618 matches
-
clipă mai târziu, am auzit-o și pe ea. Respira. Mi-a sus ceva, în șoaptă, însă nu am înțeles. Va fi bine Fii tare Ai să vezi, vei scăpa - i-am zis, apoi am închis pentru că lacrimile îmi curgeau șiroaie. Toți cei din Consulat mă priveau cum plâng, fără a mă putea abține. Câteva minute mai târziu, mi-a sunat, iarăși, telefonul. În cel mult o oră, elicopterul de la Târgu Mureș va fi la Cernăuți. Boerică a vorbit, nu am
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
Foc înăuntru, tăișuri de sabie în afară. Foucher de Chartres spune că numai legat de acest episod au pierit în jur de 10 000 de oameni nevinovați. Apoi toți musulmanii prinși în oraș au fost trecuți prin sabie. Sângele curgea șiroaie pe străzi. Dacă ați fi fost acolo, picioarele voastre s-ar fi înroșit până la șolduri de sângele celor morți. Ce să spunem? Nici unul nu a rămas în viață. N-au fost cruțați nici femeile, nici copii[...], orașul prezenta spectacolul unui
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
lui Hanbei, astfel că sângele care șiroia acum din belșug îi înroși poala și pieptul. — Hanbei! Hanbei! Mă lași singur? Pleci numai tu? Ce-am să mă fac pe câmpul de luptă, fără tine, de-acum încolo? strigă el, vărsând șiroaie de lacrimi, fără să-i mai pese de aparențe sau de reputație. Capul alb la față al lui Hanbei zăcea inert, pe genunchii lui Hideyoshi. Nu, de-acum încolo, nu mai trebuie să-ți faci nici o grijă. Cei născuți dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
unui om. — Ce căldură, Sebei, comentă Ukon. — Da, și nu bate pic de vânt. Evident, amândoi erau echipați complet în armuri. Chiar dacă armurile moderne deveniseră mai ușoare și mai flexibile, nu încăpea nici o îndoială că, pe sub pieptare, sudoarea le curgea șiroaie. Sebei își deschise evantaiul, începând să-și facă vânt. Apoi, pentru a arăta că nu-i erau inferiori în grad lui Hideyoshi, amândoi se mutară ostentativ pe locurile rezervate oamenilor de cel mai înalt rang. Chiar atunci, un strigăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
neterminate și cu obrazul tău de cavaler murdărit? Ce fată o să se mai uite la tine, când tu te-ai plimbat cu aia prin oraș și te-a văzut toată lumea?" Mama stătea nemișcată la masă, cu lacrimi care îi curgeau șiroaie pe chipul împietrit. Își ținea o palmă pe jumătate de gură, care era crispată de o suferință copleșitoare, pe care o îndura însă cu mai multă înțelegere pentru mine, suferință în adâncurile căreia ea contemplă păcatul și nu urmările lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care s-a produs șocul primordial al nașterii vieții, un trăsnet și lanțul de amino-acizi a început să palpite... Niciodată n-o să-ți iert asta. M-ai violat în timp ce eram leșinată!" Și se ridică împleticindu-se, în timp ce apa îi curgea șiroaie din creștet până în tălpi. "De unde știi, îi zisei, că te-am violat, dacă erai leșinată?" "Nemernicule, o să mi-o plătești." "Ba te rog să păstrezi o amintire de neșters a acestor clipe, niciodată nu te-am iubit mai mult..." "O să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
schimbat avea el secretele lui, nu-ți rămâne decât să te faci pederast, altceva nu ți-a mai rămas... He, he, he... Șșșș! Fiți atent! Acum o să dea iar în plâns... Da, cu lacrimi, să vedeți cum o să-i curgă șiroaie, ca la o babă... Nu pot să spun că nu m-a iubit, altfel nu mă chema ea s-o spăl pe cap, mititica mea fetiță... Dar ar trebui, doamne, să ne purtăm cu ele ca în evul mediu, să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
privire în care se vedea că știe că inocența e o irezistibilă seducție. Îi arsei una la fund destul de tare. "Au, ta-taaa!", mă imploră deodată uluită de durere și surpriză și se redresă și lacrimile începură să-i curgă în șiroaie pe obraji, în timp ce chipul i se schimonosi de o decepție mare. Foarte bine gândii, și eu am fost decepționat, dar n-am avut cui să strig, cum ai tu acuma, și nici să vărs lacrimi, în așteptarea unei mângâieri. "Cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atât de greu să-i oferi copilului tot ce-i trebuie... În toate vremurile s-au crescut greu copii. Vrei să-ți spun ce mi-a spus un călugăr? Că a visat-o și el pe Maica Domnului cu lacrimile șiroaie până în pământ de avorturile care se fac, împiedicând voia lui Dumnezeu de a facilita întruparea sufletelor. E o crimă ca oricare alta. Împiedici o viață. Și nu uita un lucru, poate nu știi, dar când un suflet vine pe lume
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
un șut năprasnic în gâtul lui și, deși arbitrul intervenise, încercând să mă oprească, i-am tras o talpă în față, în plină față, simțind cum nasul i se rupe sub adidasul meu. A rămas pe jos, sângele îi curgea șiroaie din nas și gură, formând o alee lată în praful fin care acoperea asfaltul. Dar nu era de-ajuns; un ultim pumn în cap a pus definitiv capăt luptei. Ce forțe ireale se născuseră în mine, de unde această izbucnire necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Rușinea mă înfuriase. — Da, cred că asta am crezut, a recunoscut el. Dar nu poți să dai vina pe mine, nu? Nu, am admis lăsând capul în piept. — Dar nu s-a întâmplat așa, nu? am zis. Lacrimile îmi curgeau șiroaie pe față. — M-am descurcat și fără tine. Și o să mă descurc foarte bine și în continuare. —Îmi dau seama, a spus el clătinând din cap și privind ușor amuzat la chipul meu ud și brăzdat de lacrimi. Of, prostuțo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de compasiune. Aproape că începusem și eu să plâng. Și-atunci am realizat că Helen nu plângea. Nenorocita râdea! Și-a râs și-a tot râs. —Tu și Adam, a zis ea clătinând din cap. Lacrimi de râs îi curgeau șiroaie pe obraji. —Ce rușine! — De ce? am întrebat-o enervată. Compasiunea și remușcările fuseseră rapid date uitării. — Ce e în neregulă cu mine? Nimic, a râs ea. Nimic. Dar ești așa de bătrână și... S-a oprit. Totul i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
doamnă. A avut cancer, cu dureri foarte mari. Dar nu mai simte nici o durere acum. Acolo unde este e „mai bine decât morfina“, îmi zice. Vrea să-ți spun că te iubește, că ești un băiat bun, Ray. Lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii rumeni ai lui Ray și ni s-au arătat cadre cu mai multe alte persoane care plângeau. —Mulțumesc, doamnă, a zis Ray răgușit și s-a așezat, în timp ce oamenii de lângă el îl băteau încurajator pe spate și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Pe un postament de pietre acoperite de calcar se găsea un mic îngeraș de marmură, care părea să amintească de mesagerul iubirii, pentru că ținea într-o mînă un arc cu săgeți. În cealaltă mână avea o stropitoare, prin care țâșneau șiroaie de apă în lumina soarelui, sclipind și adunându-se în jurul postamentului. Odată cu apa, susurau și legendele, poveștile, istoriile, basmele... împrăștiindu-se în sus, pretutindeni, de jur împrejur, învăluind piața și alunecând pe străzi, spre orice direcție, prin oraș, aparent la
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
joacă popice, și poate că-i fleac și să-i parcurgi În formație, cu armele pe umăr, cu privirea Înainte, inspirând aer curat de primăvară. Dar ia să Încerci numai să-i faci cântând, cu obrajii umflați, cu sudoarea curgând șiroaie, cu răsuflarea tăiată. Fanfara primăriei tot asta făcea de-o viață Întreagă, dar pentru țâncii de la oratoriu fusese o adevărată probă. Ținuseră piept ca niște eroi, don Tico bătea cu cheia lui În aer, clarinetele scheunau epuizate, saxofoanele behăiau asfixiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Land Rover și SUV-uri de toate tipurile imaginabile, care blocau strada și trotuarele pe ceea ce părea cel puțin o jumătate de milă. Era clar că parcarea creșei ieșea din discuție. Hugo s-a uitat nehotărât la ploaia care curgea șiroaie. Dar apoi, aruncând o privire la ceasul de pe bord, toate ezitările i-au dispărut. Întârziase cincisprezece minute la serviciu. Fie că îi plăcea sau nu, el și Theo trebuiau să înoate până la Chicklets. Cuprins de ușurare, și-a amintit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ar fi fost o provocare fizică până și pentru cea mai rezistentă persoană. Dar femeii nu-i păsase nici cât negru sub unghie. Hugo a ridicat cu greutate mâna în care ținea ursulețul înnoroiat, ud fleașcă, din care apa curgea șiroaie pe pământ. Rosa a strigat încântată. Mulțimea de oameni a început să se risipească. Alice s-a aplecat peste Hugo și l-a sărutat. —Îmi pare rău, a murmurat ea. Uită tot ce am spus. Mai puțin asta: te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Treizeci și doi de ani de prietenie și încă mai știi ce vreau să spun.“ Nu era o ironie. În locul lui, aș fi fost chiar îngrijorat. „Lăsați complimentele reciproce și explicați-mi și mie!“, a protestat Maria, urmărind cu neîncredere șiroaiele de date de pe ecran. „Ce se întâmplă aici?“ Mihnea a zâmbit larg, cu înțelegere. Eram toți trei frumoși, deștepți, dar niciodată în același timp. Ar fi ieșit un dezastru și n-am mai fi avut ce povesti. „Știți episodul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se potriveau. M-am dezbrăcat și-am sărit în cadă. Nu sufeream apa, încă de când preotul mă scăpase în cazan la botez. Evitam dușurile pe cât posibil, iar baia săptămânală se transforma într-un chin. Parcă mi se termina respirația când șiroaiele se pregăteau să țâșnească pe față, umplându-mi nările, urechile și gura: le și simțeam transportate în mii de cupole lichide spre gât, răsturnate pe trahee și năvălind în tuburile prin care pompam încă aerul. Sunetul dispărea. Plămânii deveneau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mici podețe metalice suspendate în dreapta, cu balustradele curățate de gheață și niturile proaspăt vopsite în verde pal. Începuse să ningă, dar nu găseai un fulg, zăpada dispărea prin porii trotuarelor, parcă trasă de mâini invizibile. Acolo unde se formau mici șiroaie de apă, unghiurile străzii le ghidau direct în locurile de evacuare: cădeau toate sub bordură, în cascadă, prin grătarele aerisite. Canalizarea mirosea frumos, a hazna și șampon cu vanilie. M-am uitat împrejur, din mers, cu mâinile în buzunare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bancher sau trader de petrol, diamante sau metale rare, îmbrăcați casual, cu haine de mii de euro. Geneva este plină de astfel de indivizi. Cu un puternic accent din Est (rusoaică?) își cere drepturile bănești pentru prestațiile sale. Apa curge șiroaie din haine și din părul blond. Nici urmă de revoltă, ci doar o plângere continuă. Nu mai este o prostituată oarecare, este sora mea, a celor care muncesc pentru a avea asigurată ziua de mâine. Nu am cum să o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a ne striga și-a ne căuta bărbații. După câteva minute de învălmășeală, omul meu, Vasile, ne-a recunoscut și-a venit spre noi. Era slab și tras la față, cu ochii duși în fundul capului și-avea pe obraz câteva șiroaie de sudoare, îmbibate cu colb, și se tot ștergea și nu mai prididea să bâiguiască și încerca să zâmbească, rușinat, emoționat, ca și când nu-și credea ochilor că suntem noi, în carne și oase: eu, Mărioara lui, și cu cele trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și i-au oferit rodul talentului lor au sfârșit, fără nici o excepție ori milă din partea împăratului, cu căpățânile retezate pe-o buturugă din piața centrală a Capitalei. Gâdele, un voinic bărbos și fioros, nici n-avea vreme să-și șteargă șiroaiele de sudoare de pe obraz, că Timur Lenk, de-ndată ce se uita la un tablou, îl și cataloga "respins", iar gâdele îl apuca pe autor de plete ori de după ceafă și-l așeza pe buturugă, după ce-i arunca pe ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
norilor s-a modificat. A devenit mai cenușie, mai murdară. Pânza norilor s-a și îndesit. Peste vreo jumătate de oră, când avionul a coborât sub plafonul de nori, pregătindu-se să aterizeze, ferestrele mici, hublourile s-au umplut de șiroaie. Vizibilitatea s-a redus. Era vreme de ploaie. Dedesubt se vedea marea, ca o tipsie uriașă de cenușă lichidă. Din loc în loc, pe fața acesteia se zărea câte-o navă, cât o coajă de nucă, brăzdând luciul apei și lăsând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Iamandi, un caraliu, că m-am Încruntat la el, și când să ne bage Înapoi În cameră, mie mi-a schimbat direcția și m-a luat să mă ducă la o cameră din asta neagră, unde pereții erau uzi, cu șiroaie de apă pe ei. La camera 8 reduit eram cu opt generali, cu profesori universitari..., era fostul ministru Ovidiu Vlădescu 2, chiar dormeam alăturea. Era Mircea Boieriu din Făgăraș, doctor În științe economice. Erau oameni pregătiți. Și printre noi erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]