1,369 matches
-
sunt, de fapt, false; atunci când se petrece totuși acest lucru, el trebuie asumat cu toată convingerea pentru a se înlătura orice urmă de suspiciune. Drept urmare, o ambiguitate de tipul: „mare lucru nu-mi amintesc“ (vezi capitolul 2, „Pantofi ciocați și șosete flaușate“, rândul 1) nu-și va mai avea locul pe pagină cu o certitudine evidentă (rândul 10): „le-a înflorit cam tare, chiar tare de tot“; obiecțiile, rezervele și reținerile ar fi mult mai ușor de acceptat dacă, doar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și-a strecurat sexul ei umed și primitor sub al meu, care a fost înghițit fără greutate ca de o ventuză, în timp ce picioarele ei slabe și goale îmi încingeau șoldurile. Doamna Miyagi era de o agilitate extraordinară: picioarele ei, în șosete albe de bumbac, se încrucișau pe osul meu sacral, strângându-mă ca într-o chingă. Apelul meu către Makiko nu rămăsese neascultat. În spatele panoului de hârtie al ușii glisante se desena silueta fetei, îngenuncheată pe rogojină, întinzând capul prin ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dădea orfanilor când plecau în lume. Pe capacul valizei era prinsă o foaie de hârtie pe care erau înșirate, pe două coloane, hainele oferite: Băiat: două perechi de pantaloni, două șorturi kaki, două cămăși kaki, un jerseu, patru perechi de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în setswana. Fata: trei perechi de pantaloni, două cămăși, o vestă, două fuste, patru perechi de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în setswana. Duse valiza înăuntru și le arătă copiilor camera în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
oferite: Băiat: două perechi de pantaloni, două șorturi kaki, două cămăși kaki, un jerseu, patru perechi de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în setswana. Fata: trei perechi de pantaloni, două cămăși, o vestă, două fuste, patru perechi de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în setswana. Duse valiza înăuntru și le arătă copiilor camera în care vor sta, cămăruța pe care o păstra pentru oaspeții care nu păreau să mai sosească, camera cu două saltele, câteva pături prăfuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
își scoate mai întâi ciubotele cu ștrasuri, pe talpa cărora i s-a prins gumă de mestecat și-un fluturaș de reclamă, „Vrei să ai un corp de invidiat?”. Cred că numărul patruș’ unu spre patru’ș doi... Rămâne în șosete de lână gri. Începe să tragă de cracii pantalonilor. Anatol o apucă de-o aripă, s-o susțină. Zboară și pantalonii chinezești și șosetele. Pun capul la cutie, ca un căprar din Afganistan terorizat de tirul de mortiere. Înc-o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ai un corp de invidiat?”. Cred că numărul patruș’ unu spre patru’ș doi... Rămâne în șosete de lână gri. Începe să tragă de cracii pantalonilor. Anatol o apucă de-o aripă, s-o susțină. Zboară și pantalonii chinezești și șosetele. Pun capul la cutie, ca un căprar din Afganistan terorizat de tirul de mortiere. Înc-o țigară. Tot cu sete. Poposește și puloverul în dungi, din mohair sută la sută sintetic, pe creștetul lu’ Ceaunu’. - Și, băi, și... și...și-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
picioarele umflate... vara ți se coceau creierii-n tine... aveam toate autorizațiile, că și pentru astea plătești de te tâmpești, știi... pe noi ne găseau la controale, pe noi, cu doi chiloți fără tva, pocnitori chinezești și niște perechi de șosete, nu pe ăia care fură cu miliardele... l-a întrebat cineva de sănătate pe vreun mahăr?... bun, îți umpli tu buzunarele, doar de asta se duc toți în politică, da’ mai oprește-te, mai fă ceva și pentru nație... dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la baba, nu te zgârci... să-ți dau busuioc descântat, să-ți meargă bine, să se-ntoarcă norocu’... dau cu ghiocu’... Sunt din nou în stradă. Ciorile croncănesc. Încotro? Tot drumul nu mă gândesc la altceva decât la gaura din șosetă. Nu prea ține la mine povestea cu vânătorul care prinde căprioara dintr-un salt, cuprinzându-i grumazul subțire și acoperindu-i boticul umed cu palma. De, eu mă întreb totdeauna dacă nu cumva am coșuri pe spate. *** „Mă duc s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Forma corectă este lifting facial. La câteva străzi mai încolo, după ce trecem de vreo două semafoare și dăm de câteva ori colțul, așteaptă Bucătarul Asasin, cu o valiză din aluminiu turnat, având înăuntru chiloții lui albi de supraelastic, tricourile și șosetele lui împachetate în mici pătrățele, ca niște origami. Plus un set de cuțite asortate de bucătărie. Dedesubt, valiza e îndesată cu teancuri de bancnote legate cu elastic, toate de câte-o sută de dolari. Toate atât de grele încât are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pereții de sticlă prin care se vede tot orașul zace o saltea. Pe ecranul unui computer defilează fără încetare prețurile acțiunilor de la bursă. Lenny se apropie de voi două cu halatul desfăcut, poartă pe dedesubt boxeri boțiți cu dungi și șosete albe care i s-au îngălbenit pe tălpi. Lenny întinde mâinile către fața lui Angelique și spune: — Îngerul meu, preferata mea. Îi prinde fața în palme și spune: Ce mai faci? Pe tocurile ei înalte, Angelique e cu un cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de el, și-și lasă mâinile înmănușate pe umerii lui, de la spate, și Angelique spune: — Las-o pe mami să-ți arate cât de mult te iubește, puiule... Îl ghidează să se așeze pe saltea. Să se întindă. Îi scoate șosetele îngălbenite. — Hai puiule, spune ea. Scoțându-și mănușile, spune: Știi ce grozav masez eu... Apoi Angelique face un lucru pe care nu l-ai mai văzut. Îngenunchează. Deschide gura larg, cu buzele întinse și subțiri, și-și trece limba pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ulei plină de fulgi lipicioși de mătreață. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: un set de diapozitive, portrete și scene alegorice, naturi moarte și peisaje. Toate operele astea străvechi îi folosesc fața, pieptul, picioarele lui în șosete și sandale drept perete de galerie. Ducele Vandalilor spune: — Nimeni nu-i zice lui Mozart curvă corporatistă fiindcă a lucrat pentru Arhiepiscopul din Salzburg. Și fiindcă după aia a scris Flautul fermecat, și Eine kleine Nachtmusik, plătit cu bani din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a chiorăit. Și ea a râs, împroșcând peste tot cu sânge și bucăți de crustă. Acum până și cămășile de mătase sau de pânză sunt scorțoase și îmbibate cu sânge. Degetele mănușilor atârnă goale. Pantofii și cizmele sunt umplute cu șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Gulerele de blană, nevăstuicile și jderii, sunt moi ca blana pisicii. Tot dați-i de mâncare pisicii, spune Miss America, și-o să poată fi curcanul nostru de Ziua Recunoștinței. — Nici măcar în glumă... îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încât te poți uita în gaura din spatele claviculelor, să vezi treptele cutiei toracice dispărând în rochie sau în guler. Toți avem mâinile înfășurate în zdrențe însângerate. Mănușile se bălăngănesc libere, cu degetele goale pe dinăuntru. În pantofi ne-am vârât șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Ne spunem Comitetul Popular pentru Conservarea Luminii Zilei. Pețitorul culege o „piersică”, învelită în catifea ca să-și protejeze mâna, și o coboară până la țârul de Sfânt Fără-Mațe, care o dă Bucătarului Asasin, cu burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ești aproape o domnișoară. Când s-a întâmplat asta? Încătușată în uniforma scrobită, fetița abia se stăpânea să nu-și dojenească mama pentru obsesia îngrozitoare pe care o avea de a apreta totul: așternuturi, haine, gulere, mai lipseau chiloții și șosetele și ar fi transformat-o, cu ușurință, în omul de tablă din "Vrăjitorul din Oz". Gâtul țeapăn, incapabil să se miște în gulerul ca de carton, îi amorți chiar înainte de a ieși din casă. Se uită în oglindă o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
uită la ea ca la o arătare de pe altă planetă. Își apăsa fundele pe ascuns, în speranța că le va mai micșora, trăgea în toate părțile de acel obiect de tortură pe care toți ceilalți îl numeau guler, una din șosete îi aluneca la vale și la fiecare metru parcurs era nevoită să se oprească și s-o ridice. Din fericire, școala se afla în celălalt capăt al străzii, imediat după colț și drumul nu dură mai mult de cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
clase în dezordine, după aproape două ore de discursuri savante suportate de toată lumea în picioare, cu stoicism. Sanda se ținea scai în urma Luanei, sâcâind-o continuu cu indicații prețioase. Îi striga să se așeze în prima bancă, să-și ridice șoseta care-i alunecase dar fetița n-o mai luă în seamă. Grupați din mers doi câte doi, pășiră pragul clasei. Pe bănci îi aștepta abecedarul și o floare. Se așeză care cum apucă, cu ochii țintă la cartea frumos colorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana interpretează rolul principal, reprezintă România și are în mână un toiag aurit. Intră prima în scenă și celelalte fetițe o înconjoară. Apariția băieților face sala să izbucnească în râs. Sunt toți îmbrăcați în pantaloni mulați, scurți până la genunchi. Poartă șosete trei sferturi, cu canafi. Bluzele au gulerul rotund și creponat. Pe cap le stau cocoțate pălării enorme, cu boruri din catifea, garnisite cu pene. Nu li se mai văd nici sprâncenele, nici ochii, la unii nu li se mai zărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ceilalți. Toți cântă fals dar asta nu mai are nici o importanță, atât sunt de frumoși, de reali, de fermecători. Pantalonii negri sunt prinși cu bretele. Hainele de la costum au mânecile întoarse de câteva ori. În picioare, câte o pereche de șosete cu vârfurile întoarse, în care se sufocă, înghesuite, ghemotoace de hârtie. Dan rămâne în mijlocul "scenei" strâmbându-se, în timp ce fetele vin spre el cu pălăriile în mână. Scot din ele câte o floare și i-o oferă cu tandrețe. Charlot se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tunse ca să nu ocupe prea mult loc. Pe unele crenguțe erau atârnate câteva flecuștețe, mingi de ratan, vreun fruct agățat cu un fir scurt, dar n-avea nici o importanță, pentru că nici un copil nu știa ce e Crăciunul. Erau și daruri, șosete purtate, o cutie cu biscuiți sau vreo jucărie pe care cine știe ce copil bogat de la oraș n-o mai voia. Dar ei nu știau altceva, iar când n-ai habar de nimic ești fericit cu ce capeți. Mai târziu, când Johan
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mama se duce la capelă și trebuie să-l scot afară, hai mai repede că m-așteaptă tata, doar își pune papucii și ieșim, cum am dormit, așa plecăm, ei, cine-și dă seama? Mișto! 4 sticle goale de vin, șoseta cu tutun în ea prin care am strecurat din sticlă în pahar când Miau a înecat un Tigar de la trambulină, îmi vine să râd, cum am aruncat covorul pe geam și stăteam călare pe pervaz, ei?! Băieții de la Capitol!!! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pentru mine, Miau mă pupă pe mână, Mamiii... cu ochișorii ei care privesc peste pupături scurte, râdem și bem și vorbim, păstrez distanță cu Pinochio, o regulă impusă de noi 2 în universul actual, Miau vrea să-i smulgă o șosetă să i-o arunce pe geam, mă duc și eu să o ajut, băi, un pahar zboară prin aer și nu-mi vine să cred, i-ai dat cu paharul în cap! dar Pinochio nu se supără, mă mir, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
persoane cu deficiențe de vorbire, fără nici o legătură cu cadourile modeste pe care Flavius-Tiberius le scotea cu gesturi teatrale din buzunarele adânci ale paltonului său: un batic de cașmir și un ruj de buze, pentru doamna Moduna, o pereche de șosete și un pachet de Marlboro pentru domnul Moduna. În timp ce bătrânul cerceta pe toate fețele lucrurile primite, Încercând să le dea și un preț cât mai bun, onorant pentru toți, Flavius-Tiberius se spăla sub jetul de apă potrivit de tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cald care curgea din boilerul nou, instalat de curând deasupra chiuvetei de inox, nouă și ea, cumpărată tot la insistențele doamnei Moduna pe banii de la Caritas. La boiler nou, chiuvetă nouă. Așteptând sfârșitul „abluțiunii”, domnul Moduna Își Încălță de probă șosetele din lână țigaie și acum Își privea fără teamă degetul mare al piciorului drept bolnav de artroză, În timp ce primele inele aromate de „Marlboro”, pe care le fabrica cu ușurință și Încântare după o metodă deprinsă Încă din armată, provocau doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
animația străzii și pentru degetele ei pătate cu tuș, iar Petru nu avea ochi decât pentru Iolanda. Se consola cu gândul că știa ce mărci de desuuri poartă, chiar și ce numere și că În picioare avea, ca Întotdeauna iarna, șosete de lână. Se Întreba cu teamă dacă aceste amănunte mai contau acum, odată cu apariția acestui arhanghel miop și suficient de aiurit pentru a trezi, fie și pentru o clipă, interesul ei. 16. Nu se schimbase nimic, dar nimic nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]