom avea o cronică, înseamnă că mâine vom fi triști sau veseli, cine știe? Primesc un telefon mult după miezul nopții. ― Alo, Valentin Silvestru la telefon. ― Vă salut, îngaim eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
la gândul că acum nu aș mai fi gelos pe nici un bărbat și atunci mi-am adus aminte de femeia de la telefon datorită căreia intrasem În posesia drogurilor. În momentul acela am simțit o sudoare rece scurgându-mi-se pe șira spinării. Oare pentru ce Îmi dăduse femeia aceste droguri? Nu puteam deloc să dormim. Deja câteva raze de soare Începuseră să pătrundă În cameră și noi tot Încercam să ne atingem cu limba și să ne Înlănțuim trupurile. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
când Își cumpărase trandafiri, cu prima zi când se umilise În schimbul unor bani, ba nu, din ziua În care devenise conștientă, prima oară În viața ei, de acel impuls dulce și amar care o străbătea pornind dinspre pulpe, trecând pe șira spinării, pe ceafă, urcând spre tâmple, din ziua În care realizase că izvorul acelui fior plăcut se afla În relația dintre două ființe umane, Keiko Kataoka nu Încetase să creadă că va Întâlni un bărbat care Îi va putea satisface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu tremura pe punte, În gândurile toate, soseau ninsori mărunte Și unsuroase liniști se tescuiau sub cer. Și deslușit, cu plânsul unui tăiș de fier În împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin toată roata gloatei ciulite, răscoli. Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite, Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel. Sfânt trup și hrană
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de hac! Lasă numai să mă-mbrac Și-ți ajut să urci în pom, Câine vorbitor și om, S-o dăm jos din pom și cracă, Apoi - tava Și-n tarbacă, De trei ori de capul scării Să-i frângem șira spinării! Nalt, curat sub corn de rai, Dezlega-vom: cir-li-lai, Cir-li-lai Precum stropi de apă rece În copaie când te lai; Vir-o-con-go-eo-lig, Oase-nchise-afară-n frig; Lir-liu-gean, lir-liu-gean, Râs al pietrelor de-a dura Pe trei trepte de mărgean! ÎNCHEIERE Stinsă liniștirea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
apele mării, prezintă în afara importanței istorice, geo-marine și odesfătare unică omenească. Mi-ași permite să afirmă, vizitatorilor li setaie respirația la văzul ,,Grădinii coralilor''. Peștii sălbatici -de pradă- , multicolori, cu diverse forme precum fluturicolorați, pești în formă de papagali, cu șira spinării și chiar fără, în formăde trandafiri, broaște extrem de mari, pești de noapte care se pot vedeapână la căderea serii.Din punct de vedere ecologic se poate afirma că zona aceasta este cea maicompletă și mai fină, delicată. Pentru o
CORALI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364293_a_365622]
-
crezământ Uraganul trece peste noaptea lungă Pădurea se zbate neagră și tălângă Dau năvală neguri în burgul pustiu Uraganul vine ca argintul viu Aripi din dezastre, ghiare de oțel Țipă și se zbate Sandy cel tembel. Vântu-mi trece rece pe șira spinării Rechemând din neguri supliciul durerii. Rămân împietrit, nu am chef să plec Vreau să știu ce face Sandy cel zevzec Perdele de ploaie spală orizontul, Sandy îngrozise întreg mapamondul. Monstrul de poveste a pierit în noapte Și lasă în
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
se încarcă de oxigen. Aerul curat (chiar dacă mai simțeai din când în când și miros de fripturi sau pește prăjit), îți dădea puteri noi. Auzeai cum natura se trezește la viață. Vedeai cum stolurile de grauri zburau pe deasupra bălții, spre șirele de paie de in de pe deal, fâlfâitul aripilor părând o rafală de furtună primăvăratică. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
luat cu noi în mașină și s-o ducem acasă? - Ei, haide, haide, dragă, ce-ar fi dacă am lua toți cerșetorii cu noi?, ripostă el iritat. Ce-ți veni? - Aș fi sigură că ajunge nevătămată... Un fior rece străbătu șira spinării Soficăi. Privi în gol, obosită să-și tot miște pupilele în toate părțile, apoi le ridică fără să gândească. Și le odihni pe chipul unui tânăr care o privea insistent. Nu realiză că acesta stătea chiar în fața ei și
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
în ceață. Degetele mi se chirciseră instinctiv, în contact neplăcut cu ceva lipicios și întunecat. Am căscat ochii mai bine și-am văzut roșu. Dâre de sânge se prelinseseră de pe etajera de porțelan peste chiuvetă. Părul mi se zbârlise pe șira spinării mai ales când am descoperit bucata de nas răsturnată lângă paharul cu perii de dinți. L-am luat, l-am pipăit. Era rece și vinețiu. L-am mirosit. Avea un iz de tutun prost. Cutremurat, l-am scăpat în
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Tu să nu uiți ce ai de făcut. De restul mă voi ocupa eu, spuse Cristian cu un rânjet care nu prevestea nimic bun pentru Andrada. Și Deea a sesizat aceasta, simțind cum un fior rece i-a trecut pe șira spinării. Brr, se scutura ea. Poate că doar i s-a părut că ar exista un anumit sarcasm cinic în ultima frază a fratelui său. Andrada este o fată cuminte și cerebrală. Nu se va încurca ea cu tipi de
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362824_a_364153]
-
Europa nu le mai pot ține piept. Emiratele Arabe Unite ne taie răsuflarea prin extravaganța arhitecurii. Petrolul și numărul locuitorilor acum își impun forța. Vocile din Orientul Mijlociu se fac tot mai sonore. Terorismul a zdruncinat cele două continente dându-ne fiori pe șira spinării prin atentatele săvârșite în întreaga lume, amenințând tot mai apăsat că vor să distrugă aceste două civilizații pentru a o impune pe a lor. Recent, evoluția evenimentelor din Siria a creat noi probleme Europei la care nu mai poate
GÂNDURI DESPRE MERSUL LUMII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363350_a_364679]