1,066 matches
-
-ți repet și-a treia oară? Când stârnitu-sa furtuna, Baba aia de la zece, Aia, ce i-am pupat mâna, M-a udat cu apă rece? Tu m-ai invitat în casă, Făceai din mere-atunci compot; Erai parcă mai frumoasă Cu șorțul prins peste capot. Și te-am ajutat la treabă, Cu ochii țintă sub capot, Am lăsat pe foc să fiarbă Toată noaptea -un biet... compot! Referință Bibliografică: Mai ții tu minte ... ? / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 263
MAI ŢII TU MINTE ... ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356442_a_357771]
-
-n palme m-aș trezi. (foarte degajată) Gheorghe, ți spun, nu te juca! Îți promit, dai în dambla. GHEORGHE: Hâc! Ce zisăși, Florica mea? TABLOUL I I GHEORGHE: (Este foarte agitat, privește ceasul, se lovește cu mâna peste frunte, aruncă șorțul de bucătărie, își pune haina pe umeri și iese în stradă) Nu se poate-așa ceva!... Ce-o fi cu Florica mea? Unde să fi-ntârziat, Că afară s-a-noptat? Să mai rabd, nu mai rezist! Merg la birt, dau acatist... Cu
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
-n palme m-aș trezi. (foarte degajată) Gheorghe, ți spun, nu te juca! Îți promit, dai în dambla. GHEORGHE: Hâc! Ce zisăși, Florica mea? TABLOUL I I GHEORGHE: (Este foarte agitat, privește ceasul, se lovește cu mâna peste frunte, aruncă șorțul de bucătărie, își pune haina pe umeri și iese în stradă) Nu se poate-așa ceva!... Ce-o fi cu Florica mea? Unde să fi-ntârziat, Că afară s-a-noptat? Să mai rabd, nu mai rezist! Merg la birt, dau acatist... Cu
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354787_a_356116]
-
21 mai 2013 Toate Articolele Autorului avea chef de dragoste. tocmai atunci îi venise, când soția nu mai prididea să-i facă mâncarea lui preferată: sarmale. se tot învârtea în jurul ei, ca un cocoș; ba o săruta, ba-i ridica șorțul, ba o mușca de coapse; biata femeie, clocotind, cu mâinile înmuiate în tocătura, ce-ți muta nasul din loc, îi zise numai așa, ca să scape de hormonii lui: mai du-te și tu, cu băieții, la o bere, că vezi
SARMALE RECI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354912_a_356241]
-
mei se opriseră la porumbeii curățați, tranșați în două și înveliți în folie de plastic. Uitându-te la cum era îmbrăcat vânzătorul, nu ai fi spus că vinde asemenea produse. Haine impecabil de curate. Pantaloni albi, lungi, protejați de un șorț alb până la nivelul genunchilor și un tricou negru puțin peste curea. In picioare, adidași albi cu dungi negre. Surâdea tot timpul, chiar și atunci când mânuia un cântar alimentar balanță, foarte vechi, analizându-i rugina ascunsă cu un strat de vopsea
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
ți se strâng viermii teleportanți! Iată de ce coperta propusă acestei cărți triste pline de umor, decolorat ne înfățișează un Tricolor, parcă bătrân pensionar părăsit de eroii săi mult batjocoriți, rulat pe lance de un vânt nebun și murdărit ca un șorț de smogul Capitalei. Parcă cerșește, sărmanul, înclinat ca Rugăciunea lui Brâncuși, schimbarea Zilei Naționale 1 Decembrie cu una mai puțin posomorâtă, de pildă 2 iunie 1997 de comemorat la orice colț de cotitură, în care zi liberă de aproape vară
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
să angajez pe cineva, acum că a născut nevastă-mea! Vasilica reuși să zâmbească. Trecuse ea peste lucruri mai urâte decât un avort. Până una-alta, încă era cu Nicu și urma să mănânce mici în fiecare zi. Își puse șorțul întins de Costi și începu să șteargă mesele, cu gândul la asistentă. Poate că femeia aia habar n-avea cât de puternică și descurcăreață era Vasilica. Era tânără, era frumoasă, era în capitală, trăia cu un vatman și avea tot
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
Sebastian ajuns în cancelarie se simțea un pic cam obosit, cu toate că normal ar fi trebuit să fie complet refăcut după cele două zile de weekend. Pentru el au fost zile de muncă brută. Cu mănușile de protecție în mână și, șorțul din pânză legat de brâu, a lucrat cu conștiinciozitate în grădinița din fața casei, pregătind-o pentru un nou ciclu de viață. Mai întâi a descoperit azaleea îndepărtând folia de plastic și pernele din burete care protejaseră peste iarnă planta împotriva
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
nevoie de pregătire și de un instrumentar adecvat. Chiar azi putem comanda, comod, de acasă, direct de la calculator, la un preț accesibil, un șorțuleț-chimir de revoluționar. Nu glumesc, chiar există acest kit de supraviețuire pentru protestatarul precaut! E ceva asemănător șorțului de piele pe care-l poartă meșterii tâmplari, dar nu cu șurbelnițe și scule, ci dotat cu mască de gaz, lanternă, fașe de pansat, folie de protecție termică, baton cu proteine, termos, pastă și periuță de dinți și multe alte
MERE ŞI MITRALIERE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353286_a_354615]
-
mai înalt grad posibil - securist, masonic ori ambele deopotrivă -, o formă inestetică de pseudoteatru ocult și anost, unde diverșii „actori” politici ai prezentului descompus mișcă din mădulare numai la ordin și stau, aidoma unor statui din marmură insuficient cioplită, cu șorțul de bucătărie masonică atârnat arogant și mândru pe abdomenul consistent - că tot e la modă să întâlnești acum în majoritatea, dacă nu în toate pozițiile însemnate ale statului, exponenți, de regulă, deneabili ai variilor frății de apartament, care știu să
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
să-i salut revenirea. Dragă doamnă, bun-venit! Și o sărut cu privirea. În livadă fac popas, să iau gutui gălbioare. Dar îmi dau uimire-n glas că, sunt acre și amare. Să îmi dreg gustul, aleg mere bine-pârguite. Câteva în șorț culeg și-mi zoresc pașii-nainte. Trecând pe sub falnic nuc, nu pot să nu-i degust roade. Câteva nuci pe butuc sparg, să văd dacă sunt coapte. Mi se imprimă în mâini, sevă din coaja iodată. Dar în două săptămâni
ÎNTÂMPINAREA TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353086_a_354415]
-
păstrat propriile tradiții și obiceiuri, reușind chiar să impună o parte din ele și în rândul băștinașilor. Ei purtau îmbrăcămintea lor tradițională, pentru femei alcătuită din: cămașă albă lungă (Koshulya), rochii lungi din lână, fără mâneci, decorate cu împletituri roșii, șorț colorat, curea cu catarame și o maramă albă sau neagră, în funcție de vârstă. Bărbații purtau pantaloni bufanți, brâu din lână, jachete din bumbac și ciorapi din lână. În ceea ce privește vestimentația în perioada Renașterii Naționale Bulgare, mai ales în jurul anului 1860, când majoritatea
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
mici din piatră. Atunci respiram ușurată. Știam că după aceleași fraze pe care le repeta mereu, și pe care le știam pe dinafară, “Măicuța mea și tăicuțul meu m-ați lăsat singură!” își aranja basmaua cu mâna stângă, își netezea șorțul cu dreapta și până să mă dezmeticesc, lua cutia din care mai ieșea puțin fum. Ca într-un vis, pășeam iarăși cu ochii închiși în urma ei. Abia la ieșirea din cimitir, când mă împiedicam de podișca pusă peste șanț, îndrăzneam
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
tău de a povesti ne stârnește mai mult râsul decât compasiunea.” Mamaie era tăcută, calmă și frumoasă, cum o văd și acum după atâția ani. Era micuță de statură, subțire și purta tot timpul rochiile de culori închise, cu un șorț alb pe deasupra. Avea ochii de un albastru- cenușiu, care, cu pielea ei albă și cu ovalul perfect al feței, îi dădea o distincție de părea coborâtă dintr-o icoană bizantină. Pe cât era tataie de gălăgios, căci vorbea și singur prin
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
cană până atunci, nici la mine și nici la țară. Singura consolare era gândul că o privisem pe mami în repetate rânduri și aveam idee de felul cum se desfășura ritualul spălatului. Mi-am suflecat mânecile, mi-am pus un șorț, care era agățat într-un cui, asta după sfatul ei, să nu-i murdăresc de microbii de pe stradă bucătăria și m-am pus la treabă. Am frecat și le-am șters cu atâta pasiune că o dată puse la locul lor
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
-Să aduci apă la vite și să ai grijă până mă întorc de nenorocitul de berbec să nu mai dărâme gardul. Dau o fugă să văd dacă mămica are nevoie de ceva. Kati și-a netezit basmaua, și-a schimbat șorțul, a luat de pe prispă niște pantofi, care păreau de „tinere” și a ieșit repede pe poartă fără să se asigure dacă Mia a înțeles ce are de făcut. -Hai cu mine la fântână, mi-a spus Mia. Am ieșit din
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
lovea când într-o parte, când în alta. Din fericire, Fane a lui Boată trecea pe drum când atacul se îndrepta spre mamaia cu și mai multă furie. Stăteam la distanță și priveam înfricoșată; un cocoș își agățase ciocul în șorțul ei, iar ceilalți simțind pericolul prin prezența lui Fane, care se uita după un băț prin curte înjurând ca un nebun, o ciuguleau de la spate. Mă uitam la mîinile mele zgâriate și nu îndrăzneam să spun nimic. Cocoșii puși pe
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
priveam oarecum speriată. Știam că avusese destule necazuri într-o singură zi, voiam să mă certa și tare mult îmi doream să o facă. Mamaia m-a ridicat de jos, mi-a scuturat pantalonii de praf, mi-a șters cu șorțul ei lacrimile de pe obraji și zâmbindu-mi, m-a luat în brațe. -Ce faci, Susano? Or să te doară rinichi! i-a strigat tataie, care mai grăbit ca niciodată, a trecut pe lângă noi. -Mai taci, măi Gogule! Am speriat copilul
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
mai simple. Croitorii satului erau Nicolae CARACOANCEA și soția sa Elena CARACOANCEA. Soții Caracoancea executau îmbrăcăminte sătească, din postavuri țesute în casă, dar și haine domnești ca la oraș, din materiale cumpărate. Femeile purtau în mod special fuste plisate cu șorț, zise sucne cu bete, cum le numeau localnicii. La cămășile naționale se purtau șorțuri din mătase de diferite culori, diferențiate după vârstă. Pentru îmbrăcămintea feminină se mai ocupa Călina ȚUNDREA, a lui Șândaru, care executa șoarțe cu șopoli mici, și
VECHI MESERIAŞI AI SATULUI CORONINI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358325_a_359654]
-
executau îmbrăcăminte sătească, din postavuri țesute în casă, dar și haine domnești ca la oraș, din materiale cumpărate. Femeile purtau în mod special fuste plisate cu șorț, zise sucne cu bete, cum le numeau localnicii. La cămășile naționale se purtau șorțuri din mătase de diferite culori, diferențiate după vârstă. Pentru îmbrăcămintea feminină se mai ocupa Călina ȚUNDREA, a lui Șândaru, care executa șoarțe cu șopoli mici, și șopoli mari. Fiind specializată în execuția acestor obiecte vestimentare feminine. Nicolae MARTINOVICI, a lui
VECHI MESERIAŞI AI SATULUI CORONINI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358325_a_359654]
-
totuna cu a fi spânzurate/ Zile brodate-n cristalul legumei/ Supele dulci astâmpăra setea/ Comestibile droguri plutesc/ Într-un sanț impasibil de sos/ Ce timidă înot/ în lumina rugii teribile:/ Să fie odată duminica-n numele/ acestor palide stele de șorț/ Umărul meu (siguuur și singur)/ Va legăna/ Gurile-acestea nu se deschid decât să se umple/ Vocea mea ce patina ciudată/ Cândva chiar credeam că mă poartă/ Culeg ierburi mirositoare/ Semn că-s pusa pe fapte mari”. Remarcabile și câteva poezii
ANGELA NACHE. “DAMNATĂ” LA FERICIRE DE A.I.BRUMARU. REVISTA SĂPTĂMÂNA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357982_a_359311]
-
Bolkonvski, putredul și bătrânul Karamazov, Grușenka, generalii pensionari din Cehov etc, etc, de mult mi-aș fi pus capăt zilelor. În după-amiaza aceea de vară tata mă găsise stând în pragul fierăriei. Cu brațele sale solide, ce-i ieșeau din șorțul ars, purtat direct pe pielea goală, fierarul, aflat în semiobscuritatea clădirii, cu pereții afumați, agita un burduf mare, ce se strângea și se desfăcea asemenea unui acordeon, umflându-l și dezumflându-l, de parcă prinsese de ceafă un balaur ce scotea
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
care vaca se prăbușise neputincioasă pe patul de paie, Ilie abia reușise să facă împleticit cei câțiva pași care despărțeau casa de grădină. - În casă-i mai rău, zise femeia fără a-l privi, ștergându-și obrazul transpirat cu colțul șorțului înflorat. Musai să ne luăm ventilator din ală ca-n reclama de la ora șapte. Zoița și-a luat unu’ acu’-i o săptămână și nu mai iese din casă pe arșiță! - Costă prea mult, mormăi Ilie trecându-și dosul palmei
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
se oprească toate muncile la câmp. Bărbații se adăpostiseră în răcoarea crâșmei, în jurul butoriului cu bere, iar femeile stăteau pe jumătate leșinate în fâșiile de umbră ale frăgarilor de pe marginea drumului. Silvia își alese o basma curată, își dădu jos șorțul și porni în josul satului. Cu fiecare pas pe care îl făcea, soarele devenea mai nemilos, spre totala ei încântare. Adună în scurt timp un număr mare de gospodine atrase de promisiunea unui pahar de socată de la frigider și a unui
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
vizită s-a întâmplat ceva de neînțeles: nu numai că nu-mi fusese frică de cai, dar mă lăsasem îmbrățișată de ei, în felul lor ciudat de sensibil, arătându-mi cât de mult le lipsisem... apoi îmi căutaseră în buzunarul șorțului ceea ce habar n-aveam că purtam: morcovi proaspeți. În acea clipă am înțeles că sora mea nu mă părăsise de tot. Țineam în sufletul meu și sufletul ei, în mintea mea, și mintea ei... în trupul meu, o duceam ferită
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]