529 matches
-
viitorul ei...” Vai, m-a chemat Nicu și ghicitoarea nu a terminat de spus toată povestea... » « 10 august... Am vizitat Bazarul, aici toată lumea vinde, habar n-au ei de război ! O vizită la ambasada engleză, la Syrlei, englezul pus pe șotii care este prieten cu Nicu. Discuții în contradictoriu despre război, englezul susține sus și tare că Germania pierde războiul, Nicu laudă armata germană și crede că e invicibilă. » « 13 august... Atena ! Câte secole de civilizație s-au strâns aici ? Parcă
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
Ovidiu la final. - Putem să botezăm copilul! am zis eu în glumă. - Pe bune?! Ești însărcinată?! a întrebat, în egală măsură bucuros și uimit. - Nu, am glumit, sunt doar impresionată de bagajul tău, am răspuns râzând, căci aveam chef de șotii, mă simțeam excelent știindu-l lângă mine. Următoarele zile am rămas la mine în apartament, Ovidiu trecând pe la el doar să ia haine de schimb și atât. În acea perioadă am realizat că aveam o relație de cuplu fericită și
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
-s în alertă,Lacul - Luna oglindește,Solitudinea-i incertă.False note, păsări cântă,Mierle ies de prin zăvoi... XXI. IUBIREA, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 389 din 24 ianuarie 2012. Cupidon - un amoraș frumușel și drăgălaș, pus pe șotii și pe șagă alege perechea dragă. Amor fulgeră, săgeata voluptății îi dă gata, și iubirea se strecoră ca veninu-n inimioară. Iubirea - gingașă floare o primim și o dăruim cu ardoare, cât trăim, celor pe care-i iubim. Iubirea-i atemporală
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
-i vâltoare-n limpezi ape curgătoare șerpuind unduitoare, scăldate-n raze de soare. Iubirea este furtună, vifor sau văpaie, este jarul ce mocnește, nu-i un foc de paie. Citește mai mult Cupidon - un amoraș frumușel și drăgălaș,pus pe șotii și pe șagă alege perechea dragă.Amor fulgeră, săgeata voluptății îi dă gata,și iubirea se strecoră ca veninu-n inimioară. Iubirea - gingașă floare o primim și o dăruimcu ardoare, cât trăim, celor pe care-i iubim.Iubirea-i atemporală - auroră
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
ne-am cunoscut. Ia aminte la un om bătrân care se apropie de patruzeci de ani de căsnicie! - Oho! Mulți ani înainte! - Mulțumesc la fel! Să nu pui la suflet nevinovatele glume făcute de colegi. Amicii și acum mai fac șotii cu mine: „Meștere, când ajungi în capul satului să dai telefon acasă ca să aibă vecinul timp să sară gardul! Sau vrei să-l găsești spânzurat într-un par?” Iar eu le dau imediat replica: „Nici o problemă, am un consemn cu
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
un adevărat van Stieberen, un adevărat Senior (demn, grav, punctual că puteai să-ți fixezi ceasul după aparițiile sale, tot timpul la patru ace, pretinzând și impunând respect), pe când Fiul a rămas întreaga viață un adolescent întârziat (mereu pus pe șotii, delăsător, pierde-vară, neglijent, într-un cuvânt, "un fluturaș", cum l-a numit atât de potrivit doamna Julia Klemm). Și, deși era limpede pentru toată lumea că nu puteai pune preț pe spusele lui Ludwig van Stieberen Fiul, multă lume, furată de
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
băbătii fandosite, împopoțonate și sulemenite, dominate de instinctul parvenirii (Gahița Rozmarinovici, din Iorgu de la Sadagura, Cucoana Chirița). În culori trandafirii sunt proiectați boierii vechi de țară (Boieri și ciocoi), dar și țăranii, zglobii și râzăreți, cărora le cam arde de șotii, atunci când nu se iubesc suav, grațios, ca într-o pastorală. O înduioșătoare, ireală concordie îi ține înfrățiți pe boieri și pe săteni (Nunta țărănească, Cinel-Cinel), toate relele fiind puse pe seama veneticilor, arendași și cămătari. O piesă reprezentativă este Iorgu de la
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
motiv că numărul de exemplare tipărite cu mare eleganță se dovedește infim. Trecut din mână În mână, ca o raritate, el stârnește un interes crescând de la un an la altul, astfel Încât, În 1861, Barbey ia hotărârea să Își reediteze această „șotie a tinereții”, fără să modifice aproape nici un rând. Ecoul delicatului volum nu Întârzie să se simtă În epocă. Peste doar doi ani, mai exact În 1863, Le Figaro Începe să publice o suită de articole semnate de Charles Baudelaire și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sale, care i-a stârnit de atâtea ori râsul, nu l-a atins pe autorul Dandysmului Într-atât Încât să-și poată privi cărțulia, scrisă pe un ton lejer (așa a și vrut-o, fără nici o jenă) ca pe o șotie a tinereții pentru care ar trebui să se scuze azi. Dimpotrivă! Ar fi chiar În stare să susțină În fața celor mai de soi dintre domnii gravi că opusculul său e la fel de serios ca orice altă carte de istorie. De fapt
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
interiorizată, integră sau care pare „sucită” celor din jur nu se poate adapta (Cănuță, om sucit, Inspecțiune). Aici se află în elementul lui Mitică, „bucureșteanul par excellence”, cam intrigant, poltron și bârfitor, însă, altfel, mereu bine dispus și pus pe șotii, șmecher, lăudăros și băgăreț, o simpatică secătură, cu aura inconfundabilă a balcanității dâmbovițene. Amicul poate fi și becher, dar, cu felul lui colocvial (trăncănitor, adică), nu-i strică o nevastă în fața căreia să se poată făli cât e el de
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința unei terapii materialiste de a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepesească pentru șotiile sale punând să fie zdrobit într-o piuă, Anaxarh răspunde că satrapul poate să-l condamne la o asemenea pedeapsă, dar că nu-i va pedepsi decât trupul, materia filosofului, și nu pe el însuși, nici realitatea și nici adevărul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
literatură de vacanță” - o proză marcată de gratuitate, dar salvată de un umor care face lectura agreabilă. Personajele principale alimentează o intrigă de factură erotică, bazată pe aparentul conflict între o personalitate cam rigidă și una „fără sistem”, pusă pe șotii, care găsește oriunde un prilej de a face haz. Același tip de personaje necomplicate sufletește apare și în romanul Să nu aștepți minuni de la luna septembrie (1991), dar aici este mai interesant modul în care evoluează acțiunea, planul auctorial intersectându
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
rata nici o premieră la teatru, nici o carte nouă demnă de interes. N-ar fi putut, fără asta, să ia parte la conversațiile de cafenea din acea vreme, care astăzi În schimb au ca unic subiect pensiile. Erich H. evocă cazul șotiilor unora dintre foștii profesori, care nu lucraseră niciodată, precum cea a lui Kuczynski. Majoritatea fusese obligată să renunțe la cumpărarea literaturii de specialitate, devenită prea scumpă. Printre dificultățile materiale au fost evocate și câteva mutări de nevoie: pentru Erich H.
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
mondial și în anii imediat următori, e „exploatat” cu oarecare relief și farmec, fără excese descriptive fastidioase. Paginile cele mai reușite sunt probabil acelea care reconstituie micul univers al cetei de preadolescenți turbulenți, de „hoinari ai mahalalelor”, cu pozne și șotii câteodată deloc inocente, dar și cu momente de candoare și efuziuni de bunătate. Romanul se organizează în jurul unui personaj idealist - și idealizat -, tânărul profesor Sava Savel, dedicat cu o devoțiune (aparent) neverosimilă unui țel (aparent) modest: înființarea unui muzeu local
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
această carte apare și un personaj - același în aproape toate schițele -, Ahile Bilă (uneori Ahilebilă, Ahile sau Ahile B.), cu numele decalchiat după al lui Bulă, figură populară a bancurilor citadine înainte de 1989. Acesta este un ins mucalit, iubitor de șotii și răstălmăciri ale înțelesurilor vieții, făcând totul cu nonșalanța unei naivități ce lasă impresia imbecilității. U. sancționează astfel moravuri, atitudini, persoane, metehne specifice societății „constructoare a socialismului”. El însuși își expune „programul”, neezitând să se autoridiculizeze în Ce față (în loc de
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
Păcală și ai săi (1994), al cărei personaj nu este încremenit într-un timp de odinioară, cum îl prezintă snoavele populare românești, ci imaginat în contemporaneitate, ca vecin, frate și prieten, prezent în piață, magazin, restaurant, școala etc., pus pe șotii, dar și făcând aluzii la viața politică. Este și autorul unor volume de versuri și poeme în proza: Între două veșnicii (1996), De dragoste (1999), Cale și drum (2001) ș.a. P.-S. strânge în mai multe cărți amintiri ale celor
POPESCU-SIRETEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288953_a_290282]
-
în fruntea volumului Vox populi, vox Dei (1979), ține să-și asigure, ironic, cititorul că „munca poetului nu e cu nimic mai spectaculoasă decât o muncă de rând”, răspunderea morală a celui care scrie fiind însă „extraordinară”. Nonconformist, pus pe șotii, „caraghiozlâcuri” și „pezevenglâcuri”, el este totodată împotriva lucrului poetic „sofisticat”, fatalmente „perisabil”, supus „dezavuării” publice. Poetica lui e fantezistă și parodică, dinamitând, nu întotdeauna facil, clișee, automatisme în jocuri de cuvinte ca acestea: „și totuși mă voi sinucide /frumoasă-i
NICOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
carui fruct s-a bucurat d-na Joliot Curie, recomandată de însuși dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (... ) Domnul Decan al Facultății de Stiinte și o parte din profesori mă sacrifică pentru a nu-i nemulțumi pe dl. Perrin și pe șotii Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie”. De altfel, Frédéric și Irene au și recunoscut acest lucru, într-un interviu acordat ziarului „Neues Wiener Journal“, în 5 iunie 1934: „Ne amintim că savanta română, domnișoara Mărăcineanu, a anunțat în
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
de bufonerie estetico-morală, care își are reflexul în structura însăși a romanelor sale. [...] Jovialitatea naratorului lui G. Bălăiță este expresia acestei lumi de aparențe, neînfrânată de ipocrizii moraliste și bucuroasă să se înfrupte din plăcerile vieții: o lume pusă pe șotii, pe „drăcovenii”, râzând cu toată gura, care încearcă în felul acesta gustul libertății, rezistând opresiunii tragice. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Călătoria, București, 1964; Conversând despre Ionescu, București, 1966; Întâmplări din noaptea soarelui de lapte, București, 1967; ed. 2, București, 1999; Lumea
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
bunicilor, și cele mai multe pozne. E-adevărat, multe din aceste năzdrăvănii nu le făceau ei chiar singuri. Aveau o sumedenie de prieteni care, cu toate că erau necuvântători, pricepeau pe loc când copiii erau cu chef de joacă sau puneau la cale vreo șotie... Bunica trage cu ochiul înspre pătucurile celor doi. Apoi, își continuă povestea.: -Dar, câteodată, un bătrânel șugubăț venea pe la ei, așa cum vine pe la toți copiii care vor să se facă mari. Nimeni nu-l vedea, căci el e năzdrăvan, însă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
duce el lipsă nici acum, că tare i mai plac! Însă, de la o vreme, în căpșorul țâncului nu mai era altceva decât mâncare și joacă. De cum îl priveai, ochii lui mici și neastâmpărați te îmbiau, parcă, la alte și alte șotii. Nici unul din ghemele bunicii nu mai stă la locul lui, căci Motănel sare peste ele și, pe dat’, le transformă în mingi de fotbal. Pune bunica rufe pe frânghie la uscat? Năstrușnicul face tumbe până reușește să prindă cu lăbuța
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și ocrotire somnoroșilor castraveți, copiii răsfățați ai gliei. Aceștia se ascund sub vrejuri ca sub niște umbrele verzi, ori de câte ori lumina soarelui e prea puternică și le stânjenește odihna cea dulce. Iar frații lor mai mari, dovlecii sunt, parcă, puși pe șotii: pe orice cărare ai lua o oriunde ai vrea să mergi, bagi de seamă, imediat, că ei îți ațin drumul. „Dacă ai ostenit cumva, poți să-ți închipui că suntem niște scăunele. Nu-ți face griji, coaja noastră este tare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ieșită din comun, ale cărei reverberații făceau să trepideze nu numai geamurile, ci și candelabrul și icoanele, stingând dintr-o răsuflare toate lumânările din jur. În ciuda Înfățișării sale sobre, tatăl Mașei era un om cu inima deschisă, pus mereu pe șotii, care, printre altele, avea obiceiul s-o năcăjească mereu pe mama ei, făcându-i tot felul de șicane. Astfel, câteodată, sculându-se pe la miezul nopții ca să bea apă, strecura sub perna consoartei sale câte un topor mânjit cu sânge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sunteți mai Înaltă decât mine cu un cap... Și când te gândești că adineauri ați reușit să intrați Într-o găurică În care un șoarece abia Încape...“ Șobolănița părea să se amuze, ca să zic așa, din tot sufletul, la aceste șotii ale brigadierului de salahori. Coronița de păun crescută În creștetul ei cenușiu se mișca Într-o parte și În alta, tresăltând parcă de râs. În sfârșit, ajungând la un pas de brigadier, vedenia Își băgă lăbuța stângă În marsupiu, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dar cum să o fac, dacă toată ziua îmi era în fața ochilor? Cum să fug de ea dacă glasul ei părea că mă cheamă? Cum să o ignor, dacă mereu îmi căuta privirea și râdea ca un copil pus pe șotii ori de câte ori ne intersectam drumurile? M-am gândit să o încerc, să stau mai mult cu Erjika fiindcă știam că nu o suportă, să o las să creadă că sunt și eu îndrăgostit, că nu-mi mai pasă decât de mine
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]