504 matches
-
de lei vechi), a donat în luna octombrie la fondul de solidaritate pentru combaterea crizei, 214 (adică două sute, paisprezece) lei (!!!). Istoria recentă, fiind prea recentă, nu consemnează câte lacrimi a vărsat dom’ fost ministru, când a dat cu mâna tremurândă, șovăitoare, acești bani, dar se crede că și-a rupt direct din inimă această sumă, ceea ce se poate lăsa cu sechele cardiace, Doamne ferește... Deocamdată, în combaterea crizei, între vorbe și fapte, există un imens decalaj. Se vorbește, mult prea mult, mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Eu?... Nu fac nimic... Doar șterg de praf o pagină din viață... Lumina de veghe Întunericul clipocește din genele plumburii încercând să pătrundă o fărâmă din lumina de veghe uitată de singura ființă vie care mai cutreiera abisul. Pasul ei șovăitor, desprins parcă dintr-o neînțeleasă eră se auzea tot mai apăsat, mai cutremurător, contopinduse într-un nemaiauzit ecou, făcând ca Universul să crape în milioane de celule dispersate de un „bum” amețitor. Hăurile se căscau ca gurile știrbe, adânci și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să discuți cu ei cât se poate de rațional. Pentru că nu e în echipa lui Don. Dintr-odată, cuvintele „echipa lui Don“ au aprins un beculeț ciudat și deloc prietenos. — Eu sunt... sunt... în echipa lui Don? am întrebat-o șovăitor. Dintr-odată, mi-am dat seama că se putea să fie adevărat. Nu fusesem de acord cu asta seara trecută...? — Da. M-am simțit cuprinsă de o profundă dezamăgire. Se părea că, până la urmă, chiar trebuia să mă dau jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e vorba numai de data asta... zise el, după care descuie ușa de la clădirea cu sălile de clasă. Va trebui să urcați pe jos. Lifturile nu merg noaptea, nu la ora asta. Eu o să vă aștept aici, jos. Wilt urcă șovăitor cele cinci etaje până la cancelarie și se duse la dulapul lui. Scoase de acolo un vraf de hârtii și un exemplar din Casa umbrelor, pe care își pusese în cap s-o ducă acasă de câteva luni, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de actuala ei formă, greu de suportat de către cei vii, o afectară profund pe Eva. îngenunche pe covor și izbucni în plâns, timp în care parohul se holbă la ea prin lentilele ochelarilor, închise ochii, se rugă cu o voce șovăitoare, deschise iar ochii, tremură și, în general, se comportă într-o manieră gândită special să provoace amărăciune și disperare în presupusul cadavru, iar atunci când, într-o ultimă încercare disperată de a o determina pe Eva Wilt cea decedată să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nepătat. Pe de altă parte, în toate păcatele pe care le mărturisise femeia erau atâtea nepotriviri, încât preotul ezită înainte de a o absolvi. O confesiune încărcată de prefăcătorie nu era semnul căinței veritabile. Din câte înțeleg, ești măritată, zise el șovăitor, iar Henry este soțul tău legiuit, nu? — Da, zise Eva. Dragul de Henry. „Amărâtul de el!” se gândi parohul, dar era mult prea plin de tact ca s-o spună cu voce tare. — Și l-ai părăsit? — Da. — Pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
doar să stai departe. Să stai cât se poate de departe. — OK, zic ezitând. Dacă așa vrei tu, am să plec... — Nu ! Se Întoarce stresată spre mine. Nu pleca ! M-am răzgândit. Vreau să fii aici ! — OK, zic și mai șovăitor, exact Înainte ca un difuzor prins În perete să Înceapă să zbiere „Mai aveți cinșpe minute !“ — Hai că mă duc, zic. Să te las să te Încălzești. — Emma. Lissy mă ia de braț și mă fixează intens. Mă ține atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să mă uit la nimeni, ies cu spatele din cort. — E dusă rău! o aud pe Lucy zicând. Zău, Tom, e un adevărat pericol public! — Ba tu ești un pericol, domnișoară! o aud pe mama răspunzându‑i, cu vocea vag șovăitoare. Janice, nu știu cum îi permiți nurorii tale să fie așa de nepoliticoasă! Becky s‑a purtat întotdeauna bine cu tine, de când vă știți. Și cu tine la fel, Tom, care stai aici fără să zici nimic, de parcă n‑ai nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
hobby‑uri. Ce fac în weekend? Ce fac pentru a mă relaxa? — Păi, eu... E complet ridicol. Trebuie să fie și alte lucruri în viața mea, în afară de mersul la cumpărături. Păi, evident, îmi place... să mă întâlnesc cu prietenii, încep șovăitor. Și, de asemenea, să... studiez moda prin ă... intermediul revistelor... — Ești o fire sportivă? zice Elinor, săgetându‑mă cu privirea. Mergi la vânătoare? — Îhm... nu. Dar, de curând, m‑am apucat de scrimă! adaug, cuprinsă de o inspirație subită. Costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o voce furioasă în spatele meu, și tresar speriată. — OK! răspund, ușor buimacă. OK, am s‑o servesc! Pentru numele lui Dumnezeu. E probabil mai simplu s‑o servesc. Așa măcar scap de ea și pot să mă așez. Mă apropii șovăitoare de cea mai apropiată masă. — Ăă... dorește cineva pește afumat? Cred că e somon... iar ăsta e păstrăv... — Rebecca? Capul elegant coafat din fața mea se răsucește și eu tresar speriată. Elinor mă fixează cu ochii ca niște sulițe. Bună ziua, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
femeie cu jachetă aurie. Aveți și sos franțuzesc fără grăsime? — Ăă... păi, știți, eu nu sunt de fapt... — Rebecca - vocea lui Elinor șuieră ca un glonț din gura abia deschisă - lasă‑l jos! Și... stai jos! Da. Sigur. Mă uit șovăitoare la plataou. Sau mai bine să‑l servesc, dacă tot sunt aici... Lasă‑l jos. Acum! — Da. Mă uit neajutorată în jur preț de o clipă, apoi văd un chelner care se apropie de mine cu o tavă goală. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Rosa, din Hampstead. — Serios? Mă strâmb eu. Iar? — Da. M‑a întrebat când ieși de la terapie intensivă. — Aha, zic după o pauză. Așa. Și tu ce i‑ai spus? — Bex, ce‑i chestia asta cu terapia intensivă? — Nu știu, zic șovăitoare. O fi auzit el ceva. Sau... poate i‑oi fi scris o scrisorică în sensul ăsta, nu știu... — Bex, mă întrerupe Suze, și glasul îi tremură vag. Mi‑ai spus că ai rezolvat cu facturile alea. Mi‑ai promis! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ta... Îi dau sticluțele și continuu să scotocesc. Mai am și alte câteva chestii pentru tine pe undeva pe aici... — Bex, lasă astea. Hai, vino și stai jos, sau nu știu. Suze strânge sticluțele Clinique la piept și mă privește șovăitoare. Vrei să bei ceva? — Nu! Fac un efort și zâmbesc. Sunt bine, Suze. Am hotărât că lucrul cel mai bun pe care‑l pot face e să merg mai departe, și să nu mă gândesc la ce s‑a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Îmi scot haina cu degete tremurătoare și o atârn în cuier. — A fost... OK zborul? zice Suze. — De vis! spun, cu voioșie forțată. Ne‑au pus ultimul film al lui Billy Crystal. — Billy Crystal! zice Suze. Îmi aruncă o privire șovăitoare, de parcă aș fi vreo pshihopată cu care trebuie să te porți cu grijă. A fost... bun filmul? Mor după Billy Crystal. — Da, a fost. A fost un film foarte bun. De fapt, chiar mi‑a plăcut. Înghit în sec. Până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Suze s‑a dus să se uite la niște mese, așa că rămân o vreme singură, uitându‑mă la mulțimea din ce în ce mai numeroasă. Fenella intră, o salut, dar e instantaneu înghițită de un grup de prieteni gălăgioși. — Bună, Becky, zice o voce șovăitoare din spatele meu. Mă răsucesc pe călcâie șocată și mă trezesc uitându‑mă la Tom Webster. — Tom! strig. Ce faci aici? De unde știi de chestia asta? El ia o înghițitură din pahar și îmi aruncă un zâmbet. — Suze a sunat‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
funcționează tot mai prost de la o vreme... Nu vă supărați că vă Întrerup, dar... Totuși... De ce ați folosit cuvântul teoretic, domnule profesor? „Teoretic, erau fiii, fiicele, nepoții, strănepoții...” Doar ea putea pune această Întrebare cu această voce clară, catifelată, aparent șovăitoare. Doar mintea rapidă, exactă a proaspetei mirese putea prinde ceea ce În mintea bătrânului ei profesor rămâne Încă Înfășurat Într-un halou de ceață. — Nota maximă pentru perspicacitate, draga mea! Poate o să vi se pară o simplă fantezie, dar știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Însoțiți de un fel de cizme (le spun cizme, fiindcă au, totuși, carâmbi), dar parcă nu din piele, ci parcă din pânză de cort și nu negre, ci kaki, ca pânza... Bărbatul care străbate curtea, se apropie de scara calidorului, șovăitor, cu buzele strânse, ca să nu-i tremure din cale-afară - e tata. S-a Întors. Mă Îmbrățișează, lăcrimând, Îl strâng la piept, plângând. Eu Însă din altă pricină plâng: tata acesta nu miroase ca tatăl meu, acela, adevăratul - pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vai și reuși să-și desprindă bandajul, ce părea că se făcuse una cu pielea lui. După patru zile, oricine ar fi îndrăznit să se aventureze în interiorul vechii biserici arse s-ar fi îngrozit văzând o fantomă înaltă, scheletică și șovăitoare, care își târa picioarele prin nava pustie, învingându-și oboseala și vărsăturile, hotărâtă, cu o voință supraomenească, să-și redobândească echilibrul și să revină la viață. Gacel Sayah știa că fiecare din acei pași îl îndepărta un pic mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să dau de belele... Spuneai că-i cuminte... Milică mustăci. — E ascultător. Cumințenia câinelui adică, ar fi în mâna lui. Ca și nebunia de altfel. Ținu să facă o demonstrație. Strigă: culcat! Dulăul se scutură și se purică o vreme șovăitor, încercând parcă să tragă de timp. Ghiocel, culcat am spus! În sfârșit, Ghiocel se așternu cât era de mare în praful asfaltului, lângă piciorul lui Milică. Ai văzut? Atâta că se mișcă greu. E mare animalu’. D-aia nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
delirând și gesticulând cu o trufie agresivă, ca un bețiv supărat pe lume, răstindu-se la zidurile din plăci de beton afumate, la ferestre și la rufele fluturând în balcoane, și ei doi acolo-n stradă, uneori sub un soare șovăitor, nesigur pe harul lui, ivindu-se în răstimpuri printre nori, ca o rană supurând o lumină rece, acidă, jupuindu-le carnea chipurilor până la os și diluându-le privirile rătăcite peste o lume străină, ostilă, de la o zi la alta, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
urmat să se petreacă, fără povara alegerilor. La momentul respectiv, perspectiva asta se arăta a fi teribil de seducătoare. Ochii lui erau foarte negri. Și-a Înclinat capul și m-a sărutat, dar nu a fost unul din acele săruturi șovăitoare, ci unul sigur, adânc, având siguranța absolută pe care ți-o dă Încrederea În sine. Trupul lui era strâns lipit de al meu, nelăsând loc de Împotrivire. Pentru o clipă, am ezitat. Mintea Îmi era asaltată de mii de motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
către destinul pe care tocmai l-au sfidat: — Gâlceava noastră nu face decât să Înceapă. Djahane Îl strânge, cu ochii Închiși. — Să nu mă lași să dorm până În zori! A doua zi, două rânduri proaspete În manuscris. Caligrafia e fragilă, șovăitoare și chinuită: Lângă iubita ta, Khayyam, cât erai de singur! Acum, că a plecat, te vei putea ascunde În ea. XI Kashan, oază de case joase pe Drumul Mătăsii, la marginea Deșertului de Sare. Caravanele se adăpostesc acolo, Își recapătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cele din urmă spre tata. De sus ploua cu înjurături. „Tovarășe Teodorescu, sunteți sau nu sunteți administratorul blocului nostru?” Tata a tușit, așa cum făcea totdeauna când avea de înfruntat ceva neplăcut. M-a lăsat încetișor jos și s-a apropiat șovăitor de domnul Petrea. „Ce vrea să însemne întrebarea asta? Știți foarte bine cine sunt.” Tata dădea împresia că e sigur pe sine. Arăta cu totul altfel decât în camera de așteptare de la ambasada americană. Bravo, tată. „Atunci arătați-ne cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Ziglinde înapoi în bancă. Vuia era mărunțel, iar când se ridica la oră ca să spună ceva, cei din ultimele rânduri nu știau dacă stă în picioare ori așezat. În rest era mut, la fel ca Ziglinde și avcea același zâmbet șovăitor. Nu puteai ști niciodată dacă până la urmă avea să scoată vreo vorbă sau nu și dacă trebuia să mai aștepți ori să-l întrerupi. „Cu unii ca tine, în veci nu construim noi comunismul”, zicea dirigintele. În general, Vuia n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ar trebui să vă găsiți imediat niște argumente solide, căci în curând ajungem acasă și atunci va fi prea târziu pentru dumneavoastră.» Cum el nu voia să admită că are într-adevăr o problemă și se retrăsese într-o tăcere șovăitoare, i-am dat lovitura de grație. «Auziți, treaba cu învinuirile pe care i le aduceți soției eu v-aș sfătui s-o lăsați la o parte cât se poate de repede și cea cu noaptea trecută de asemenea. Căci știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]