522 matches
-
iar eu În schimb am instruit-o de la zero. Și-a găsit apoi o slujbă la People și apoi a virat-o spre PR. Te va primi cu brațele deschise. Ai Încredere În mine. —Bine, am spus, cu o oarecare șovăială. Dacă așa crezi... Sunt sigur, dragă. E ca și rezolvat. O să-i zic să te sune ca să puneți la punct detaliile, dar mă aștept să nu fie nici o problemă. Dacă umbli la garderoba aia a ta și elimini toate taioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Vento, și vrea ca noi să ne Întâlnim cu ei la Soho House cel târziu la nouă treizeci. Imposibil. Știi că aș veni dacă aș putea. Sunt obligată să rămân aici pe puțin vreo două ore, am spus, detectând o șovăială În propria-mi voce. Vreau să zic, nouă treizeci e absurd de devreme și nu Înțeleg de ce, dacă voia să ne Întâlnim cu ei, trebuie să fie Într-o seară de sâmbătă sau de ce nu ne-a spus din timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
au cuprins îndoielile. Dacă n-am să pot ține pasul cu ea, în joaca de-a v-ați-ascunselea cu timpul? Mătușa îmi oferise un subiect de aur, de care acum, întoarsă acasă, mi se făcea din ce în ce mai teamă. După câteva săptămâni de șovăială, am deschis calcu latorul și am privit îndelung ecranul alb, ca o zăpadă lumi noasă, pe care nu se zărea încă nici o urmă. Am stat așa, așteptând să mi se arate calea pe unde s-o iau, până când mi-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
că folosește termenul protocolar În fața șefului Cuceritorilor. Între el și Anda rămânea o viață Întreagă de povestit, dar ipostaza publică a lui Ștefănel În acea clipă era de stăpân. Marele Maestru tresări și luă luneta de la ochi. După o scurtă șovăială dădu poruncile pentru războinicii aflați alături de el. - Semnalizați triremelor evitarea oricărei ciocniri cu luptătorii de pe corabie! Să intre imediat În formație de protecție, câte două pe fiecare flanc. Cuceritorii Îl priviră năuciți. - De... protecție, stăpâne? - Da. Să protejeze tribordul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cînd sunt eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. 13. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea. 14. Faceți toate lucrurile fără cîrtiri și fără șovăieli, 15. ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume, 16. ținînd sus Cuvîntul vieții; așa ca, în ziua lui Hristos, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
amintirilor în multe dintre scrierile mele, le-am asigurat perpetuarea peste veacuri. Primăvară Primăvara venea șchiopătând țopăit Ca un iepure de alice lovit Și când o credeam definitiv instalată, Ne trata cu brume, ploi reci și cu zloată. Primăvara, cu șovăielile și capriciile ei, venea și, odată cu ea, se apropia sărbătoarea Paștelui. Pentru noi, copiii, Paștele nu avea înțelesuri creștinești prea clare dar îl așteptam cu nerăbdare pentru că venea cu bucurii: cu o hăinuță nouă sau ceva de încălțat, așa cum era
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
au cuprins îndoielile. Dacă n-am să pot ține pasul cu ea, în joaca de-a v-ați-ascunselea cu timpul? Mătușa îmi oferise un subiect de aur, de care acum, întoarsă acasă, mi se făcea din ce în ce mai teamă. După câteva săptămâni de șovăială, am deschis calcu latorul și am privit îndelung ecranul alb, ca o zăpadă lumi noasă, pe care nu se zărea încă nici o urmă. Am stat așa, așteptând să mi se arate calea pe unde s-o iau, până când mi-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
zvon stingher mai bate la o poartă în ziua cea de ieri când un dor plăpând Tresare singur prin tăcerea moartă Iar când noaptea târziul suie zarea Sorbind în taină lacrima din mine Pașii mei pribegi străbat încet cărarea Cu șovăiala zilei care vine Mai răzbat prin mine clipe ce au fost Ca o poveste în singurul meu gând Adulmec umbre din vremuri fără rost Dar și suspinul din sufletul plăpând Nu mint ochii Nu deschide ochii timpul în zadar Iar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
înțeleagă, dogmatismul dumitale o înghesuie în forme prefabricate, ignorînd ce dă pe dinafară. - Dogma înseamnă forță. - Și neadevăr. Ea aplică prezentului formule mulate pe realități trecute ori viitoare. - Numește-o cum dorești, dar tăria gîndirii noastre stă în lipsa ei de șovăială. Asta ne capacitează acțiunea. Cum nenorociții sînt mult mai mulți decît fericiții, adevărul nostru e indiscutabil. Cei care vă pretindeți gînditori va trebui să cugetați la condiția în care trăiește majoritatea oamenilor și să vă înspăimînte caracterul subuman al ei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să ajungă prea devreme acasă și să strice totul cu patima lui de mânz nedus Încă la montă. Însă pe Cătănuță nu gândurile astea Îl Încurcau cel mai tare. Când Îi venise rândul să intre la fete, pășise cam cu șovăială În baracă. Cel care icnea și zgâlțâia patul celălalt nu apucase să-și dezbrace decât un picior, așa că jumătate de pantalon se bâțâia peste margine și se Înmuiase În ligheanul cu apă de clătit. Aproape că Îi venise să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu sârmă pentru rame de stupi, văzu pe gardul Înalt din beton ce despărțea piața de imensa curte a spitalului de nebuni cum un om privea de sus și cu liniște furnicarul. Coborî, apoi, și se Îndreptă către Tatapopii fără șovăială și fără să-l scape din ochi. Se opri În fața lui și ceru un ban. Negustorul se scotoci și știu deodată, nespus de limpede, pentru ce anume se afla el acolo. Părăsi coșul În piață și se Îndreptă către poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vârsta de patruzeci de ani, omul ar trebui să nu mai șovăie. — Asta-i o minciună. — Așa crezi? Un domn nu șovăie niciodată - așa e zicala. În cazul nostru, mai adevărat ar fi că patruzeci de ani e vârsta primelor șovăieli. Nu-i destul de valabil și pentru tine, Inuchiyo? — Continu să faci pe prostul, Senior Maimuță. Nu sunteți de aceeași părere, domnilor? Inuchiyo le zâmbi însoțitorilor săi, cărora nu le scăpase din vedere faptul că era destul de apropiat de Hideyoshi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vreme, Katsuie fusese îngrijorat că nepotul său vorbise cu prea mult zel, dar, când îl observă pe Genba contemplând în tăcere harta, dintr-o dată se simți convins că putea avea încredere în el. — În regulă. Punând capăt, în sfârșit, propriilor șovăieli, se întoarse spre nepotul său: — Să nu faci nici o greșeală, Genba. Îți dau ordin să intri cât mai adânc în spatele liniilor inamice, la noapte. Genba înălță privirea, în același timp ridicându-se drept de pe scaunul de campanie. Aproape înnebunit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rămase o clipă locului. Din oglindă, îl scruta privirea severului Tavi. Zâmbi, schiță un salut javrei, scoase geanta de pe umăr, dar se răzgândi. Nu o atârnă, intră cu ea în sufragerie. — Superbă zi, scumpă doamnă. O limpezime, o frăgezime, o șovăială! Nu mă mai săturam să întârzii pe străzi, prin stații, nu mă mai săturam. Pe noi,captivii, primăvara ne turbează, ne înnebunește, asta e. Pe masă se aflau deja pregătite tava și cafelele. O surpriză, într-adevăr. De obicei, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vopsite, ce mai... Rochie fină, nisipoasă, strânsă într-un cordon verde-închis, ca și ochii. Detectivul rămase locului, împușcat. Doamna zâmbi și luă, cu o mișcare delicată, coroana din brațeleplebeului. — O zi fragedă, turbată, scumpă doamnă, izbuti să bâiguie netotul. O șovăială, o amețeală, să înnebunești. O să ne scoată din minți primăvara asta ilegală. Ați observat forța ei de descătușare asupra captivilor care suntem? O să înnebunim, vă spun eu, doamnă Venera. Ieri-seara, mă plimbam prin parc. Deodată, un june superb, o flacără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
seri de poezie, plimbări sub clar de lună cu feribotul de Staten Island. Îmi făcea bine să îmi văd nepotul puturos și bovin înflorind sub influența energică a proaspetei lui soții. În câteva zile de la sosirea ei, a lăsat deoparte șovăielile pe tema moștenirii și a decis să scoată clădirea la vânzare. Jumătatea care le revenea avea să fie mai mult decât suficientă pentru un apartament cu patru sau cinci camere în cartier, plus o sumă din care să trăiască până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ochii la bancă. M-am simțit extrem de bine. — O să ne Întâlnim din nou, cât de curând. Îmi ridică Încet bărbia, până când Îl privesc drept În ochi. Îți promit. Se apleacă și de data asta nu mai e nici urmă de șovăială. Gura lui se lipește apăsat și cât se poate de plăcut de a mea. Mă sărută. Jack Harper mă sărută pe o bancă din parc. Gura lui Îmi deschide gura, și-i simt barba abia crescută pe obraz. Brațul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
direct în fața marii hărți a zonei, ce acoperea tot peretele din fund. — Uneori mă întreb cum dracu’ te-au înhățat și te-au băgat în văgăuna asta, când ești atât de deștept. Unde vrei să cauți? Malik îi arătă fără șovăială o imensă pată galbenă, în mijlocul căreia apărea un spațiu complet alb, fără cea mai mică urmă de drum, cărare pentru cămile, puț sau așezare omenească. — Aici, chiar în mijlocul Tikdabrei. în mod logic, drumul caravanei a evitat probabil Tikdabra, a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Încălcare a postului. Și s-a mai Întâmplat ca o monedă să fie Înghițită din greșeală. Nasr primește lămurirea, dar nu e mulțumit, Îl Întreabă pe Omar: — Mi-ai spus adevăratul motiv al refuzului tău? Khayyam are un moment de șovăială, apoi zice: — Acesta nu este unicul motiv. — Vorbește, spune hanul, nu ai a te teme de nimic din partea mea. Atunci Omar rostește aceste versuri: Oare sărăcia m-a condus către tine? Nimeni nu e sărac dacă știe să-și păstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Cum Îndrăznește oare s-o ceară În căsătorie pe fata Cârmuitorului Dreptcredincioșilor, coborâtă din stirpea cea mai nobilă? Dacă tremura astfel din toate augustele sale mădulare era pentru că știa că nu putea să Îi refuze cererea. După două luni de șovăială și două mesaje de aducere aminte, sfârși prin a alcătui un răspuns. Unul dintre bătrânii săi sfetnici fu Însărcinat să-l transmită; acesta plecă spre cetatea Rey, ale cărei ruine sunt Încă vizibile În Împrejurimile Teheranului. Curtea lui Toghrul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
clipe, cadiul este onorat. Când sosește rândul lui Omar, vizirul se apleacă la urechea sa și șoptește: — De astăzi Într-un an, să fii la Isfahan, ca să vorbim. Khayyam nu este sigur că a Înțeles bine, simte un soi de șovăială În suflet. Personajul Îl intimidează, ceremonialul Îl impresionează, zarva Îl amețește, urletele bocitoarelor Îl asurzesc; nu mai are Încredere În simțurile sale, și-ar dori o confirmare, o precizare, dar deja valul de oameni Îl Împinge din spate, vizirul privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
această năvălire. Cartea e Încă deschisă În fața lui, ar fi vrut s-o facă să dispară. Prima reacție este să se elibereze și, chiar dacă se căiește imediat, chiar dacă ezitarea lui n-a durat decât o clipă, Djahane, care a simțit șovăiala și această formă de răceală, nu Întârzie să le Înțeleagă pricina. Îndreaptă spre carte o privire bănuitoare, ca și cum ar fi vorba de o rivală. — Iartă-mă! Eram atât de nerăbdătoare să te revăd, Încât nu mă gândeam că sosirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
inconștiență, sultanul și vizirul se joacă, și unul, și celălalt, cu moartea. Atunci când se află În drum spre locul de execuție, Malik Șah Își Întreabă „părintele”: — Cât timp crezi că mai ai de trăit? Nizam răspunde fără nici o umbră de șovăială: — Multă vreme, foarte multă vreme. Sultanul e descumpănit: — Că te arăți Înfumurat cu mine, treacă-meargă, dar cu Dumnezeu! Cum poți să rostești un asemenea lucru, spune mai degrabă „Facă-se voia Lui!”, El e stăpânul veacurilor! — Dacă am răspuns astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
alese drept foarte patriotic și triumfător. Cine era acel străin? Nici mai mult, nici mai puțin decât farangui-ul pe care-l căuta toată poliția, complicele celui care-l doborâse pe tiran și-i răzbunase, astfel, soțul martir! Un moment de șovăială, apoi veni sentința. Mă felicitau, Îmi lăudau curajul, ca și pe acela al protectoarei mele. Într-adevăr, În fața unei situații atât de lipsite de cuviință, explicația ei era singura plauzibilă. Chiar dacă postura mea prăvălită, În mijlocul andarun-ului, era oarecum compromițătoare, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În salon, cercuri de scaune cu fundul din Împletitură de pai, cercuri de kalyan al căror fum alungă, Încetul cu Încetul, mirosurile zilei. Îl urmam, pas cu pas, pe Howard. O cotea de pe o străduță pe alta fără urmă de șovăială; din când În când, se oprea să salute vreun părinte de școlar, pretutindeni puștii Își Întrerupeau jocurile, făcându-i loc să treacă. Am ajuns, În cele din urmă, În fața unei porți roase de rugină. Tovarășul meu o Împinse, traversarăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]