9,824 matches
-
mijlocul orașului. Și m-am întors să îl recapăt, cu toată sila, cu tot dezgustul pentru acea femeie, pentru acea jalnică cocioabă. Am bătut în ușă ascultîndu-mi bătăile inimii, apoi, cu ochii plecați să nu o mai văd, mai mult șoptind, am rugat-o, am implorat, i-am cerut unica mea avuție, dar totul a fost zadarnic, mi-a repetat într-una, cu acea strîmbătură care vroia să fie un zîmbet, că nu a văzut, că nu a găsit nici un ceas
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
liniștiri și senine asumări de sine, așa cum în Rusia speraseră în miracolul vindecării lui Menuhim. Cînd Mendel, în ziua în care îl mustrase, începe să plîngă, țăranul îl consolează în cel mai simplu mod posibil. Atingîndu-I umerii firavi, el îi șoptește: "Dormi, dragă evreule, dormi și te odihnește!" Somnul pe care i-l recomandă Sameșkin poate fi interpretat și ca moarte, ca abandon al eforturilor de căutare, ca ultimă și definitivă resemnare. Acesta mi se pare a fi finalul lui Mendel
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
Supralicitate pedagogic pentru adevăratele sau falsele lor virtuți patriotice, unele din poeziile sale au ilustrat tema decenii în șir. Ceva mai sobre și mai puțin permeabile emfaticului ridicol, Pui de lei și Țara mea (oare nu I. S. Nenițescu îi șoptea lui Em. Bucov titlul poemului-maraton, ajuns și acesta mascotă pedagogică?) au devenit campioanele cărților de citire, unele versuri din ele circulînd autonom, cu valoare de slogan. Nici chiar reciclările ironice ale postmoderniștilor nu le-au slăbit vraja hipnotică. După o
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
ființa mea o zburătoare/ cu alt chip// am încercat să fac altceva/ dintr-o pasăre Phoenix uitată/ ce mi-a căzut într-o noapte pe ochi/ dintr-o dată// degeaba vrei să perfecționezi lucrurile/ și chiar pe tine mi s-a șoptit/ moartea e singura care te perfecționează/ la infinit". Prefața semnată de Eugen Negrici încântă și ea prin frumusețea ideilor. " Tensiunea care se naște între tonul calm al mărturiei și disperarea pe care o disimulează are o nebănuită forță lirică. Impresionantă
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
cap, binecuvîntîndu-l, și mă speriasem, fiindcă româna seamănă cîteodată cu spaniola sau cu portugheza, iar fața bisericească slujind în cabina grea de nuc aruncînd reflexe în bătaia luminii electrice putea să înțeleagă cîte ceva... Las-o mai moale! - i-am șoptit la un moment dat zîmbindu-i preotului, - că ne facem de rîs, încercam să-l înduplec. Ce-i venise lui să facă pe grozavul tocmai aici unde, orișicît, grandoarea locului măcar te obliga la respect... Ai grijă, strigai în argoul bucureștean
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
școală, și convingătoare, a globalismului, este chiar mediul înconjurător, rama tabloului - atît de diverse - în care viețuim. "Ștergerea datoriilor" e ABC-ul noului alfabet pe care-l deprindem treptat și, pare-se, cu recunoștința de rigoare. Un bătrîn mi-a șoptit cîndva la ureche: - Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri! Același "om de bancă" ne atrage atenția că e de datoria noastră "să implementăm acorduri internaționale asupra modificărilor de climă și a diversității biologice". Democrația culturii, a buneistări
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
în gardurile stînii/ huo, jivinelor!/ ați și simțit mirosul de carne al/ verbului agonic?// Nimic de la zei, nimic pentru/ zei în scrisul agonic:/ doar omul. Doar pentru ospățul său./ Și pentru tine, tulpinile de crin/ ale literelor, Doamnă, care-mi șoptești:/" Mai credibil este paharul tău/ decît pocalul de aur din ceruri./ Mirosul lui de myrt va putea înăbuși/ duhoarea cărnii mele? Cu ce vom/ atinge acest pahar dacă buzele mele/ vor fi scrum, pulbere?"// Cu dinții, tîrfă, cu dinții. În
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
parfumat;/ Altul recită la o sindrofie: " Nu există poem definitiv,/ ca un mormînt... Versul e înșelător precum nisipul/ deșertului vălurit de vînturi. Pășește, Doamnă, pe tine/ te așteaptă..." Dar Doamna s-a apropiat deja de fursecurile/ de pe mese și-i șoptește însoțitorului: "Orașul acesta/ își merită poeții..."" (Viziune dintr-un oraș de Nord-Vest). Sau succint burlesc: Dezgustat și înjosit versul veacului:/ nu vrea să devină text, nu vrea să devină/ coajă, nu vrea să fie precum solzii pe/ trupul nostru// Și
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
a-mi spune sunt Dumnezeu/ posed trecerea către seve când sufletul/ Înfășoară trupul mort într-un cearceaf./ Posed spaima și spinul./ Posed o cameră unde strig viață/ Și viermele mă degustă pașnic./ Și mai am puterea să-ți respir crucea/ Șoptindu-ți Aleluia" (Posed). O "Ars poetica" plasează actul creației în întuneric și singurătate, impusă recluziune în sine, în subteranele conștiinței, pentru ca de acolo să izbucnească, trandafir răsărit între gunoaie, lumina orbitoare a poeziei: "Mă ascund pentru a scrie un poem
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
Însoțită de umbrele mele/ rătăcesc prin locuri/ roase pînă la sînge/ de amintiri" (Popas). Odată obținută această performanță, d-sa trăiește liric (prin delegație!) în locul lor: "Îngerul meu/ singur și el/ asculta noaptea hohotind prin unghere// sînt păsări de întuneric/ șoptesc/ socotind pe degete orele/ oprite în loc//în răstimpuri/ cartea citită de noi amîndoi/ tresare// e și ea o ființă/ îmi spune Îngerul/ și se face nevăzut printre file" (Înger îngerașul meu). Ori: "Picătură de ceai/ luminează palid chipul ferestrei/ cu
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
de către reprezentanții clerului luteran, autorul, un anume Andreas Kempe, se distrează descoperind burlescul savuros al acestei goane după Eden și descrie un Paradis care pare mai curînd preluat din glumele vremii noastre: cu o Eva sedusa de șarpele care îi șoptește vorbe dulci și fatale în franceză, un Adam danez și un Dumnezeu vorbitor de suedeză. Lui Leibniz îi datorăm, se pare, ipoteza inițială a indo-europenei, pentru că el vorbește despre o origine comună, plasabilă într-un spațiu scitic, a tuturor limbilor
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
și o pisa, măruntind-o, încît abia de se mai putea zvîrcoli, era dincolo de puterea mea de iertare. Era scîrbos și hain; l-am urît cinstit, din tot sufletul. Mami săracă nici glas nu mai avea, abia o auzeam că-i șoptea ceva în ureche, încîlcit, de parcă alergase pînă la gardul magaziei și înapoi, nu înțelegeam nimic. Cred c-ar fi trebuit să răcnesc după ajutor, dar ceva mă ținea cu ochii holbați la ei și cu gura uscată și-am tot
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
în întuneric, iar Charles doarme undeva, într-o cameră de la parter), pipăind cu grijă pereții, tresărind ori de câte ori i se pare ca scârțâie podeaua, oprindu-se apoi, bătând discret la o ușă și - inima, desigur, să-i spargă pieptul, nu altă - șoptind: ăMadame Bovary! C^est moi!a" Într-un scurt intermezzo - aproape liric - (Tristețea jurnalului), Alexandru Călinescu îl urmărește pe Roland Barthes rătăcind pe străzile Parisului. Prin intermediul paginilor de jurnal cuprinse în volumul Incidents (Seuil, 1987), Al. Călinescu recompune imaginea unui
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
spectacol al spontaneității. Totodată, limbajul folosit în relatarea faptelor este un limbaj poetic foarte bine însușit, care nu obligă la o pronunțare solemnă. Denișa Comănescu poate deopotrivă să se amuze și să se lamenteze, să acuze și să alinte, să șoptească și să strige în limba poeziei sale. Îndrăznelile artistice nu sunt acompaniate de acel înfiorător răpăit de tobe care la circ anunță salturile mortale sau care la alți poeți evidențiază "eroismul" unor invenții imagistice. Poeta se lansează în riscante aventuri
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
ea, trecuse un timp: un fel de numărătoare inversă începuse ca atunci cînd se lansează o navă în cosmos. Unele femei mai în vîrstă, săsoaice bătrîne, cine știe cum scăpate de urgia deportărilor, se închinară repede, cum se închină ei de-a-ndoaselea. Una șoptea dusă un Pater. Și,...cînd nimeni nu se mai aștepta, după pendularea limbii clopotului ce părea fără vreun capăt sau fără vreo consecință cît de cît vrednică de a fi luată în seamă ori de a imprima aerului din preajma clopotniței
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
Basarabiei se imprimă tot mai adânc pecetea „mancurtizării” care înseamnă în primul rând uitarea cuvântului mamei, realitate surprinsă veridic de poetul Grigore Vieru chiar în cunoscutul poem ce poartă titlul « Cuvântul Mamei»: Pruncii îl zuruie. Bătrânii îl visează. Bolnavii îl șoptesc. Munții îl gândesc. / Fricoșii îl strigă. Orfanii îl lacrimă. Răniții îl cheamă. / Iar ceilalți îl uită. / O, Mamă ! O, Mamă ! (VRF, 53 / De la noua atitudine față de Cuvânt, la Necuvânt TGrp, 282). În poezia de Chișinău a lui Grigore Vieru, Mama
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
puncte critice. După această logică, s-ar putea specula că dl Nastase ar dori dezlipirea Transilvaniei de România pentru că aici PDSR-ul nu prea are succes! Investitorii străini nu vin pentru că legislația românească e aberantă, si nu pentru că le-a șoptit vreo păsărica belicoasa că aici va fi război! După cum faimoasa conducta cu petrol ne ocolește din cu totul alte motive decât cele invocate de prim-vice-solistul pedeserist. De ce să vedem râul doar la alții și să nu-l vedem la noi
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
care eu l-am dat lui Danny, pe cartea mea, sub privirile nedumerite ale scriitorului Eugen Caraghiaur, surprins de această vizită, tradiționalele fotografii, strângeri de mâini și discuțiile de curtoazie. În final, celebrul scriitor Danny Laferriâre, înainte să plece, îmi șoptește discret: „Dacă mâine, mai uit ecusonul acasă, mă mai ajuți?” I-am strâns mâna pe care mi-o întinsese și i-am spus, tot pe șoptite: „Poți conta pe mine, oricând!” S-a îndepărtat râzând. La standul nostru se schimba
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
ne spună unde! - Fir-ai tu a dracu cu pilele tale cu tot! Unde ai găsit?s...ț Vecinul său, din pricina căruia se stârnise toată harmalaia, încerca să-i potolească, dar nu-i asculta nimeni. - Cred că o să fim linșați, șopti el, zâmbind, nu se știe de ce. Vom fi jertfiți pe altarul istoriei". Sondarea conștiinței lui Ion Popescu - care, prin extensie, devine conștiința fiecăruia -, atinge zonele psihologiei abisale. Mutațiile pe care o conștiință torturata le poate suferi conduc la reacții neașteptate
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
Discuții de pahar (și despre educație, printre altele...). Textul Anei Maria Sandu este o confesiune aproape înspăimântătoare despre examenele prin care a trecut, de la admiterea la liceu până la masterat, de pe urma cărora s-a ales și cu o voce care-i șoptește, la răstimpuri, că mai are, poate, vreo probă de dat... Cu tot cu emoțiile cumplite care liceenilor și studenților de azi li s-ar părea, evident, reacții exagerate! Reconstituirea unor taclale despre orice și despre nimic îi arată Stelei Giurgeanu fața neschimbătoare
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2514_a_3839]
-
bărbați și alte femei din timpurile ce vor veni, triști și meditativi ca el, și din motive asemănătoare, își vor opri vertiginoasa curgere a zilelor și vor simți și ei, fie și numai pentru câteva clipe, iluzia eternității. Georgina, a șoptit, mângâind grilajul ruginit și contemplând magnolia, ca și cum printre ruinele grădinii părăsite spiritul ei s-ar putea înființa și chiar și trupul ei, cu acea nespus de fină cută pe frunte care părea să întrebe ce sens are viața, ce înseamnă
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
înființa și chiar și trupul ei, cu acea nespus de fină cută pe frunte care părea să întrebe ce sens are viața, ce înseamnă iluziile și frustrările existenței; însă ușor uimită, cu rezerva și modestia tuturor întrebărilor ei. Georgina, a șoptit iar înspre umbre. Printre rămășițele trupului tău, printre viermii flămânzi și febrili, chiar și acolo sufletul-mi va dăinui, străvechi locuitor de pe pământul devastat, acum văduvit de cămin și de patrie, orfan care-și caută ființele îndrăgite, printre strigăte anonime
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
Universitat hârtie corespunzătoare), onorabilul Marinka să fie prietenă cu d-na Wien, m-am întors în Austria. profesor Pasche s-a adresat doctor Kyr le , f i i ca fos tu lu i Deoarece luarea acolo a unei asistentului său șoptind: ‘Eine președinte al Austriei. În virtutea diplome, pe care am obținut-o cu andere Osten’ (încă unul din noilor hotărâri ale UNESCO și Summa cum Laude, mi-a luat timp, Răsărit). Descumpănit, am avut datorită sprijinul șefului statului, nu am reușit
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
din aripi, încearcă să-și păstreze echilibrul dacă cineva le lovește cu umărul ori cu servieta. Celelalte acceptă pâinea și peștii pe care-i sfâșie cu ciocul și ghearele lor ascuțite. Eu însă încerc să le dibuiesc privirea de chihlimbar, șoptindu-le pătimaș la ureche: „Te iubesc... TE IUBESC... ești frumoasă...” De-aia și fug de mine. Înțeleg - nu-i ca atunci când le întinzi un pește. Înseamnă.... că le dorești, le invidiezi și le ameninți cu un ochi înroșit, cu gheare
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
îi reprezinte pentru că a intrat în această cursă prezidențială, va găsi cu siguranță o posibilitate ca în următoarea perioadă, cu cât mai repede, cu atât mai bine, să recunoască că nu este adevărat ceea ce a declarat, că poate i-a șoptit un consilier și nu a avut timp să proceseze informația respectivă și că, de fapt, a greșit. A mințit de trei ori. Nu înțelegem de ce nu a dorit să recunoască faptul că s-a întâlnit la Vila Lac 3 cu
Gabriela Firea, întrebare pentru Klaus Iohannis: De ce minte? by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21830_a_23155]