323 matches
-
dureros era mai puțin vizibil din cauza veseliei și a dansului de la acea oră de după miezul nopții. Lui Andrei și Liviei, finii soților Brădescu nu le scăpase scena și intrară între cei triști, luându-i la dans, fără timp de șovăire, reușind să le schimbe lacrimile cu zâmbete binevoitoare. în hora lor intră și socri mici, foarte veseli și cu o mulțumire vădită, toți se învârteau zâmbind în jurul mirilor care dansau în cercul format de ei. La revărsatul zorilor, când
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cucoana aia bătrână, Sturzeasca de la Dolhasca! În loc să mai boscorodească vreo vorbă, se îndreptă din șale, căutând chelnerul din priviri. Ospătar, strigă răsunător cerșetorul. Te rog, un Scotch whisky Aberlour și o bere Trappiste Chimey! Poruncise cu stil, sonor și fără șovăire. Comandase tocmai cele mai alese și mai scumpe băuturi, pe care le avea vagon-restaurantul CFR, grevând fără reținere punga ofertantului. Vladimir, simțind că nu mai avea cum să-și ia vorba și promisiunea înapoi, începu să râdă, așteptând. Chelnerul acceptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că am fost instruit în timp ce contemplam harta sau imediat după." Se uită la femeie, dar era tot cu spatele la el. Se uită la Jurig, îl aprecie. Ar trebui să fie el sursa de informații imediată. Colosul răspunse la întrebările lui fără șovăire. Planeta se compunea din mii de mari insule. Singuri, oamenii aerulotelor, prezicătorii, erau liberi să se deplaseze oriunde. Restul populației se afla în grupuri, pe fiecare insulă. Un pic de comerț între ele și călătorii, dar numai într-o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dar nu se mai grăbea. Dinamul și pila erau aproape, dar nu avea cum să știe în ce loc. Simțea prezența mai multor oameni, dar fluxul lor nervos nu era nici tensionat, nici amenințător. Ajunse la o scară și, fără șovăire, coborî. Doi bărbați, jos, discutau cu aprindere, deși fără griji. Îl priviră surprinși. Iar Gosseyn, care deja își pregătise planul, zise, gâfâind: - Unde este uzina generatoare? Este urgent. Unul dintre ei părea emoționat. - Păi... păi... pe acolo. Acolo. Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
asupra camerei, își dădu seama că faza involuntară a descoperirii sale trecuse. Nu-l mai încerca senzația de flux în interiorul creierului secund. Leej spuse: - Bruiajul a încetat. Ea ezită: - Dar îi ia locul altul. Gosseyn încuviință. - Plec acum, zise. Fără șovăire se concentră pe vechiul cuvânt cheie al zonei memorizate. De îndată, se găsi pe Venus. Sosi, așa cum se aștepta îndărătul stâlpului folosit pentru a se ascunde în ziua sosirii sale pe Venus la bordul lui Președinte-Hardie. Lent, fără grabă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
s-a așezat și l-a văzut pe preot urcând la amvon. Acesta din urmă a vorbit pe un ton mai blând și mai chibzuit decât prima oară și, în mai multe rânduri, cei de față au observat o oarecare șovăire în alocuțiunea lui. Și încă un lucru curios, nu mai spunea "voi", ci "noi". Totuși, vocea sa s-a îmbărbătat încetul cu încetul. El a început prin a reaminti că de luni de zile ciuma era printre noi și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și valabilă și pentru noi, cei ce murim pe rând în succesiunea morților sale, nădăjduind să învingem Cerul prin speranță: „Speranța vie învinge voința divină! A crede în așa ceva e într-adevăr credință și credință poetică! Cine poate spera fără șovăire, plin de credință în speranța sa, că nu o să moară, nu va muri!“ București, iunie 2007 Sorin Mărculescu CEAȚĂ Prefață Don Miguel de Unamuno ține morțiș să-i fac o prefață la această carte în care se relatează atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e da viva speranza, che vince la divina voluntate. Și asta e mai mult decât poezie pură sau erudiție culterană. Speranța vie învinge voința divină! A crede în așa ceva e într-adevăr credință și credință poetică! Cine poate spera fără șovăire, plin de credință în speranța sa, că nu o să moară, nu va muri...! Și în orice caz, osândiții lui Dante trăiesc în istorie și, ca atare, osânda lor nu e tragică, nu este tragedie divină, ci comică. Deasupră-le și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cum zici. ne putem apropia fără prea multe riscuri. Kane împinse câteva comutatoare. ― Pornit supravegherea. Activat calculatoarele analitice. Mai avem încă sfârâit. Cu infinite precauții, Dallas aduse remorcherul spre suprafață. ― Mai e hărmălaie, dar începe să se limpezească. Nostromo, fără șovăire, pierdea altitudine. Lambert era cu ochii pe indicatoare. Se putea opera o degajare de urgență, la o adică, dar la viteza cu care se deplasau, situația putea deveni critică dacă unul dintre motoare o lua razna, sau o prezență ostilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
el știe... Dar poate că nici el nu știe." Acest final ne aruncă în radicală incertitudine. Pe de o parte, a fost în mod real creată lumea, există lumea sau nu există? Astfel, procesul cosmogonic este conceput ca esențial antitetic: șovăirea între a fi și a nu fi. Pe de altă parte, nici Unul nu știe dacă în adevăr el a înfăptuit Geneza. Or. această dublă ambiguitate este chemată să explice, să motiveze de ce lumea este o simplă aparență, o iluzie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
că am fost instruit în timp ce contemplam harta sau imediat după." Se uită la femeie, dar era tot cu spatele la el. Se uită la Jurig, îl aprecie. Ar trebui să fie el sursa de informații imediată. Colosul răspunse la întrebările lui fără șovăire. Planeta se compunea din mii de mari insule. Singuri, oamenii aerulotelor, prezicătorii, erau liberi să se deplaseze oriunde. Restul populației se afla în grupuri, pe fiecare insulă. Un pic de comerț între ele și călătorii, dar numai într-o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dar nu se mai grăbea. Dinamul și pila erau aproape, dar nu avea cum să știe în ce loc. Simțea prezența mai multor oameni, dar fluxul lor nervos nu era nici tensionat, nici amenințător. Ajunse la o scară și, fără șovăire, coborî. Doi bărbați, jos, discutau cu aprindere, deși fără griji. Îl priviră surprinși. Iar Gosseyn, care deja își pregătise planul, zise, gâfâind: - Unde este uzina generatoare? Este urgent. Unul dintre ei părea emoționat. - Păi... păi... pe acolo. Acolo. Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
asupra camerei, își dădu seama că faza involuntară a descoperirii sale trecuse. Nu-l mai încerca senzația de flux în interiorul creierului secund. Leej spuse: - Bruiajul a încetat. Ea ezită: - Dar îi ia locul altul. Gosseyn încuviință. - Plec acum, zise. Fără șovăire se concentră pe vechiul cuvânt cheie al zonei memorizate. De îndată, se găsi pe Venus. Sosi, așa cum se aștepta îndărătul stâlpului folosit pentru a se ascunde în ziua sosirii sale pe Venus la bordul lui Președinte-Hardie. Lent, fără grabă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
întorceam se da toată, uita planurile infidele. Dinard (după mai multă vreme). Cum starea mea devenise intolerabilă, am sacrificat orice mândrie personală și am trimes o scrisoare umilă, disperată, implorătoare. Renunțasem la rolul meu dominator, pe care-l ținusem, fără șovăire, atâția ani. Mi-aduc aminte că nici chiar în momentul când scriam nu eram complect lipsit de luciditate. Plângeam și am lăsat anume lacrimile să cadă pe scrisoare. Cum am terminat hârtia și-mi venise o idee impresionantă, am adăugat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
muriseră. Diversele subunități nu mai aveau comandanți, iar soldații nu erau siguri cine urma la comandă, câtă vreme armata lui Hideyoshi se vedea deja în depărtare. Chiar dacă frații Sakuma ar fi putut opri debandada în acel moment, nu puteau stăpâni șovăirea din sânul armatei. Dar trăgătorii clanului Maeda alergau tăcuți ca apa printre toate urletele și, răsfirându-se, cu repeziciune, la o oarecare distanță de tabără, se culcară la pământ. Observând această acțiune, Genba răcni un ordin cu glas pătrunzător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sau graba cu care se apropiase de persoane ca Derek Labagiul sau chiar Dave 2? Încă de la început, în momentele când erau împreună, Carol își asumase responsabilitatea deplină pentru deciziile importante ale lui Dan. Iar el i-o încredințase fără șovăire. Nu că ar fi fost Carol satrapul de încredere al Împărătesei din Burford - mai avea de așteptat până să primească o confirmare oficială în acest sens. Dar se afla acolo, cu el... și, din moment ce ea voia ca el să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de-a prinselea În prăpastie. În acel vălmășag, i se păru că distinge un zgomot de apă. Dintr-o crăpătură a peretelui, un mic șuvoi freatic curgea peste scară, pentru a se precipita apoi În gol. După o clipă de șovăire, Dante făcu un salt peste pârâiașul mâlos, sperând că treptele nu vor ceda sub greutatea sa. Avea senzația că trecea un hotar nevăzut, un avertisment tăcut de a nu merge mai departe. În mișcare, flăcăruia avu o scânteiere, iluminând mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de autoritatea sa, dar, dacă ar fi procedat astfel, toată lumea i-ar fi observat mișcările. Când ajunse la poartă, o găsi, În mod neașteptat, deschisă. Un grup de bărbați Înarmați, așteptând ceva, era aliniat dinaintea pragului. După o clipă de șovăire, se hotărî să meargă Înainte. Dacă vor fi apărut probleme, avea să se facă recunoscut. Însă, după numai câțiva pași, se pomeni Înconjurat de lăncile gărzii, În timp ce un număr de brațe robuste Îl Înșfăcau. Încercă să reacționeze, eliberându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
El repetă Întrebarea, deși regreta deja gestul. Prea târziu ca să mai dea Înapoi, mai ales că femeia din vitrină Își terminase Între timp lucrul și asista curioasă la discuția lor. Păi... bâigui șefa, vinovată parcă. Îl iau, zise el fără șovăire și fără să fi Înțeles prețul. S-a zis cu Polonia, continuă el În gând cu amărăciune și cu părere de rău. Avea Însă, socotea el, datoria morală față de sine Însuși să cumpere cortul. Căută să-și compună o mină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nevoie era liber să intre chiar În casă folosind al doilea rând de chei pe care le deținea În calitate de nou proprietar. Cu drepturi depline abia după moartea mea. Accepți? l-a Întrebat el pe Ajan. Accept, a zis armeanul fără șovăire. Suport și cheltuielile de Înmormântare. Cu o cafenea și un apartament În Piața Carolina, te poți socoti cetățean de vază al orașului, chiar dacă mașina ta e aceeași Skoda 124 S. S-a hotărât iarna trecută... În Piața Revoluției, fotografiile color
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tramvaie de teama unei bombe imaginare, se prefăcea rănit ca să nu iasă pe stradă, leșina când se complicau lucrurile și se închidea în ascensorul hotelului ca să scape de urmărire. Îndată ce ajunge la putere, fură sume considerabile din tezaurul Statului, fără șovăire. Numai la Credit Lyonnais avea un depozit de mai multe milioane; el a organizat sub republică faimosul împrumut de 50 de milioane de dolari, pentru care Parlamentul îi ceruse în mod public să dea socoteală. Alexandre Braga era un boem
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care ,,în toată puritatea sa e un ideal sublim, pe care societățile îl realizează progresiv". Bernardino Machado era prin excelență "președintele". Și este într-adevăr ales curând președinte al partidului republican. Adeziunea lui e o lovitură mortală dată monarhiei. Ultimele șovăiri și reticențe ale burgheziei sunt învinse de apariția aceasta nobilă, întrupare a tuturor virtuților civice și familiare. Rolul său esențial va fi să dea partidului înfățișarea și psihologia unui partid de guvernămînt: s-a sfârșit cu visurile federaliste (hispano-lusitane), cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
știe ce vrea. Nimeni nu înțelege de ce s-au adunat. Nimeni nu strigă nici "Trăiască Monarhia!", nici "Trăiască Republica!". Vin mereu detașamente, revoltate contra Guvernului, dar nimeni nu are curajul să ia vreo hotărâre. În sfârșit, după trei zile de șovăire - în care timp vechile gărzi republicane se înarmează, iar marinarii comunizanți parcurg orașul chemând populația să apere Republica - revoltații de la Campo Pequeno hotărăsc să părăsească Lisabona și se retrag la câțiva kilometri de Capitală, la Monsanto. Rareori se mai întîlnește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe jumătate lucid, care aspira la perpetuarea puterii, deoarece capriciile și anarhia nu conduceau decît la derută, disperare și răzvrătire. De ziua În care Gamboa i-ar fi oferit ocazia de a tăbărî asupră-i, Oberlus avea să profite fără șovăire, dîndu-i o pedeapsă exemplară, Însă deocamdată se mărgini să-l lase să acționeze, pîndindu-l Îndeaproape și așteptînd, răbdător, să facă o greșeală. Sub pretextul măririi numărului de supuși, Îl ridică pe Sebastián Mendoza la rangul de om de Încredere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sus și în jos ca o suveică... și întrebă brusc: -Ș-atunci... cine-i stăpânul, boierule?! La întrebarea neașteptată a bătrânului, moșierul în blană de lup, rămase o clipă descumpănit; și, amintindu-și de strămoșul nostru, al dacilor, zeul-lup, răspunse fără șovăire... -Zalmoxis, măi Fanachi... Zalmoxis!.. din moși-strămoși! Exclamă boierul dintr-o răsuflare. Cuvântul Zalmoxis se revărsă peste ei, umplând văzduhul, ca și cum cerul, pădurea... totul l-ar fi rostit ca pe o sentință, atât era de grav și de sonor, trist și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]