1,530 matches
-
tine, simt îngrijorare și iubire, și mă bucur că te văd aici. — Vreau să-ți pun o întrebare. Da, da... În noaptea aceea... când mașina a căzut în canal... cu Stella în ea... dumneata erai acolo, nu-i așa? Preotul șovăi o clipă. — Da. — De asta erai sigur că voi veni la dumneata? — Ăsta era unul dintre motive. Pentru fiecare eveniment spiritual există întotdeauna mai multe motive felurite. — Ți-am spus să termini cu balivernele! Erai acolo, traversai podul de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a dimineții îl orbi o clipă. În ușă stătea Tom McCaffrey. Se uită la ei cu ochi năuci, sălbatici, istoviți. Părul îi era încâlcit, cămașa descheiată, picioarele desculțe. Rosti cu voce joasă, limpede: — Am venit după Hattie. John Robert nu șovăi nici o secundă. Se întoarse și o împinse pe Hattie întâi între silueta lui voluminoasă și zid, pe urmă direct în stradă. Mai târziu, Tom și-a amintit că văzuse mâinile lui John Robert încleștând stofa rochiei lui Hattie, în timp ce aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
după care oftează afectat din adâncul plămânilor, concentrându-se pentru a birui o groază recurentă, viscerală, irațională, care-i înțepoșează reflex (pentru a câta oară?!) perii de pe ceafă. În fine, privind prin fanta îngustă a pleoapelor drept înainte, fără să șovăie, își deschide botul, dezvelindu-și dinții ascuțiți, într-un rictus amar: Iar ai venit? O pală toridă, aspră și uscată, de vânt, mătură vizuina. Apoi, vorbele... Frenetice! Glasul entității nevăzute. Vocea pustiului dogoritor. Amețitoare, adâncă, vastă și sălbatică. Mortală: Potirul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nouăzeci, șoptește Fratele. Oameni buni! Deci... Care dintre dumneavoastră vrea să-și fie propriul mentor? Cine aspiră să devină pontifex, lider spiritual? Cine se oferă voluntar, pentru hierofanie? Hai, hai, n-o dați pe stânjeneală. Fiți hotărâți, fiți tari, nu șovăiți! îi ia la bani mărunți Bursucul. O clipă, numai! zice Îngerul. Există, printre voi, cineva eligibil într-un grad sensibil ridicat, față de medie. Cineva care are o anumită calitate, o însușire eliminatorie, un atuu. Cineva care, cu toate greșelile săvârșite
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mângâie fugar fruntea rece și udă a doborâtului, după care se îndepărtează și o șterge spre stradă, evitând speriat să mai privească înapoi. Netemător, Bursucul Trei-Coițe se întoarce de pe trotuar, intersectându-se cu Bossul și își lipește calin, fără să șovăie, botul cald, de urechea învinețită și însângerată a celui căzut. Apoi, murmură măsurat, psalmodiind cuvintele: O, nobil fiu! Nu le permite spaimelor Trecerii, să-ți distragă spiritul tău nemuritor. Adună-te! Întărește-te! Trezește-te! Înalță-te! Curând, foarte curând
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
semne particulare. Bătrânul îi surâse făcându-i un semn cu ochiul: ― Asta-i părerea dumitale. Dacă mintea vă este pe măsura aspectului exterior, veți merge departe la jocuri. Apoi concise: ― Scuzați-mă, nu mi-ați spus dacă sunteți căsătorit. Gosseyn șovăi, gândindu-se la cea care murise. ― Nu ― șopti el în cele din urmă, necăsătorit. ― Ei bine, în orice caz sunteți un bărbat prezentabil. Sper că jocurile să se dovedească demne de Venus, domnule Gosseyn. În timp ce se răsucea pentru a pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sacului. Cred că asta mă va stimula. Gosseyn n-o credea, dar îi părea și rău de ea. ― Dacă vrei ― spuse ― îți voi face un foarte scurt rezumat. Se opri. Dar ea interveni imediat: ― Te rog, dă-i drumul. Gosseyn șovăia Simțea din nou inutilitatea, lipsa de sens a unei asemenea discuții cu fata aceasta. Cu regret, începu totuși. ― Creierul uman, în mare, este format din două părți, cortexul și talamusul ― cortexul fiind centrul diferențierii, iar talamusul centrul reacțiilor emoționale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Gosseyn sări în picioare. Era poate fata; glasul ei șopti prin ușa camerei de baie: ― Ești acolo, domnule Gosseyn? Fără să răspundă, Gosseyn deschise și amândoi se priviră în prag. ― Ce-ai de gând? ― Să ajung la Mașină. ― De ce? Gosseyn șovăi. Patricia Hardie îl ajutase și prin urmare, merita să-i acorde încredere. Dar trebuia să țină seama și de faptul că avea de-a face cu o nevrotică, care ― fără îndoială ― a acționat impulsiv. Poate nici măcar nu realiza toate consecințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
asta vorbiseră ei. Era deci pe bază. Știa cine locuiește în vilă: John Prescott cel care ― din punct de vedere intelectual ― adoptase filozofia non-A, fără a reuși să o facă să devină parte integrantă a sistemului său nerovs, și șovăia încă în expectativă. Bine de știut. Căci abia determina propria sa atitudine față de acest om și această femeie. O luă de-a dreptul prin noroiul grădinii în terase. Nu mai încerca nici o remușcare acum. Îl testaseră fără pic de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de schimburi se adresează celei mai apropiate și mai convenabile unități. Și atunci noi acceptăm sau refuzăm bolnavul. Recent, a trebuit să-i refuz pentru că... Ea tăcu și-l privi pe Gosseyn cu sinceritate: ― Îți mulțumesc, îți mulțumesc pentru tot. Șovăi, apoi reluă: ― Mă gândesc să am încredere în el, dar aș vrea să te las să-ți asiguri un avans serios. ― Mult succes, îi ură Gosseyn. O privi luând-o pe drumul de întoarcere. Femeia... cea care ne hrănește ― gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat, amintind de cea a mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-o privire. Totuși șovăia încă. Ar fi fost pur și simplu o prostie din partea cuiva care vrea să se predea, să se lase doborât ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în tăblia dinspre, interior a ușii. Nici un răspuns. O rază de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
apartamentul. Livingul era inundat de soarele care strălucea prin ferestrele imense. În afară de camera sa, niciuna dintre celelalte nu fusese folosită; deschise ușa care ducea spre interiorul arborelui gigantic și intră în hrubă. Era la fel de întunecată ca în ajun. O clipă șovăi, gândindu-se dacă n-ar trebui s-o cerceteze puțin. Se răzgândi însă și reveni în living privind pe ferestre. Observă că vila din arbore era înconjurată de un tăpșan înverzit. O parte era amenajată ca un parc deosebit de îngrijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
într-un living-room de 7 metri pe 16, cel puțin. Trei alte uși răspundeau în living. Crang le arătă: ― Dormitorul, sala de baie și intrarea din spate. În dormitor mai e o ușă care dă tot în camera de baie. Șovăi și continuă: ― N-o să fii nici încuiat, nici păzit, dar în locul tău n-aș încerca să fug. Pot să-ți confirm că nu vei putea ieși din Palat. Surâse. Expresia feței era încurajatoare și amicală. ― Vei găsi în cameră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
un fotoliu și-și mușcă buzele, vizibil dezamăgită. ― Corpul tău numărul 2, spuse ea după o tăcere destul de lungă, văd că nu știe nimic mai mult decât corpul numărul I. Nu ești decât un pion. Gosseyn, în picioare, o privea șovăind dacă să se supere, sau să se amuze. Nu era încă pregătit să abordeze cu ea problema celor două corpuri într-unui singur, deși ceva idei tot avea. Dar se simțea jignit auzind-o tratându-l ca simplu pion, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să rămânem la posturi și fiecare hotel este supravegheat. ― Unde ți-e robomobilul, dacă ai așa ceva? ― E parcat pe acoperiș, dar, vă rog ― și vorbea serios ― să nu încercați să-l luați. Sunt sigur că ați fi imediat arestat. Gosseyn șovăi. Constatase că în ultima vreme nu se mai lăsase manipulat deloc. În cele din urmă, își acceptă cu regret înfrângerea. ― Ai face mai bine să te întorci la locul tău de muncă ― zise cu blândețe... Avem cinci ore de pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
când făcuse prima tentativă să se ridice în picioare. În ciuda întunericului, îl găsi în câteva secunde. După cum aproape că se aștepta, era distorsorul. Cu mare precauție, degetele sale pipăiră tuburile amplasate în colțurile aparatului. Al patrulea era apăsat, însă. Gosseyn șovăi. Distorsorul fusese reglat de oameni care știau precis ce vor și ce scopuri urmăresc. Probabil, unele dintre tuburi intrau în "interferență" cu Mașina jocurilor, iar altele puteau, fără îndoială, să te transporte în diverse puncte ale sistemului solar, poate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-i venea să creadă că un asemenea asalt ar fi putut deja să eșueze. Thorson reluă, cu un ton aproape șoptit: ― Nimeni, în afară de mine nu-și poate da seama că, pentru moment este un eșec, cu o singură posibilă excepție... (șovăi) Crang. Se încruntă o clipă, ca și cum l-ar fi chinuit un gând ascuns: ― Gosseyn, dacă dumneata ai fi fost cel care a organizat apărarea pe Venus, ce măsuri de precauție ai fi luat împotriva unui agresor dispunând, teoretic, de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ar fi chinuit un gând ascuns: ― Gosseyn, dacă dumneata ai fi fost cel care a organizat apărarea pe Venus, ce măsuri de precauție ai fi luat împotriva unui agresor dispunând, teoretic, de mai multe arme decât ai tu oameni? Gosseyn șovăi. Lui îi veniseră câteva idei în legătură cu apărarea planetei, dar n-avea de loc de gând să i le spună lui Thorson. ― N-am nici cea mai mică idee. ― Dar ce-ai fi făcut dacă te-ai fi aflat chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
e-n noi Uitat felinar ne cheamă sub ploi. Mai vrei o cafea? Târziu e oricum Cu-arome să uiți de gustul de scrum. Buchetul de flori te ține pe loc, Ți-e teamă s-aprinzi foc după foc, Mai șovăi, te-ntorci, mai faci înc-un un pas, Înc-o țigară, „apoi chiar mă las!”. Prea mutele ploi au curs paralel, În gara cu linii lipsite de țel, Băncile goale din parc ne mai dor, Toate-s nisip și-n bernă cobor
Balet pe valul clipei by Elena Şerban () [Corola-publishinghouse/Journalistic/351_a_621]
-
se pare că depistez pe figura lui Întunecată aceeași expresie de copil, s-ar putea să fie sincer. — Am găsit o masă de ping-pong undeva În spate. E și palete În dulap. Măî, care vine să joace cu mine? Ceilalți șovăie, nu Îmi dau seama dacă de teama lui Portocală sau de teama țiganului. Gărăgău se uită În continuare la mine. — Măî lungane, tu nu ziceai că ești sportiv? Îmi fac un calcul simplu. S-ar putea să fie un tip
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vreo 200 de metri, s-a ridicat un ghem de licurici, s-a stins, s-a aprins, apoi s-a stins iar și din nou s-a aprins, dar la o altă Înălțime, s-a oprit o clipă, părînd că șovăie, am fost sigur c-o să se Întoarcă la loc În lan (ca să nu mă facă să cred prostii), dar a țîșnit pieziș, pierzîndu-se șerpuit printre stele, pe deasupra unor nori ca niște scame ușor irizate, transparente... Sau: Patrana s-a trezit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
doi și trăgea cu urechea. Sam Întoarse și el capul, să vadă la ce se uită ea. Par niște tipi În regulă, șopti el. Ce limbă vorbesc? Parc-ar fi germana. Da. Dar vorbesc despre mine. —Zău? Ce spun? Ruby șovăi. Hai, insistă el. Ce e? —OK, consimți ea răsuflând adânc. Par să discute despre mărimea sânilor mei. —Ce? Ești sigură? Nu se hotărăsc dacă sunt cât pepenii, cât lămâile sau cât portocalele, dădu ea din cap. Era obișnuită cu remarcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mici fărâme. Partea cea mai mare se dădea pământului, apei, jigăniilor, lanurilor de grâu și porumb, pădurii și cerului. În timp ce mâinile Închipuiau lucrurile și anotimpurile oamenilor, mintea Tușii se opintea să găsească o Înfățișare pentru povestea din anul ce trecuse. Șovăia, căci știa că nu era bine să stârnească Încercări pe care nu le putea prea bine bănui. Se hotărî până la urmă și se apucă să frământe chipul Celui ce Doarme sub urzicile din codrul vânăt și tremurat de Apa Morților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era și el bețiv și hoț. Chiar Îl bucura plimbarea pe care avea s-o facă. Se Înserase și răcoarea Îi făcea bine acum. Se simțea În putere și avea o liniște care Îl Îndemna să ia hotărâri fără să șovăie. Se urcă În cabină și porni motorul. Coborî geamul din stânga, Își potrivi oglinda și se opinti În pedale. După un timp, Începu să coboare Încet, cu frâna de motor, coasta dinspre Dunăre a satului. Motorul duduia și scotea fum. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câte o bucată de mămăligă rece. Mâncaseră cu plescăituri. „Ia uite ce-i place lu’ boier mâncarea noastră!” se mirase prefăcut femeia și pe Ectoraș Îl usturase la ficați. „Nu mai există azi boieri”, mormăise el. „Toți oamenii e egali.” Șovăise puțin Înainte să zică e În loc de sunt, dar Își făcuse la repezeală socoteala că s-ar fi dovedit Încă și mai boier dacă ar fi vorbit cu sclifoseli de oraș. Vieru, după ce-și terminase strachina și râgâia de sătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]