6,894 matches
-
medicamente. Socoti rapid că, pentru a pune și zahăr, ea va mai pierde cîteva secunde și de aceea optă pentru varianta dulce. Dar ținu să precizeze: — Numai puțin. Abia după aceea se gîndi ce s-ar Întîmpla dacă că vreun șobolan i-ar lua dispozitivul drept gîndac adevărat și l-ar Înghiți; clădirea era plină de șobolani. Că să controleze În permanență poziția asistentei, trebuia s-o determine să vorbească tot timpul. — Spune-mi, ce părere ai, secretara asta a colonelului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de aceea optă pentru varianta dulce. Dar ținu să precizeze: — Numai puțin. Abia după aceea se gîndi ce s-ar Întîmpla dacă că vreun șobolan i-ar lua dispozitivul drept gîndac adevărat și l-ar Înghiți; clădirea era plină de șobolani. Că să controleze În permanență poziția asistentei, trebuia s-o determine să vorbească tot timpul. — Spune-mi, ce părere ai, secretara asta a colonelului... — Nu-mi inspiră deloc Încredere! se grăbi să-l anunțe asistenta. Nu știu de ce domnul colonel
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
toate, suveica, transportorul, apucătorul, axul camelor, m-am săturat să tot aștept. Ai luat-o de tot razna, Delfinașule, nu te mai poți stăpîni, îi atrage Angelina atenția, pregătindu-se să calce pe dos un material proaspăt umezit. Marș acasă, șobolanilor! țipă Roja în direcția soldaților aliniați în poziție de drepți în fața lui care nu așteaptă alte ordine, rup rîndurile și dispar în întuneric cocoșîndu-se sau tăvălindu-se ca să poată trece pe sub ușa rabatabilă a depozitului, deschisă doar pînă la jumătate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
animale și arme albe, zice Tîrnăcop. — Mai știu eu pe unul care în 21 dimineața umbla ca un apucat pe holurile Bibliotecii Universitare încercînd să facă rost de o cărticică pusă la index. Poți fi mesteacăn, fag, smochin, cocoș, oaie, șobolan, pumnal sau chiar toporișcă, continuă Tîrnăcop, tușind din cauza norului de praf făcut de ultima zvîcnire a foii de cort pe care Roja o eliberează din ultimele ancore. — O să ne mai putem măcar uita încă o dată înăuntru? întreabă Dendé, scuipînd printre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mulți alți intelectuali care n au reușit să spele putina la timp, a ajuns să fie tîrît prin închisorile și lagărele de muncă comuniste. Balta Albă și Pitești, la schimb cu Balta Brăilei sau Canalul Dunăre-Marea Neagră. întuneric, mucegai, umezeală, șobolani, lîncezeală, la schimb cu soare dogoritor, transpirație, sete, praf, oboseală, țînțari. în ziua eliberării, n-ai vrut nici să auzi de ce ți-au recomandat comisarii, ai făcut ceva pe decretul care ți-a redat așa-zisa libertate, România ți s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în care stă pitit, Roja simte că a făcut bine părăsind Baricada, pentru că oamenii lui nu fac altceva decît să ajungă de rîsul celorlalți luptîndu-se cu morile de vînt. Citiți cu voce tare, dom’ Petrică, ca să audă toată lumea de unde vine șobolanul ăsta, nu se lasă Gulie, iar Dendé îi ține și el isonul, chiar așa revoluționarule, apropiați-vă cu toții ca să vedem cine a avut dreptate, le face semn celorlalți, care încep să se îngrămădească în jurul lor. Eliberat de Miliția Capitalei, domiciliul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care locuiesc ca Într-o leprozerie, hăituiți ai soartei, oameni evacuați din locuințe revendicate, foști pușcăriași, târfe care nu mai produc nimic, copii născuți sub cerul liber, bătrâni ce-și trăiesc ultimele clipe de viață În condiții Înspăimântătoare, mame alcoolice, șobolani și șoareci mai grași decât colocatarii lor. O priveliște greu de suportat și greu de evaluat. În mijlocul locuințelor improvizate, din care mizeria iese În valuri mișcătoare, se Înalță ca un catarg semeț din pântecul unui vas, sumum-ul acestei mizerii: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
s-au aciuiat cu timpul rătăciții sorții de care am amintit mai sus. Sunt nave oarbe, ciuperci otrăvitoare, halte imunde, capcane ale sufletului, barăci ale morții care se sprijină numai pe aerul viciat care le dă târcoale. Prin ele șoarecii, șobolanii, gândacii, circulă nestingheriți și se simt și ei marginalizați, pentru că rareori găsesc ceva de mâncare. O lege nescrisă a acestui cartier al groazei este legată de păcat: cu cât ești mai păcătos, cu atât supraviețuiești mai mult frigului, foamei, cerșitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tine, cât ești de tembel. Privește afară, ce noapte Înstelată! Șapte A venit și primăvara cu un val de ploi care le-a udat până și sufletele și cu un noroi clisos format În jurul maghernițelor ca un aluat proaspăt frământat. Șobolani morți, cu burțile umflate de apă concurează În mirosurile pestilențiale cu maldărele de gunoaie. La singura cișmea din mijlocul ghetoului, care a fost Învelită iarna În câteva straturi de paie ca să nu Înghețe, apa curge amestecată cu particule de rugină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fuga ei În lume, timp În care părăsise școala, fusese violată de trei netrebnici noaptea, Într-un depou dezafectat, se drogase scurt timp numai din curiozitate, locuise câteva luni Într-un adăpost pentru adolescenți, frecventase câteva canale Împrietenindu-se cu șobolanii, se Îndrăgostise, fusese pe moarte din cauza unui avort, Începuse să scrie un jurnal, În care nota În amănunt ce i se părea mai interesant, lucrase un timp ca măturătoare Într-un parc de distracții, cerșea, Își cumpărase o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tot, s-au Înălțat până la cer, le intră În nări duhoarea lor insuportabilă, Îi Împiedică să doarmă, stau agățate de de ei ca niște platoșe, nu Îi lasă să gândească, și nici să spere. Îi umplu de gândaci și de șobolani. Angajatul ICAB-ului e alergat până la calea ferată și puțin mai lipsește ca o ploaie de pietre să zboare spre țeasta lui. De fiecare dată, revoltații renunță În ultima clipă să-l hăcuiască pe acest martir al datoriei. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ușii, cu un zâmbet luminos pe buze, Îi ia vasul din mână și Își toarnă cu voluptate, toată apa În cap. Părul, tricoul albastru și pantalonii de bumbac, mustesc acum de apă. Pare ieșită dintr-un bazin de Înot. Un șobolan roșcat traversează nestingherit aleea. Antoniu pregătește un atac violent, dar Plăcințica Îl oprește: În Olanda ai fi pedepsit. O asociație de protecție a animalelor, a interzis, cel puțin În interiorul sediului ei, vânarea, chinuirea și omorârea lor,,. -E mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
alături de noi? Ai auzit de bolile pe care le transmit? Acum o săptămână, unui prunc i-au mâncat fețișoara. A murit În chinuri groaznice. L-au Îngropat pe furiș, printre gunoaie pentru că nu aveau bani. -Antoniu, nu am inventat noi șobolanii, or fi și ei buni la ceva dacă Domnul le-a dat viață. Poate ar trebui să ne Împrietenim cu ei, să le vorbim, să-i dresăm, să ni-i apropiem... -La fiecare om de pe planetă există câteva zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
or fi și ei buni la ceva dacă Domnul le-a dat viață. Poate ar trebui să ne Împrietenim cu ei, să le vorbim, să-i dresăm, să ni-i apropiem... -La fiecare om de pe planetă există câteva zeci de șobolani. Îți dai seama că am putea dispărea, dacă nu i-am stârpi? -Nu dispărem Antoniu, câtă vreme există atâta frumusețe În lume. Chiar și În locul ăsta bătut de soartă, eu văd frumusețe, și deasupra lui strălucesc luna, soarele, stelele, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ceea ce Îl miră este că În ghetou nu a mai apărut nici măcar angajatul ICAB-ului, bărbatul sfrijit și sfios care este alergat de fiecare dată până la calea ferată. Gunoaiele au ajuns monumente, fortărețe fetide care alungă din preajma lor până și șobolanii. Dincolo de calea ferată, poarta de intrare În lumea civilizată, cerșetorii forțează orașul ca un comando furibund. Sub pământ deschid ușile metroului, la suprafață stăpânesc cimitirele, bisericile, au ocupat trotuare Întregi, au ocupat bolile mizeriei, scări de bloc, subsoluri, autobuze, tramvaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
silă. Acest havuz mohorât al gunoaielor este Înconjurat de la oarecare distanță, ca de niște dealuri Încântătoare , de casele uriașe, luxoase ale celor bogați, fortărețe cu mii de senzori, Înarmate până-n dinți cu sila și disprețul cel mai autentic față de sărăcie. Șobolani, câini și pisici amețite de foame, scurmă prin gunoaie sau aleargă printre picioarele copiilor. Copiii se joacă flămânzi și nepăsători, pentru că oricum nu cunosc altceva mai bun decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul. Cine să-i vrea pe acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cerșetori, fețe posomorâte, șantaj, delincvență, corupție, vânzoleală politică, ură, lipsă de civism, buimăceală, analfabetism, și ei se dau mari că Europa ne-a primit,,....Nu ești atât de bătrân, mai poți ține un măturoi În mână. V-ați Înmulțit ca șobolanii, nu mai are omul loc de voi, sunteți ca niște căpușe. Îmbolnăviți imaginea țării. Când a spus ,,țării,, , bărbatul s-a ridicat pe vârfuri arătând cu mâna undeva, Într-o direcție imprecisă. Lumea s-a strâns ca la bâlci. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tușești Încet, gândindu-te că s-ar putea să mă deranjezi, dar.... A venit vremea să ne controlăm reflexele care duc la moarte. Din cuvinte rămâne o spumă rece. Dacă regii, prinții, conții ar fi fost din sarcasm pictați lângă șobolani În loc de cai, câini de vânătoare sau pisici adormite, meseria de pictor ar fi fost hulită, cel puțin câteva secole. Te-am rugat să-mi faci un ceai nu să privești flacăra aragazului. Ai văzut vreodată un copil bălăcindu-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vreau burlanul de tinichea care a scos un sunet dogit care i-a făcut pe protagoniști să stingă imediat lumina slabă. Noaptea, În singurătate Îmi Închipui un act sexual universal În care copaci, flori, păsări, aștri, pietre, munți, oameni, gândaci, șobolani, case, totul e un zbucium sexual ce produce o clătinare uriașă pe care o aștept cu respirația tăiată. Afară, Întunericul a Început să coboare ușor. În casă obiectele Își pierd conturul. Îi place Întunericul, se simte bine În el, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
inima orașului. Cerșetorii concubini au plecat clătinându-se și răspândind o duhoare de urină stătută. Antoniu știe că locul lui va fi zilnic din ce În ce mai vânat. Vremea s-a Încălzit și cloșarzii ies ca muștele la soare din canalele colcăind de șobolani, din subsoluri imunde, din găoacele improvizate, ies de sub munții de gunoaie ca niște supraviețuitori ai unor cataclisme naturale, Înduioșând sau dimpotrivă scârbind așa zisa lume civilizată. Europa ne-a Îmbrățișat cu prudență și acum este cu ochii pe noi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a sila sentimentul de vină: ești vinovat de sărăcie, de prostie, de poluare, de foame, de angajamente, de bunăstare ș.a.m.d. Te sperie coada la cazanele cu mâncare? De ce nu te sperie ghetoul prin care foșgăie zi și noapte șobolanii? De ce nu te Înspăimântă gunoaiele prin care mergi și cărora nu le mai simți mirosul pestilențial? Altă voce Cantina săracillor nu este o sală de cinematograf cu filme de Oscar. Cantina săracilor este o ipocrizie, un surogat. Încă o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
odată pentru totdeauna, că ghetoul este o republică cu dezvoltare spectaculoasă, și cu legi bine definite. Cine-i calcă teritoriul și se consideră locuitorul ei, are toate șansele și toate drepturile democratice să fie egal În disperare, sărăcie, boli, gunoaie, șobolani și insecte, cu celălalt. În ghetou, sexul este o componentă stabilă a băuturii, un impuls de rutină al ei și se face la Întâmplare de multe ori, fără regrete sau mustrări de conștiință. Instinctele au oroare de normalitate. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cohortele de cerșetori, dar nimeni n-o poate clinti din Europa, că doar nu e un obiect pe care să-l muți de colo-colo. Oamenii sunt Încruntați și se uită chiorâș unii la alții. Cei care mănâncă din farfurii cu șobolanii, Îi urăsc numai pe cei care mănâncă din farfurii cu șobolanii, ca și ei. Sunt violenți cu cei blânzi și supuși cu cei violenți. Antoniu se gândește la toate astea, În timp ce traversează calea ferată, În drum spre metrou. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că doar nu e un obiect pe care să-l muți de colo-colo. Oamenii sunt Încruntați și se uită chiorâș unii la alții. Cei care mănâncă din farfurii cu șobolanii, Îi urăsc numai pe cei care mănâncă din farfurii cu șobolanii, ca și ei. Sunt violenți cu cei blânzi și supuși cu cei violenți. Antoniu se gândește la toate astea, În timp ce traversează calea ferată, În drum spre metrou. L-a lăsat pe Kawabata dormind, după ce l-a hrănit aproape cu forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
foarte mult de ele, imaginația mea extrem de harnică, lucra În voie Închipuind baluri și mobilier somptuos din timpuri apuse, dar acum, Înăuntrul zidurilor ciuntite, mormanele de gunoaie, care făcuseră de-a lungul anilor un fel de strat geologic, erau adăpostul șobolanilor pe care nu-i tulburau nici măcar șatrele zgomotoase de țigani, din apropiere,. După plecarea mea din casa soților bătrâni, urma să vină pentru a lucra În liniște, un pictor vestit. De zece ani venea cu regularitate În lunile de toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]