814 matches
-
SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI ‘’Lectura poeziilor lui Vasile Burlui ne face să dăm credit absolut sincerității și autenticității confesiunii care le naște. Este, în ele, ardoare, tensiune existențială la cele mai înalte cote, dar și rostire surdinizată, șoptită (nu întâmplător se face specificarea „poeme șoptite”) la pragurile de jos ale trăirii sufletești. Psihogramele care constituie întregul tablou al ideației sunt învăluite într-o delicatețe a simțurilor, într-un aer mioritizat, filtrat printr-un permanent catharsis. Ceea ce îi reușește
CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354929_a_356258]
-
Lectura poeziilor lui Vasile Burlui ne face să dăm credit absolut sincerității și autenticității confesiunii care le naște. Este, în ele, ardoare, tensiune existențială la cele mai înalte cote, dar și rostire surdinizată, șoptită (nu întâmplător se face specificarea „poeme șoptite”) la pragurile de jos ale trăirii sufletești. Psihogramele care constituie întregul tablou al ideației sunt învăluite într-o delicatețe a simțurilor, într-un aer mioritizat, filtrat printr-un permanent catharsis. Ceea ce îi reușește pe deplin poetului este această atragere coparticipativă
CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354929_a_356258]
-
în trăirile sale profunde și, în comunicarea/cuminecarea sa cu Dumnezeu sau în proiectarea spațială a confesiunii. Dantesca „iubirea mișcă sori și stele”. Apare reformulată sub raportul cu experiența trăită, „iubirea se mișcă printre sori și stele”. Înger răstignit (poeme șoptite) a profesorului universitar Vasile Burlui e, neîndoielnic, o revelație’’. Acad. Mihai CIMPOI ‘’ Avem de-a face, în acest superb volum, cu o poezie a eurilor sfărâmate, rătăcite și fărâmițate de ineluctabil, de situația fără ieșire care este soarta omului. În
CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354929_a_356258]
-
anume Recviem... Fără o necesară stare de grație, lectura aceasta inițiatică - în bucuriile și tristețile vieții, se dovedește anevoioasă, dacă nu imposibilă. După chipul și asemănarea Vieții înseși’’. Prof. Univ.dr. Constantin FROSIN, laureat al Parlamentului European ‘’Față de Înger răstignit (poeme șoptite), o antologie de autor care reunea primele cărți - Philemon și Baucis, Concert melancolic, De Anima -, în Rendez-vous sideral (Editura Apollonia, 2012), Vasile Burlui, chiar dacă rămâne în elegie, scrie o poezie elaborată în orizontul unei constelații simbolice; dincolo de majuscule (Timpul, Spațiul
CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354929_a_356258]
-
era mai deșteaptă ca ele și ea își lua tot ce era mai bun de la viață. Dar nu voia să fie răutăcioasă, așa că asculta destinsă poveștile de amor, care țineau cîte o lună, două, și apoi explodau scandalurile acelea mici, șoptite, cu miros de sarmale și gust de salată de beof, pentru că damele erau mai întîi și mai întîi gospodine și abia apoi putea fi luată în vizor și disponibilitatea lor de femei moderne, care părăsesc bucătăria și se transformă ca
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CĂRAREA MEA DE PE NORI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 276 din 03 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Cărarea mea de pe nori Atâtea întrebări pe șoptite mi-a pus cerul Încât a trebuit să bat drumul spre infinit, Învățat de la bunici când e cald să bat fierul, Să-mi fie răspunsul rotund și împlinit. Călcam pe nori de neânțelegeri și bătătorită A rămas poteca spre albastru
CĂRAREA MEA DE PE NORI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356944_a_358273]
-
vin. -Aaa! Iată, vine ... -Salut Florine! Salut Cocoșel! Cum o mai duceți? -Bine. I-am răspuns.Dar tu...?! - Mă lupt cu veșnicia... -E bine de tine, nu mai ai necazurile noastre. Ne amenință expropierile făcute de comuniști, spuse cu glas șoptit Cocoșel. Înserarea se lăsase peste urbea de la poalele Dealurilor Oltului, Marcului și Verdii. -Poftiți, intrați domni mei, luîndu-ne de după gât Ștefănescu. Am intrat în Grădina de Vară și ne-am așezat la o masă asupra căruia se aplecau crengile unui
ÎNTÂLNIRE ÎNTÂMPLĂTOARE CU GIB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356547_a_357876]
-
de facere . Este o mărturisire tulburătoare despre actul creației. Cu atât mai importantă cu cât reflectă cu fidelitate întreagă capacitatea narativă a scriitoarei. Este un dialog fascinant, acela dintre Maestru și discipolă, pornind de la Scrisoarea trimisă către Nimeni, o scrisoare șoptită ca o căință . Un fel de epitaf, despre Moarte. Omul, hăituit de ireparabil așa cum scrie Maestrul, trebuie să poarte gândul morții cu sine, toată viața. Cu ideea aceasta, nu va putea să se obișnuiască niciodată, nici măcar în clipa teribilă din
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
să nu lâncezească - aș vrea să vă-ncânt, să vă vindec, să-ndemn albinele să roiască, iar pe-Afrodita s-o simt, cum din inima mea, pururi, se-nfruptă. Citește mai mult ELOGIU INFRUPTĂRIIPlin de melancolie, vă implor, neâmblânzitelor ursitoaresă-mi șoptiți, chiar în vis, câtă putere în sufletu-mi, ați pus -de-o vreme, doar cu mine mai lupt, ori cu demonul nesupus,si, ca Orfeu, din adâncuri izbândă îmi cânt în lumea de sus, viitoare -dar gându-mi viteaz, cu-al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
nu pot privi în ele, în acele momente triste să privesc doar chipul tău ... Mă cuprindea câte un tremur, după care mă simțeam vlăguită de puteri ... Îți priveam trupul neînsuflețit în acele zile și nopți, rosteam rugăciuni, uneori cu glas șoptit, alteori în gând. Mai venea preotul și săvârșea slujba de toată noaptea ... Sufletul tău mai era lângă mine, plutea ușor prin casă. Devenise un simplu spectator; privea totul în liniște, eliberat de stresul vieții ... Și Doamne, „Veșnica pomenire” acea cântare
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
minerală. Totuși, nimeni nu se ferea de ea. Era discretă și nu vorbea niciodată despre ceea ce fac ori discută cei din jurul său. Era încă un motiv pentru care băieții o doreau aproape de ei, în afară de faptul că‑i mai ajuta cu șoptitul ori cu fițuicile la dezbateri și verificări. Într‑un cuvânt, era o amică bună. Adevărat, până s‑o cunoască băieții bine și s‑o admită așa cum era, s‑a mai găsit câte un „bădăran” care s‑o jignească și să
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
noi suntem două plăpânde imitații De care n-au să știe vreodată invitații; Să-ți ceri bilet de voie căci părăsindu-ți locul Figura de ansamblu, n-o afectează jocul Să-mi spui ce ai de spus discret și pe șoptite Cum picură tăcerea în seri din stalactite Să te menții în formă, vom merge doar la trap Aș vrea să fii atentă și semn să-ți fac din cap Că inima nu are de ce să ne palpite: Noi suntem manechine
PLIMBARE CU TRĂSURA de ION UNTARU în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355722_a_357051]
-
zămisliri Din apele tulburi de multe păcate. La ceas de vecernii un dangăt dulceag Mă cheamă s-aprind lumânări pentru vise Se strâng ne-mpliniri și trec peste prag În casa luminii cu geamuri deschise. La ceas de vecernii cuvântul șoptit Se-ntoarce-ncărcat de miresme alpine. În casa sunt îngeri și sfinții-au sosit E noapte, e cald și e bine. AM CURS Am curs în nădejdi frumos colorate Și-n clipa ce trece a curs dor din EU. Am
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
zămisliri Din apele tulburi de multe păcate. La ceas de vecernii un dangăt dulceag Mă cheamă s-aprind lumânări pentru vise Se strâng ne-mpliniri și trec peste prag În casa luminii cu geamuri deschise. La ceas de vecernii cuvântul șoptit Se-ntoarce-ncărcat de miresme alpine. În casa sunt îngeri și sfinții-au sosit E noapte, e cald și e bine. AM CURS Am curs în nădejdi frumos colorate Și-n clipa ce trece a curs dor din EU. Am
DOMNICA VĂRZARU [Corola-blog/BlogPost/370824_a_372153]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > RĂSUNĂ APROAPE ȘOPTIT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2033 din 25 iulie 2016 Toate Articolele Autorului răsună aproape șoptit toate urmele tale rămase în viața copilei adolescentei femeii ești tatăl și prietenul și adolescentul nebun care fură gândurile gesturile și
RĂSUNĂ APROAPE ŞOPTIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370875_a_372204]
-
bufnește mimezi mimăm tăcerea care răsună aproape șoptit în toate urmele tale rămase sau nu în viața femeii cu ochii din cărbunele care i-a conturat vag lumina viața urma... Anne Marie Bejliu, 24 iulie 2016 Referință Bibliografică: răsună aproape șoptit / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2033, Anul VI, 25 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
RĂSUNĂ APROAPE ŞOPTIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370875_a_372204]
-
Parcă vrea să prindă ceva! Désirée privi degrabă și, având confirmarea spuselor copilului, sări ca zvârlită de-un arc alertând serviciul de gardă. Intrând și citind monitorul, medicul n-apucă să-și exprime surpriza în fața evidențelor, întrerupt fiind de vorbele șoptite, venite dinspre bolnav: -Aurèlie...! Reny, Reny! Apropiindu-se fiica i se adresă mângâietoare: -Papa, ți-ai revenit! Sunt eu, Désirée... Dar bătrânul continua să cheme neostoit cele două nume. Aurèlie... Reny... repeta stins trezitul. -Mama nu e cu noi... ne-
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
așternuseră peste cuibușorul nostru din mijlocul naturii, în care zăceam amândoi zdrobiți de profunzimea iubirii depline. - Da, a fost ceva deosebit... nu voi putea uita asta și voi rămâne cu amintiri plăcute din vacanța de pe litoral - constată Miruna cu glas șoptit. Păcat că în seara asta trebuie să ne luăm „La revedere!” și cine știe când ne vom mai întâlni... - adăugă ea pe un ton trist. Hai să punem capăt pescuitului și să ne rezervăm timpul altor preocupări. - Care ar fi
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
stau privind cămașa de pe mine: până și ea mă doare , de ce nu-i... În sus, în sus te uită, călătoare Și-apoi în tine să aduci ce-i 'nalt...' îmi spune-o voce, care mie-mi pare Ca de senin șoptit, înger curat Și mă ridic prin picături, Lumina Să simt cum mă atinge; lacrimi mici Se-amestecă cu ploaia și cu tina Din care-am fost facută....până-aici! Nu, nu mai vreau trecutului viață Să-i țes din fir
UN OM MAI FERICIT de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369424_a_370753]
-
TE-AȘ FI-NTÂLNIT Dacă nu te-aș fi-ntâlnit, Nu știam cum doare dorul. Dacă nu te-aș fi iubit, Nu știam ce este-amorul. Dacă-n codrul cu verdeață Tu, nu mă purtai, iubite, Nu gustam acea dulceață Din cuvintele-ți șoptite. La izvor de nu mergeam În genunchi stând să bem apă, Nici acum nu cunoșteam Sufletu-mi cum se-adapă. De la iarba-nrourată Eu, desculță când fugeam, Învățat-am că-nsetată, Fără doru-ți, rămâneam. De la ploile din toamnă Învățat-am
DACĂ NU TE-AȘ FI-NTÂLNIT de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370704_a_372033]
-
printre oamenii din piață care din cauza Pesahului nu era atât de animată ca de obicei și traseră cu urechea la ce se mai vorbea. Într-adevăr toată lumea avea pe buze un singur subiect. A fost furat trupul nazarineanului.”spuneau cu toții șoptit. ,,A înviat!”, spuneau alții. S-a sculat din moarte! Mormântul este gol! ” Se învârtiră prin piață mai mult timp mergând alene și înconjurându-i pe cei care păreau mai convingători. Ajunseră astfel în fața a câtorva femei care apucaseră să relateze
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369513_a_370842]
-
Adiere Mă lasă o clipă să adiu ca și vântul, Peste umărul tău ce visează cu dor. Acum când zăbovește iar timpul, Să fiu al dragostei sacru ecou. Să știu să-ți spun în petale de crin, Îmbrăcate cuvintele mele șoptite. Să ardă în focul cel sacru sublim, Privirile noastre aproape sortite. Să port murmurul unei chitări, Ascuns într-un zâmbet de lună. În ierni să adun în dar primăveri... Să crezi că-i o lume mai bună. Dar ce-aș
ZBORUL CLIPEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369703_a_371032]
-
Breazu pune șaua pe șefu? Șefu o să se scuture. De mine. Și dacă mă opun? Poftim? Gândurile astea îi rașchetau sufletul, până-l apuca durerea de cap. Și ofta...ofta...La serviciu se vorbea tot despre chestiile astea, dar pe șoptite. Colegii între ei, sau fiecare cu șefu, uitându-se toți chiorâș la el.Toate astea îi atârnau de suflet tot mai multe gânduri de plumb.Și aștepta deznodământul cu întrebare fatală: de ce nu faci cererea, Mărăștene? A trecut termenul! Încă
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
amor Și-n argintiu de noapte pământeană Un val vrea să te legene ,ușor, Să mai venim ca ieri pe plaja udă De lacrimi din iubiri împărtășite, Ne cheamă peste mare stânca nudă (Ce se-nvelea cu noi),în rugi șoptite, Un albatros timid,în largul mării Țipă de dorul de-a ne revedea Și-un soare înflorind în geana zării Așteaptă-a ne-ncălzi cu raza sa... Totul ne strigă-acolo-n locu-n care Iubirea ne-a unit definitiv Dar
CHEMĂRI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352822_a_354151]
-
Un întreg comerț a devenit specific evenimentului între care cel mai erotic element este „colivia pentru păsărica”” o pereche de chiloței nostim brodați. Ionel, cu care a colindat târgul, i-a ales drept cadou o astfel de colivie, cu dedicația șoptită „pentru noaptea nunții”. De atunci cadoul a devenit sfântă relicvă. În fiecare sâmbătă seară, după baia de curățenie trupească, îmbracă colivia și se admiră în oglindă. Așa va arăta în noaptea nunții când va oferi soțului floarea tinereții sale. Bineînțeles
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]