KorAP: Find »[drukola/base=șocat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...37 >

924 matches

Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479

mass-media, fiind foarte puține analizate profesionist. Ceea ce lipsește, de asemenea, este analiza violenței împotriva femeii ca problemă socială, precum și prezentarea mijloacelor prin care ar putea fi contracarate aspectele sociale. La rândul ei, comunitatea este prezentată în mass-media ca un martor șocat și neajutorat al cazurilor grave de violență împotriva femeii. Se remarcă totuși anumite inițiative disparate. Cele mai importante sunt cele de la radio (de exemplu, inițiativa postului național de radio de a dezvolta un tip de hotline pentru victimele violenței domestice

Revista de asistență socială (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

puse pe ochi și se ridică În capul oaselor. ― Nu vrei să te măriți cu Mikey? ― Nu. ― Mikey e un băiat grec cumsecade. ― Știu asta. Dar nu-l iubesc. Îl iubesc pe Milton. Tessie se aștepta ca Desdemona să rămână șocată, sau să se Înfurie, dar, spre surprinderea ei, bunica mea nu prea păruse să recepționeze mărturisirea. ― Nu știi asta, dar Milton m-a cerut În căsătorie mai demult. I-am răspuns că nu. Acum o să-i scriu și o să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
să facă alte treburi. Din bucătărie se auzeau râsete târziu În noapte. Îl auzeai pe Capitolul Unsprezece: ― Pe ăsta l-am denumit Harry Reems. Apoi ceilalți băieți strigau: ― Nu se poate, Stephanides! Și, dacă tot veni vorba, eram eu singura șocată de reclamele acelea vechi de la Ball Park, cu imaginile cu frankfurteri roșii umflându-se și lungindu-se? Unde erau cenzorii? A observat cineva expresia de pe chipurile mamelor când erau difuzate acele reclame sau felul În care, imediat după aceea, discutau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cuvânt. Dincolo de ea, chiar deasupra marginii scenei, era fața rumenă a domnișoarei Fagles, care-i șoptea lui Maxine replica următoare. Nu era trac. În creierul lui Maxine Grossinger izbucnise un anevrism. La Început publicul interpretase clătinarea ei bruscă și expresia șocată ca făcând parte din piesă. Începuseră să izbucnească râsete la adresa jocului fetei care o interpreta pe Ismena Dar mama lui Maxine, știind exact cum arăta durerea pe chipul copilului său, sări din scaun. ― Nu! strigă ea. Nu! La șase metri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
bărbia În piept, m-am uitat În jos și am văzut că Luce ținea brândușa mea Între degetul mare și arătător. O Întindea cu o mână, iar, cu cealaltă o măsura. Apoi lăsă rigla și scrise niște observații. Nu părea șocat sau Îngrozit. De fapt, mă examina cu mare curiozitate, aproape cu pasiune. Vedeam pe chipul său un element de venerație sau prețuire. Lua notițe În timp ce continua, dar nu vorbea despre fleacuri. Concentrarea lui era intensă. După un timp, ghemuit În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
luăm rămas-bun. Cum stăteam așa, privindu-mi bunica, Desdemona Își Întoarse deodată capul și mă zări. Își duse mâna la piept. Cu o expresie Îngrozită, se lăsă pe spate În perne și țipă: ― Lefty! A fost rândul meu să fiu șocată. ― Nu, yia yia. Nu e papou. Sunt eu, Cal. ― Cine? ― Cal. Am făcut o pauză. ― Nepotul tău. Nu era cinstit, desigur. Memoria Desdemonei slăbise. Dar, oricum, n-ar fi ajutat-o. ― Cal? ― Îmi spuneau Calliope când eram mică. ― Semeni cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

a catedrei, pe un scaun, sprijinită pe coate, cu pletele de culoare blond închis revărsându-i-se pe umeri, pe lângă mâini, până ce atingeau discret suprafața pupitrului. Mă privea, dar nu uimită, cum aș fi crezut că o să mă privească, nici șocată sau înspăimântată. Avea un zâmbet pe față. Discret, dar prezent. Întinse capul înspre al meu. Oare vroia să mă sărute? Oare o voi putea săruta? Închisesem ochii în așteptarea momentului și... o atingere pe mână. Deschisesem ochii. Mâna ei rece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885

și pentru el, și pentru Livilla. Plancina și soacra ei se privesc interzise. Pupius își ține ochii fixați cu încăpățânare pe vârful sandalelor. Și Calpurnius tace, stingher. Nici unul din ei nu știe ce să spună ca nu cumva să pară șocat sau deplasat. — Scrisul nu vi se pare o ocupație demnă de o femeie din lumea bună? întreabă batjocoritor Agrippina. Se simte răzbunată și surâde mulțumită. — E nepoata împăratului și a lui Marcus Antonius..., mur mură derutată Calpurnia Cezarina. — Despre ce

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
se indignează la rândul său Sallustius, care a preferat să nu se bage până acum. Roșu la față, istoricul vântură din brațe către el ca să fie lăsat să termine. Un discurs este asemănător corpului omenesc... Doamnele schimbă între ele priviri șocate. — Am trăit s o aud și pe asta! ironizează în continuare Sallustius Crispus. De data aceasta, Titus Livius nu-i mai acordă nici o atenție nepotului confratelui său. Umflă pieptul. — Un corp omenesc este frumos abia atunci când nu îngă duie să

Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

îmi țin mâna la gură ca să-mi înăbuș râsul care crește înăuntru. Sophie nu mai spune nimic, nu mai poate spune nimic. E absolut, sută la sută uluită și se dă la o parte, arătând în sus, cu o privire șocată. Ben îi zâmbește în semn de mulțumire și începe să urce scările, în timp ce eu încep să le cobor. Ne întâlnim la mijloc. ― Să vă distrați, strigă Lisa, care în momentul acela apare în capul scărilor ca să vadă cum arată Ben

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
și când mă uit la fotografie, îmi pot simți ochii mărindu-se a neîncredere, în timp ce gura îmi rămâne deschisă. O, Doamne, șoptesc. O, Doamne. ― Știu, spune Geraldine. Nu-i așa că ești frumoasă? Dau din cap în semn că da, prea șocată ca să mai vorbesc, în timp ce-mi urmăresc cu arătătorul pomeții și bărbia în formă de inimă. Cum? Adică, când? Cum... ― Paul a făcut-o, mă lămurește Geraldine, deci nu este chiar meritul meu, eu doar i-am spus să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
interesant, spun eu, când de fapt sunt foarte entuziasmată, atât de entuziasmată încât nu cred c-o să pot dormi în noaptea asta. Am cumpărat niște lucruri pentru sală, m-am înscris azi la una. Glumești, exclamă Sophie, care pare complet șocată. ― Ba nu, spun eu bucuroasă. ― Dar pentru ce te-ai înscris? întreabă Lisa. ― Ca să fiu în formă, tu ce crezi? O să slăbesc din greu, o să ajung într-o formă bună, iar în câteva luni nici n-o să mă mai recunoașteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Geraldine confuză. ― Nu, bolborosesc eu. Și nici nu știe cum e ea, dar Sophie îl place pe Ben și cum crede că Diana e un lup îmbrăcat în miel, vrea să-l scoată de acolo, orice-ar fi. Geraldine pare șocată, dar își dă seama rapid că e un moment clasic. ― Clasic! murmură ea uluită, uitându-se la Sophie. Sophie, naivă cum e, pare să fi hotărât în mai puțin de un minut că Ben a fost în mod clar acaparat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
primi o asemenea ofertă în mod obișnuit. De fapt, nici n-am mai zburat vreodată până acum, iar acum zbor la clasa business! Mulțumesc, mulțumesc foarte mult. Nu mai are rost să spun că fata de la poarta de acces pare șocată, și-și dă seama de greșeală, dar norocul meu că e prea târziu. Și nici nu-mi mai pasă că m-am purtat atât de nesăbuit, pentru că eu sunt cea care are parte de așa ceva. Eu sunt cea care zboară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
să mă împac cu ceea ce tocmai s-a întâmplat. Cred că tocmai am avut un orgasm! Pentru prima oară în viața mea, știu și eu despre ce tot scriu revistele alea. Mă simt minunat, și mă simt și un pic șocată de toată treaba, ca și cum ar fi fost o explozie: a fost doar atât de uimitor și atât de neașteptat. ― Nu, adică, asta chiar a fost diferit de ceea ce-am mai trăit, spune Brad. Crezi? Dar eu ce să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
visător în voce? ― Mă bucur foarte tare pentru tine, spun eu. Sper să ai parte de tot ce-ți dorești. ― Mmm, murmură ea. Un inel de logodnă cu diamant de opt carate și Nick Maxwell. Viața mea este perfectă. Sunt șocată. ― Vrei să spui că ți-a dat un inel de logodnă? ― Nu fi prostuță. Doar îmi plănuiam viitorul. Râd. ― Uite, convorbirea asta mă costă o avere, și trebuie să vorbesc cu redactorul-șef. Vrei să-mi faci legătura? ― Succes, spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
mâna mea de pe brațul ei, după care se eliberează cu o smucitură, se întoarce brusc la mine și-mi spune apăsat: ― Ia mai du-te tu dracului. Rămase acolo pentru câteva clipe, vădit încântată să vadă cât am fost de șocată, după care plecă, și mă lăsă acolo tremurând ca frunza. Dacă aș fi fost putut să dau de Brad, i-aș fi spus imediat ce se întâmplase, să rezolve problema, s-o dea afară, ceva de genul ăsta. Dar Brad nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
eu de greutatea în exces ca să mă protejez. Termin de citit revistele și iau apoi un morman de fotografii. Trec prin ele încet, metodic. Fiecare dintre ele surprinde o femeie imensă, și numai ce mă gândesc că am fost destul de șocată cât să mă țină o viață întreagă, văd ceea ce explică brusc totul - și nu mă pot abține. Oricât de clișeizat ar părea, îmi acopăr gura cu mâna și trag aer în piept. Pentru că acolo, e Jenny goală, în toată splendoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
cine este această femeie misterioasă? „Nu e celebră“, râde el. „Numele ei e Jemima Jones.“ Încep să tremur. Nu știu dacă să râd sau să plâng, dar nici una dintre noi nu scoate un cuvânt, și cred că Lauren e la fel de șocată ca mine. După o vreme, Lauren se încruntă și ia plicul, și-n loc să-l ducă la coș, se uită în el, zâmbește, și apoi mi-l dă mie. Mă uit la ea, apoi pipăi plicul. Acolo mai e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

Marlena. Ar trebui să acopere totul. Deces neașteptat. Îmi pare rău să vă spun, dar Bibi nu a făcut nici o asigurare de călătorie. De ce-și cerea scuze Vera pentru mine? În timp ce fiecare murmura câte ceva, care mai de care mai șocat, mai dezgustat sau mai dezamăgit, eu strigam și băteam cu pumnul În masă ca să-mi impun punctul de vedere. Dar nimeni nu mă auzea, desigur, cu excepția lui Poochini, care Își ciuli urechile, Își ridică boticul și scânci Încercând să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
s-a făcut rău azi-noapte? Bennie cântări alternativele și decise că sinceritatea era cea mai bună cale. — De fapt, a murit pe neașteptate. —O, Doamne! A murit ieri? Acum câteva săptămâni. —E imposibil. Da, știu, și noi am fost foarte șocați. Ne-a fost o prietenă foarte dragă. Ce vreau să spun e că lucrul ăsta e imposibil pentru că am vorbit cu ea ieri. Era acum rândul lui Bennie să fie complet confuz. —Ați vorbit... —La telefon. M-a sunat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
gay, dah ler ah gay, murmurară locuitorii junglei după care se Închinară scurt. Marlena era uimită de cât de aspră era pielea lor, chiar și a copiilor. Mâinile li se Înăspriseră de la bătături și tăieturi. Unul dintre bărbați, constată ea șocată, avea doar două degete osoase la o mână și o strânse tare vrând parcă să-i fure ei trei degete să și le pună la loc. Rupert venea după Marlena și-n timp ce avansau strângând mâini, ea observă ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
că le părea rău să plece de la niște oameni așa de minunați. În continuare, Roxanne făcu un pas Înainte, luă mâinile micuțe, aspre, ca niște gheare ale bunicii și-i puse banii În ele. Femeia se uită la teanc, păru șocată și jignită, Îi Împinse Înapoi În mâinile lui Roxanne și-și ridică palmele ca și cum s-ar fi apărat de un demon. Se așteptaseră la asta. Marlena Îi prevenise deja că la chinezi era obiceiul de a refuza teatral de trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
ore ciudate, când se știa sigur că destinatarii lor sunt acasă, ore la care de la primul țârâit se intuia că nu pot fi decât vești proaste, Încă Înainte ca GNN să difuzeze știrea de ultimă oră. Familiile prietenilor mei priviră șocați cum un individ cu voce mieroasă și accent britanic vorbește despre cei dragi ca și cum le-ar fi făcut panegiricul. Garrett privea și el reportajul dintr-un apartament aflat În al doilea hotel de lux din Bangkok și regreta că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
fi murit. Prezentatorul de știri interveni: Pentru cei care au dat drumul la televizor mai târziu, a fost o Înregistrare trimisă de TV Myanmar Internațional, cu Harry Bailley... Timp de câteva clipe, prietenii mei din Locul Fără Nume fură prea șocați ca să spună ceva. Nu pot să cred, spuse Roxanne Într-un sfârșit pe un ton stins. Wendy Începu să plângă și se sprijini de umărul lui Wyatt. Marlena se Întrebă cine era femeia căreia Harry i se adresase cu atâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]