286 matches
-
Mi-e îngăduit să vă întreb cum vă veți coborî în Adînc? Diavolul avea pe masă, așezată înainte, o mapă. Pe mapă, o coală de desen. Pe coală, has-Satan începu să schițeze cu creionul o cheie impunătoare, cu înfățișare și ștaif de cheie de poartă de castel. La poarta superioară, cheia era bombată și ornamentată. La partea inferioară, cheia nu avea trasat încă nici un element ce i-ar fi permis să slujească la închiderea-deschiderea unei încuietori. Bărbatul mătăhălos se cățărase cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din tinerețe, pe la urechi albise. Când tușea, scotea o batistă moale, punînd-o la gură, băgă și Paraschiv de seamă când intrară în casă după el. Bozoncea -lar fi tăiat de mult, că purta pantofi de hubăr, cu rame cusute și ștaif înalt, dar îi plăcea de el, de ce spunea și ce știa, mai de hatârul Didinei. Beau la cot, se pupau, ca frații. Cine s-apropia de Titi Aripă? -Lar fi făcut starostele bucățele-bucățele. Avea o dambla: umbla cu flori la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
depinde de caracter, ci de sumă. Știi cum se spune: fiecare are un preț. - Eu eram convins că singura voastră metodă de a vă atinge scopurile este crima ori instigarea la crimă. Bineînțeles, nu asasinatul de gang, ci crima cu ștaif, filozofică, nobilă, pusă În slujba umanității... - Vrei să mă provoci și să mă enervezi. N-ai nici o șansă, calmul englezesc este brand-ul de țară al Albionului, iar eu sunt un englez sută la sută. - O, da, am observat. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mîncat un platou de pește cum numai la tanti Valentina de la Sfîntu Gheorghe am mai avut parte. Pe înserat, am ajuns într-un orășel ardelenesc cochet. Am tras la un hotel confortabil de multe stele, să ne limpezim gîndurile. Impecabil, ștaif, distincție afișată. Stilul Ludovic al XVII-lea, vorba mea ; barocul românesc post-comunist, vorba soției mele : grinzi aparente stil bavarez, cu oglinzi venețiene superbe, brocarturi franțuzești și imitații de pictură flamandă de prin casele burgheziei imperiale scăpătate, totul pe fundal de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la maturitate, fiecare este responsabil de achizițiile lui spirituale. Nu mai poți da vina nici pe ereditate, nici pe Divinitate. Adevărurile mari sunt frigide. Îți trebuie multă artă să le cuceresti. Nu ne-ar strica, din când în când, puțin ștaif colocvial. Și identitatea unui popor stă tot în detalii. Cunoașterea este jar, creația - flacară. Firicelele de adevăr se transformă in nisipul de la temelia imposturii. Eul afectiv și cel rațional sunt într-un permanent război de gherilă. Când îți seacă izvoarele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gelatinoase, gonflabile chiar. Să transformăm omul în statuie când avem certitudinea că va rezista principalelor intemperii. Uneori este mai sănătos să te acoperi cu o pătură, decât de glorie. Egoismul geniilor poate fi și creator. Artiștii trudesc din greu, dar ștaiful gloriei îl lustruiește timpul. Anonim pe timpul lui Tiberiu, Iisus salvează acum anonimatul împăratului. Scriitorul trebuie să-i cucerească întâi pe cei de pe scara lui de bloc și apoi să curteze mapamondul. Oamenilor celebri li se exagerează meritele, dar și slăbiciunile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
avea tub digestiv, l - am hrăni cu siguranță mult mai bine. Se spune că arta nu poate schimba oamenii. Dar nu se știe cât de pociți am fi fără ea. În artă rămân amintirile cu ieșire spre speranță. Cultura dă ștaif civilizației. Arta aduce rezonanța veșniciei în om. Oamenii aleși se pot salva prin creație. Ceilalți încearcă prin sfidări. Copilul crește din laude. Arta chiar și din crimă. Arta rămâne cea mai elegantă sfidare a morții. Grecia antică s - a înnobilat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gheb de mărimea unei lubenițe și de care atârnau două mâini lungi ce aproape că atingeau pământul. Aceasta era cunoscută și apreciată, nu numai de persoanele naive de prin împrejurimi sau anumite mahalale, dar și de unele doamne mai cu ștaif din carterele selecte ale orașului, tocmai pentru capacitatea ei de a da în cărți, de a ghici viitorul, a deznoda farmece și a vindeca prin descântece persoanele bolnave. Locuia Chiar pe malul apei, cam pe locul unde acum se află
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
doua zi, bineînțeles, eu, omul absolut liber, după ce am plătit daunele provocate în apartament, am dat fuguța în oraș și mi-am cumpărat un alt stăpân... Ha, ha, ha, ha, ha! Ți-ai cumpărat un alt tiran; un tiran cu ștaif, de Moscova, școlit în fieful stalinismului! Ha, ha, ha, ha!, a izbucnit simpaticul Vasea, amabila noastră gazdă de la Târgul de Artă, care, evident, fusese informat despre accesul meu de "nebunie artistică", dacă e neapărat să dau și citate... Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de mine. Și unde? În Ferentari... La spectacolul de gală al școlii, unde cântau toți premianții formațiilor artistice, aveam să-i mulțumesc într-un fel special, renunțând la orice tertip. A urcat pe scenă "invitatul de onoare", un muzician cu ștaif, care a susținut un scurt recital. Omul avea clasă, dar era plictisit, cânta de parcă l-ar fi obligat consoarta să bată covoare sau să spele vasele. În sală era și mult "bronzament de lux", cum îi plăcea Marelui Bronz să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
franceză cu mine. Învățătorul cunoștea nu numai franceză și germană, ci o mulțime de alte lucruri, de pildă, filozofie. Amic cu Bachus, pensionarul era plin de înțelepciune ca un butoi. Umbla c-o pălărie spartă și își călca încălțămintea pe ștaif. Urzeala roasă a pantalonilor de velur era băgată în niște ciorapi vrîstați. Mă luase în primire nu ca pe unul ce trebuia îndopat cu franțuzească, ci mai degrabă ca un auditor al filosofiilor sale. - Păpușoiule, hohotea el cu gura largă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
e o armă. Și între două reprize de tras mâța de coadă, tragi române cu pamfletul. Oricum nu moare nimeni. Nici măcar de râs! Eu de fapt am vrut aici să scriu o carte de istorie contemporană. Carte serioasă și cu ștaif! Și ce-a ieșit! Dar în timpurile noastre doar istoria este un pic mai veselă decât nenorocirea, iar viața este un pic mai bună decât moartea. Și asta datorită unor criminali cocoțați în posturi înalte. Și de acolo ei cică
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de făcut un „sfânt maslu" la mai știu eu ce rudă de gradul unu, sau că au ieșit mintenaș din spital și nu au bani de autobuz până la Pocreaca. Vă spun eu, că sunt și altfel de cerșetori, cerșetori cu „ștaif", cu costume impecabile fără nici o scamă care să le strice aspectul, cu ochelari din aceia „supărați" de boss, cu pas elastic și cu glas sigur, nu miorlăit și milog, ca a unui cerșetor de rând. Acesta are propria lui metodă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dar bărbatu-meu zice că are. Și hectarele? Muntele, marea, lanțul ?... Hectare de drum, un munte de suferinți, un lac cât o mare de lacrimi, un lanț de minciuni ! Și importul ? Dar ce, Ludmila, blonda care îmi calcă inima pe ștaif, îți închipui că-i marfă autohtonă ?!? CĂMĂTARII Dați-mi voie să vă reamintesc un text cenzurat și ca atare încă neapărut în manualele școlare dar de care, în perspectivă, spânzură viitorul nației. Citat. “Aflat pe patul de moarte, propriu-zis într-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
occidentali se rușinează să spună că hunul Atila a stat mai mulți ani la Roma să se ,,civilizeze” la fel cum viitorul împărat Valentinian lll a fost oaspe la curtea hunilor pe undeva prin Banatul mioritic să-și pună un ștaif asiatic. Și chiar s-au aliat cu ei în anul 437 împotriva regatului burgund de pe Rinul mijlociu. Pentru a-și dovedi veridicitatea vedeniilor scornite în întunericule Satanei, făcă- torul de rele scrisorele, merge chiar mai departe și ne descrie imperiul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
al drumului, undeva între Noto și Pachino, localitate cu nume predestinat sau ales pe măsură: Pakus-ňinos, pământul vinului bun. Îl și aud pe Marco repetând la nesfârșit... pomodori di Pachino, buonissimi 47... Lucrurile erau aici cumva, să zicem, simple, fără ștaiful celeilalte ferme, însă poezia revenea degrabă la primul pahar de Al Hamen sau Note nere, nero d'Avola, cu toată cicăleala lui Marco, în timp ce-mi corecta când articolele când prepozițiile și îmi atrăgea atenția, făcând cu ochiul: să
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
și cu un judicios mod de a cântări și a pune în pagină argumentele, probând o vocație de cercetător. Structură cerebrală, cu o fire în care orgoliul și discreția coexistă, în incursiunile de istorie literară D. cultivă incidental frazarea cu ștaif literar, grațiozitățile metaforei, mizând în schimb pe exactitate, măsură, acuratețe. Circumspectă, dar nu lipsită de îndrăzneală în formularea unor ipoteze, riguroasă până la pedanterie și pertinentă în intențiile atent centrate, practică o investigație densă, impulsionată și de pasiunea documentării. O preocupă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
aceleași soluții duplicitare, dar care, prin surplus de șiretenie, depășesc de departe primitivismul celorlalți doi. Nerenunțînd (cum s-ar putea!) la vizitele de lucru pe magistralele socialismului, acesta trebuie să împace cumva ținuta mediului proletar în care se implică și ștaiful globtroterului pe la cancelariile lumii. Oricum, se poate face o socoteală simplă: prezidenții de republică, trei pînă acum, s-au mișcat duplicitar, una din fețele lui Ianus, severă și proletar-emblematică spre mase, cealaltă, șmecher-destinsă, spre rest. Ultimei înfățișări îi corespunde pălăriuța
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a bilabia, nu numai noi, naivii secolului, nu numai păsăroiul cu nas adulmecător, ci și cei doi ingenui moderatori de la 7 Păcate. 25 iunie Mă aflu, întîmplător, în compania cîtorva medici eminenți, ieșiți la o țigară, din agapa de mare ștaif, pe holul cu mochete pe care calci ca pe nori de vată. Mă și simt ușor stînjenit: mai pe la fiecare din aceste figuri marcante am trecut, reglîndu-mi mecanismul care, din cînd în cînd, face ca toba de eșapament de la fostu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu cei zîmbitori-mijiți ai personajului... istoric, cînd vedem cu ce ușurință obține tot ce-și dorește: avere, prestigiu... loc în istorie. Nici corsetele în care încearcă acum să-l pună justiția, să-i lezeze, adicătelea, prestigiul, nu-i pot anula ștaiful imperturbabil. De altfel, cu serenitatea lui olimpiană, ne anunță, o! nu insidios, ci ingenuu-ritos, că domnia-sa crede (în continuare) în justiția română. Da. Zădărît (v. Creangă) finalmente de năsosul ronțăitor de ziare televizate, omul-istorie atinge momentul apogetic al apariției
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aia a lui, fost eden al minunilor lumii, azi supraviețuind în ambițiile vetuste ale bătrînul tunicar. Sinistra (adică de stînga) istorie a tunicii. Moment cînd codul sovietic al manierelor elegante recurgea subit la garderoba decadentă: Hrușciov descălțîndu-și luxosul pantof de ștaif mic-burghez și amenințînd cu el Adunarea ONU. Știa prea bine Nikita că într-un conclav subțire ca acela n-o putea face cu cizma ostașului eliberator. (O lacună istorică totuși: nimeni nu ne-a lăsat mărturie a ce mirosea pantoful
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fel de figuri inimaginabile azi, literați aliniați sau mîrîitor-iconoclaști, pictori interbelici (unul din ei, școlit la Paris, întreba speriat și dezorientat: ce se mai pictează, dragă?), pictori tineri, în vogă (proletcultistă), universitari turbulenți (Cuciureanu avea teribil aplomb în a strica ștaiful cîte unei agape a "colegilor", la Casa Universitarilor, găsind frapierelor întrebuințări nu tocmai nobile), sculptori, actori, mamoși, birjari, vînzători de flori (Baronul... Baronul), balerini, psihiatri, atleți, cetitori în stele, instrumentiși, notiști sau doar simpli... urechiști. Dețin trei amintiri cu inconfundabilul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
P.S. Dacă totuși vreunul din "boemii" cu mail de azi e curios să știe cum arăta boema de ieri, îi recomand pe ultimul ei mohican, fabulosul Miki Zaim, a cărui casă din Petru Rareș 11, oricînd deschisă, îi conservă irepetabilul ștaif. 3 mai Dacă perniciosul complex al ilegitimității, oricît ar fi el de ascuns sub obrocul electoral al unei Românii denaturate, înseamnă drama postbelică a aceleiași Românii, alt complex, cel al imposturii intelectuale, în cazul, printre atîtea altele, al unui Gherman
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
civilității românești. Pentru că, nu-i nici o noutate, ce se întîmplă, din punctul acesta de vedere, la Iași, se întîmplă și la București, și la Timișoara (evident, nu și la Tîrgu Frumos). Ceva esențial s-a modificat. Dacă imediat după război, ștaiful sindrofiilor la cel mai înalt nivel era dat de grotesca împerechere a proaspeților ștabi de "origine sănătoasă" cu polcovnicii sovietici zornăitori în decorații, a rudimentarilor kaghesecuriști cu niscaiva siluete distinse ajunse aici, cum oare? din acea Românie care încă mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bazîndu-se exclusiv pe tot mai deasa pătură de parveniți cu dosar muncitoresc-țărănesc. Hărăzită de noua istorie să pună țara la cale, dar să și dea strălucire zaiafeturilor de partid. Cocul à la Găinușă, costumul à la cioclu, trebuiau să impună ștaiful proletar, recurgîndu-se însă, mde, tot la ținuta burgheză (Tunica leninistă era doar pentru vizitele de lucru). Unsprezece ani de viață (aparent) fără dictatură au modificat, iarăși radical, tiparul. Aceleași împerecheri insolite. Odraslele foștilor "factori de răspundere", călătorite în Occident (unele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]