594 matches
-
fantastic și a filmului de animație, eventual a producțiilor "horror"), chiar dacă denumirea indică o trăsătură de caracter +uman+ feminin. Nici unul însă nu poartă ca semn distinctiv cel numit "la fouine" adică dihornica patrupedă având în franceză reputația de "curioasă", "indiscretă", "șireată", deși unele îndeplineau și misiuni de cercetare. Ceva asemănător apare la un Aviso pe nume Dumont dar elementele auxiliare din insignă (organizate după gramatica vizuală a heraldicii) ne conduc spre un animal frecvent întâlnit în simbolistica medievală (monarhică în unele
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
poetul le-a recitat în seara aceea. Scena este descrisă atât de Arthur Gorovei, cât și de autorii ce scriseseră foarte cunoscutul Caleidoscop al lui A. Mirea. Ultimii relatează că după ce Beldiceanu avusese această reacție, acesta a avut un surâs șiret, nebăgat în seama de majoritatea participanților. O parte din aceștia au crezut că este vorba de a glumă a poetului din Preuțeștii Sucevei. Eduard Gruber dă explicația că poetul are audiție colorată. După ce i albăstrise versurile lui Arthur Stavri, acest
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
audiție colorată", crezând că este vorba de o trișerie a lui Beldiceanu, chiar de o farsă. În acest citat există și o naivitate a celor doi poeți în a înțelege "realitatea" subiectelor psihologice de studiu. "Și acum, visând la zâmbetul șiret al lui Beldiceanu din seara aceea, evocând după atâția ani figura sărmanului Gruber, te întrebi, unde s-ar fi oprit acest conquistador de himere, înzestrat cu știința care o avea, cu energia aproape demonică și cu mijloacele lui extraordinare? Te
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
în care mingea a părăsit spațiul de joc în aut de poartă. Mecanismul de bază al acestui procedeu tehnic este același ca la lovirea mingii cu piciorul de pe loc. De obicei, majoritatea portarilor, folosesc pentru lovirea mingii șiretul plin sau șiretul interior pentru a putea imprima o forță mai mare de lovire a mingii, lucru care asigură o degajare mai lungă. Totuși, acest procedeu tehnic se poate transforma și într-o pasă mai scurtă transmisă unui coechipier demarcat. Greșeli frecvente: mingea
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
un rol major. Terapeutul trebuie să fie conștient de faptul că, atunci când încearcă să înlăture o apărare, este necesar să ofere un substitut - de pildă, o altă apărare sau o strategie de coping. În încheiere, Vaillant amintește că eul este șiret, rezistent la șocuri și înțelept. Ar fi puțin realist să crezi că pacienții vor renunța la apărările lor doar pentru că terapeutul sau o persoană apropiată le recomandă acest lucru. 3. Mecanismele de apărare ca repere în diagnosticare și indici de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
tâlhar. Femeile o înfloreau, o dichiseau cu voluptate. Când trecea Ana pe uliță, nenumărate perechi de ochi o pândeau de după toate gardurile și din toate ferestrele, în taină, măsurându-i mijlocul, pipăindu-i burta, cercetându-i mersul. Și cele mai șirete spuneau celor proaste: -Nu vezi leliță, cum umblă să-și ascundă păcatul, cum se strânge în bete ca într-un chimir? Privirea lui Ion stârnește groaza în sufletul Anei: Femeia vru să ridice mâinile să-l roage, dar privirea lui
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
-n sticlă, un arbust,/ Cu frunze cântătoare, cu fructe de jăratic/ Precum un pom cu globuri într-un Crăciun văratic./ E-ntr-însul o putere, un fel de densitate/ Răsfrântă pe podoabe din luciurile toate/ Și dacă vrei, târâș ori prin opriri șirete,/ De dânsul să te-apropii, să-i umbli prin secrete,/ Degeaba: că deodată te-ai și trezit afară/ Într-o fără de veste țâșnită primăvară,/ Cu flori de piersic, ude și meștere-n stropit/ Lumina cu miresme din nopți fără sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
t)ul lui adevărat, cu schema mitică a uzurpării dublului, cu un fratricid abstract. În "oglindă", cel asemenea e sortit pieirii. Natura duală a actului discursului, fără de care nu avem de-a face cu Ironia, înseamnă, în două straturi, supunere șireată la o semnificație inofensivă, familiară, dar concomitent sabotare nemiloasă a sensului avansat, prin înțelesul care se tace, dar este "elocvent" și savuros pentru un receptor complice. Există însă cazuri, ca mai sus, cînd, arătîndu-se cu degetul, limbajul pe dedesubt , direcția
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
se manifesta cu dublul ei sens. Dincolo de tragedie, victorie efemeră și măruntă a celorlalți; ca titlu, ironie a modestiei abuziv asumate, construită ca un scut, pentru a acoperi eșecul. Inteligența alertă și, firește, orgolioasă, simțul infailibil al propriei superiorități, priceperea șireată, natura lesne de recunoscut a exemplarului unic prin care impune, de pildă, femeilor, l-au predestinat pe Ioanide notorietății. Insularitatea agravează însă diferențele și atrage replica violentă a rivalilor. Personajul ține la distanță lumea printr-o permanentă frondă, chiar dacă realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ajung acolo un chip împietrit, blocat într-o etichetă și un ceremonial inamovibil, un chip riguros ierarhizat („fiecare își cunoaște rangul”) și un mental impenetrabil. De aici, poate, și disimularea pe care chinezii o practică în diferite feluri („sunt însă șireți, mincinoși, vicleni, înșelători, bănuitori în orice lucru și întotdeauna bucuroși să-i amăgească pe străini, ca să le arate acestora cu cât întrec ei în înțelepciune toate celelalte popoare”), ca armă de apărare, s-ar zice, deși unii par a ajunge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
și care arăta plesnind de sănătate. Făcea toată treaba doctorului, suspină bunica. Avea mare încredere în ea? ischitește satana de nepot, adică eu. Lăsa totul pe mîna ei, trata și bolnavii cum îi spunea el. Și la război? aduc vorba șiret. Da. A lăsat totul în grija ei. Și tiparnița de bani? Poate. Mie nu mi-a zis nimic. Bunico, dar dacă o fi fost, unde crezi că putea s-o îngroape? Nu știu. Poate tot pe acolo, pe la conac. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-mi este foame și o lungesc cu un pahar de rom "Havana Club". Pe ușa îngustă intră un omuleț negricios, cu fața mai ridată decît un sîmbure de piersică. Are o privire iscoditoare și-l cataloghez imediat ca fiind "un șiret pleșcar". Se apropie prudent de masa mea. Rîde. Spre surprinderea mea, văd că are o dantură albă ca fildeșul și nici un dinte nu-i lipsă, deși la vîrsta lui... Știi ce-s astea? Omul ridică tricoul și-mi arată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
al plimbării, noroc de o fântână cu cumpănă la care ne-am spălat cu apă rece. Apoi, ne-am odihnit la umbră, lângă un gard. De acolo începură investigațiile despre meșterul lemnar. Așa am aflat despre acel Poșoarcă, un tip șiret și la casa lui. Bicicletele au rămas la umbră, pe malul de vizavi, aproape de localul cu bere și sucuri, lângă curtea omului nostru. George a strigat, după ce-a bătut în poartă: "Nea Costică ! Nea Costică !”, până a apărut, curioasă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de conștiință, dacă va voi va descoperi răul care-o produce și va discerne în sine ceea ce nu provine pur și simplu din spiritul lui Dumnezeu, spirit ce aduce o liniște desăvîrșită, în comparație cu ceea ce provine din sufletul său, dintr-o șireată mîndrie, dintr-un simțămînt nesmerit întru totul, pe scurt, dintr-o înșelătorie a dușmanului. 18. Și dacă, după învățăturile dumnezeiescului lor Învățător, creștinii ar practica toate aceste lucruri, ar alcătui împreună o societate plină de pace și fericire, nu numai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
piardă curajul în a lupta cu ispitele, nu există fiară mai fioroasă pe fața pământului precum dușmanul firii omenești în urmarea blestematului său plan cu o tot mai mare răutate. 326. A treisprezecea regulă. șDușmanulț se poartă ca un curtezan șiret care dorește să se ascundă și să nu fie dat în vileag; pentru că, așa cum bărbatul șiret, ducând-o cu vorba, îi cere fiicei unui om cinstit sau soției unui soț cinstit ca vorbele și ademenirile sale să rămână ascunse, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dușmanul firii omenești în urmarea blestematului său plan cu o tot mai mare răutate. 326. A treisprezecea regulă. șDușmanulț se poartă ca un curtezan șiret care dorește să se ascundă și să nu fie dat în vileag; pentru că, așa cum bărbatul șiret, ducând-o cu vorba, îi cere fiicei unui om cinstit sau soției unui soț cinstit ca vorbele și ademenirile sale să rămână ascunse, și, dimpotrivă, nu-i convine atunci când fiica îi descoperă tatăluisau soția soțului ademenirile și intențiile sale perfide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de lume, a știut să-și creeze simpatii. Alături de el, dl. Danev, pe atunci președintele Consiliului de Miniștri al Bulgariei și omul de încredere al contelui Berchtold, juca, la fel, un rol important. El făcea impresia unui om energic și șiret, fără îndoială că numai sub influența prietenilor săi de la Viena și Budapesta, ale căror omagii și laude îi provocau uneori hohote de râs, s-a putut lăsa antrenat în nebunia celui de-al doilea război balcanic, la refuzul medierii ruse
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
Rebeca, a amăgit cu un blid de linte pe fratesău mai mare, Esau, făcându l să-i lase lui dreptul de primnăscut, ca să ajungă patriarh după moartea lui tătâne-său. Dar mai trebuia acum să primească și binecuvântarea părintească; Însă șireata de maică-sa, Rebeca, avu pentru asta grijă să-i pregătească lui bărbatu-său, bătrân și orb cum era, nu o fiertură sau iahnie de linte, de care se vede că era sătul, ci un vânat fript, după care se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bunicii. Nu este deajuns să spui unui copil „Te iubesc” dacă nu știi cum să îl crești. Și nici să îl alinți prea mult nu e bine. În lumea asta în care trăim sunt tot felul de oameni. Unii sunt șireți, deștepți, puternici, sau chiar proști. - Eu cred că tu le ai pe toate la un loc. Mai puțin una. Nu ești prost. Mai degrabă ești șmecher. -Adevărat!? zise Nicky râzând și negăsindu-și astâmpăr. Acum îmi dau seama ce este
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îl maimuțărește el că tinerețea necoaptă a Domnului învață din înțelepciunea bătrână a credincioșilor săi sfetnici". În sinea lui, râdea de prostia noastră. Cutra! Fariseul! Măscăriciul! Cine gândea că-n frumușelul acela cu ochi albaștri, nevinovați, zac ascunse o vulpe șireată, un leu setos de putere, un șarpe veninos, un lup în blană de oaie?! strigă Isaia furios și scuipă, calcă peste morminte încurcându-se în bălării. Și noi, halal să ne fie -, noi, ditai bătrâni vulpoi ai Moldovei, o liotă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plătesc! Cu vârf și îndesat o să-i plătesc! Pupa-l-ar mă-sa rece! se aprinde Cupcici. N-are cum, mă-sa s-a săvârșit... Atunci, să se ducă după ea! Să fim cu ochii în patru, spune Alexa. Vulpea șireată adulmecă. Are un miros... Cupcici, scăldat în sudori, cuprins de tremurici: Sa... sa... salcia... Ce te bâțâi mă?! Ai văzut pe Necuratu'?! îl scutură Isaia. Cupcici, înspăimântat, își șterge broboanele de sudoare: Saracam di mini... E cu primejdie mare. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Le punem foc! Îi altoim cum ne vine bine la socoteală! Călărimea de harț pe caii cei iuți să-i hărțuie, zi și noapte să-i hărțuim! Să-i lovim! Fantastic! Ei au puterea; noi răzbim cu istețimea! Să fim șireți ca vulpea! Perfizi ca năpârca! Feroci ca tigrul! Să scornim alte și alte solomonii; pe cele vechi au prins a le cunoaște chichița! În cale, să-i hărțuim, să-i măcinăm, să le sugem măduva picătură cu picătură, să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nicio îndoială, noi știm că este averea ta și să ne ferească Dumnezeu să nu facem cum e bine. Uite, îți spun asta de față cu mama și tata, ca să nu crezi că, Doamne ferește, am vreun gând ascuns.” (Ce vulpe șireată!) „Da, măi băiete” spuse taică-su Ion, „e adevărat că legea este proastă dar dacă nu se poate altfel, fă cum zice Marița. Ghiță este un om de treabă și va recunoaște că tu ești stăpânul pământului.” își aminti cum
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cît de zbuciumată, de umilită, de „oropsită” le-a fost amîndurora copilăria. Ce se întîmplase? După moartea primei sale soții, bunicul, rămas cu trei fete, s-a recăsătorit. Melixina, noua nevastă, i-a făcut, unul după altul, cinci copii. „Mică, șireată și rea”, „Mamuca”, pe care am apucat-o și eu, a căutat să-l determine pe bunicul să-și înstrăineze fetele. „Om blajin” și cu oarecare stare, la început el nici n-a vrut să audă de una ca asta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
colaborez și a-mi da seama, în același timp de valoarea și eficacitatea lor. Comandantul garnizoanei era comandantul Jipa, un militar spre sfîrșitul carierei, onest și prudent; președintele tribunalului, Tănăsescu, un magistrat conștiincios și corect; președintele consiliului județean, un basarabean șiret, Dragomir; procurorul tribunalului, Colonescu, un impulsiv și crud; șeful poliției, Bart, un polițist de carieră, bătrîn și obosit; comandantul de jandarmi, maiorul Ionescu, un veșnic nemulțumit, se socotea nedreptățit la avansare. În iarna aceea grea, o problemă arzătoare era lipsa
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]