783 matches
-
are dreptate mamaia că ai gâtul cam lung, cine te-a pus să pui apă în vin?! Vezi, am continuat și mai înfierbântată, dacă Gheorghe este prost, tăticu știe ce vin ți-a adus ca să vinzi! Mamaia înlemnise cu un ștergar în mână, uimită că eram la curent cu secretul lor. Tataie, ca un condamnat își aștepta sentința. Tăticu râdea cu lacrimi. Prietenul lui a bufnit într-un râs de i-a sărit brânza din gură. Încurajată de buna lor dispoziție
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
niște știuleți de coceni, a ridicat pirostriile, a suflat de câteva ori peste jar și în mai puțin de cinci minute, ceaunul plin cu apă aștepta să se întețească focul. -Vino să te spăl și să-ți oblojesc mîinile în ștergar, mi-a spus privind în curte spre Fane. Acesta mai stătea încă pe prispă gândindu-se dacă o cană de țuică merită efortul să alerge, sau nu, după cocoși. -Ce faci, Fane? l-a întrebat mamaia. -Nu pot, bre, cu
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
lecție nenorociților, să nu mă mai atace în viitor! Seara când s-a întors tataie de la muncă, mirosea în bucătărie a leuștean și a borș proaspăt. -Da friptură nu ai făcut Susano? a întrebat-o ștergându-se la gură cu ștergarul lui, pe care îl agăța în cuiul cel mai înalt de la ușă, de teamă să nu ne ștergem cu el. -Nu, asta pentru poimîine când vine Mărioara, că doar este cocoșul lor! -Ce?! a strigat tataie neîncrezător în ce îi
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
-l ascult atunci când vroia el să povestească. Atunci când îl obligam cu întrebările mele, îmi spunea lucruri care nu-mi făceau plăcere, de îmi trecea pofta de ascultat. În ziua aceea nu am vorbit nimic până la prânz, când singură am întins ștergarul mai alb ca zăpada și fără să-l aștept pe tataie, mi-am răsturnat în farfuria de tablă toată smântâna din borcan. Nu avea decât să mănânce el toate ouăle și brânza, să nu vadă mamaie că îi păcălisem. Stăteam
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
o să fim toți. Să nu faci vreo prostie și să nu dai pământul! Am auzit de la sor-ta Ioana că te bat de te deșeală, dacă nu vrei să le iscălești. Tataie s-a oprit din plâns, a luat un ștergar și l-a trecut încet peste față. Am simțit că îl durea. Privea după mamaie care se tot mișca prin bucătărie și i-a spus: -Bine că am măritat fetele! Noi doi, două guri, ne vom descurca. -Trei guri, tataie
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
organizarea lor decorativă. Atmosferă florala nu evocă numai elementul vegetal. Artistul va știi să adauge elemente de artă populară, un amănunt de artizanat sau un fundal oarecum specific care să ne ajute să localizam subiectul. O ulcica de lut, un ștergar, o vaza sau o frunză care se identifică geografic cu un anume loc fac treaba aceasta. Oricum, dincolo de argumentul decorativ subînțeles, maeștrii și-au pus semnăturile pe lucrări din care irizează lirismul, căldura sentimentelor, prospețimea și rafinamentul coloritului, farmecul naturii
FARMECUL NATURII SI SIMPLITATEA GESTULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357360_a_358689]
-
punctul pe „i” și „degetul pe rana de veacuri” a românului. Merge până-ntr-acolo că scoate cu ciutura ideii, o dată cu apa proaspătă, frumuseți fără seamăn, ascunse până mai ieri în nămol, le spală fața, le limpezește, le șterge cu ștergarul curat al bunicii: „Un candelabru blând, și pur, la fel - / O simfonie albă, fără cânt - / În turma lui de flori, era un miel, / Și în muțenia lacrimii Lui, Sfânt -“ (Domnul ghioceilor). Limbajul folosit de Liviu Jianu este eminamente poetic așa încât
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
în război de mama Stanca, cu motive florale și geometrice, maramă țesută din fire subțiri de borangic, frumos ornamentată, iar pe frunte, fesul de catifea neagră brodată în filigran. în urma ei, mama Stanca, gârbovită de ani, în portul bătrânesc - cu ștergar alb, fotă, ie și peste ea, pieptar cusut cu ornamente populare, parcă coborâte din fotografia lui Luca Paul cu bătrânele satului. Veniseră să-și vadă lada de zestre, frumos gătită de un iscusit meșter popular, și mare le-a fost
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
Când eram în clasa a cincea mergeam la Denii, dar după aceea, școala ne-a interzis a mai merge. Acasă, în Săptămâna Mare, ne adunam cu mic și mare și ne apucam de curățenie generală. Mămica spăla perdelele și șervetele(ștergarele), lipea și văruia casa, apoi ștergea geamurile. Noi, copiii, ajutați de bunicuțu, munceam în curte și grădină: greblam frunzele căzute, bunicuțu curăța pomii de crengile uscate și de frunzele cu dăunători. La sfârșit, adunam gunoiul într-o grămadă mare și
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII DE PAŞTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344704_a_346033]
-
a lui Brâncuși. În jurul mesei erau așezate scaunele pe care copiii stăteau și mâncau cu linguri noi, de lemn sau aluminiu, ceea ce pregătise gospodina. La plecare, fiecare copil primea câte o gogoașă, un buchețel de cireșe sau biscuiți. Săpunul și ștergarul erau date de pomană, nu se păstrau în casă. Azi, gândesc că acest ritual seamănă cu spălarea picioarelor ucenicilor, de către Iisus, și ungerea lor cu mir. Referință Bibliografică: tradiții la purani de videle-spălatul de picioare / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN
TRADIŢII LA PURANI DE VIDELE-SPĂLATUL DE PICIOARE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344749_a_346078]
-
putere să pun apoi făina / În blidele în care pădurile mai cresc, / Și-n loc de pâine, țestul să-mi dea să gust lumina, / Să dărui toată holda cătunului ceresc - // Și îngerii de-acolo să fie ei, țăranii, / Șezând lângă ștergare, tot așteptând, de sus, // Semințele luminii să-ntoarcă-n brazdă anii / Venirii-n sat, la vatră, a Domnului Iisus.../ 22 august 2006”. De o tulburătoare gingășie este poezia-omagiu dedicată mamei, intitulată “ În livada cu meri”, o elegie-pastel și imn de
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
român și punctum” (Mihai Eminescu) *** E Patria podoabă, coroană princiară Ce-nnobilează răzășeasca-mi viță, Ea sevă-mi dă de pom pătruns de primăvară Căci gata-mi e de rod întreaga mea ființă. * Mi-i Patria un sipet plin de zestre, Ștergarele împodobite cu poieni de Rai, Un lăicer țesut de două mâini măiastre Și șoapta dinspre Cer, cu blândul mamei grai. * E Patria îndemnul tatei dinspre astre, Să-i îngrijesc izvorul cel săpat de el, Ca apa, susurând, s-ajungă-n valurile-albastre Și
PATRIA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359391_a_360720]
-
În Sae Preda descoperi sensibilitățile și subtilitățile de limbaj în descrierea unor ritualuri și a unor obiceiuri populare, descrise și de Marin. Ex.: „Măcar o zi pe an, praful uliței principale devenea frumos și ornamentat ca o catrință, ca un ștergar de biserică.” Cert este că, țăranul descris de Marin Preda, avea o legătură ancestrală, aproape simbiotică cu pământul, socotindu-se el însuși fiul pământului, care îl hrănește pe el și pe ai lui, nu în sensul manifestării lui Ion al
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
tradiționale: pâinea și sarea, asezonate cu un pic de băutură și din belșug de mâncăruri pregătite cu suflet, modestie și pricepere, după vechi rețete, cu interioare bogat împodobites cu obiecte de uz casnic, păstrate cu sfințenie, cu ii, covoare și ștergare pe care cu migală și dragoste de frumos au fost revărsate toate florile câmpului, într-un spațiu în care a răsunat glasul cântecului izvorât din adâncul sufletului, al fluierului și al tulnicului, protejat de măreția codrului și a muntelui. Am
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
cuiul strâmb cu floarea ruginită De un mănunchi uscat de busuioc, În plita sobei, rece, prins-zăcea Vechiul ceaun ce-n vremuri n-avea pace, Săreau copiii ca să îl dezbrace De crusta care încă strălucea, Iar într-un colț, sub un ștergar, o ramă, O poză-ngălbenită contura ... . Au coborât, de dor ce le era, Și mama, și bunica, și-a ei mamă ... . Parcă în sobă văd un pic de jar Și din ceaun un bulgăre de aur, Bunicu' împărțind acel tezaur Cu
CUŢITUL DE ARGINT ŞI ... .UN BULGǍRE DE AUR ! de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360426_a_361755]
-
un mănunchi. Oameni buni, este bine să ascultăm Stăpânul Și, să urmăm doar drumul, ce ne arată Domnul! Creștinii mei, să faceți mereu o faptă bună, Căci, doar Iisus va paște, a omenirii turmă! Craiova Ianuarie 2009 (inspirată după poezia ,,Ștergarul” scrisă de Costache Ioanid) Referință Bibliografică: Cina cea de taină de Georgeta NEDELCU / Georgeta Nedelcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 222, Anul I, 10 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Georgeta Nedelcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CINA CEA DE TAINĂ DE GEORGETA NEDELCU de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360752_a_362081]
-
auzâm, a zdrăngănit din ei”. Oftând, femeia privi încolo, căutându-și parcă amintirile... - Mumă Costică, după Sântămărie a Mare ai mei mi-au făcut nunta. Am plecat de la casa mea plângând. Ca să nu mă vadă nima, țâneam nasul băgat în ștergar și așa am venit în satul ăsta, că sunt vreo șase kilometrii. Pe drum am mers suiți în trăsura lu’ nașu care avea gume pe roți și era trasă de doi cai roibi cu hamuri noi, colorate ca coaja de
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
șosete groase de lâna numite călțuni, încălțămintea tradițională fiind opincile. Portul popular femeiesc din zona Muscel se caracterizează în primul rând printr-o unitate desăvârșită, fiind cunoscut și sub numele de „portul românesc cu fota”. Elementele constitutive: fota , iia, marama, ștergarul, betele, etc., (așa cum este costumul în care sunt îmbrăcată eu acum!) În ceea ce privește costumul popular moldovenesc destinat femeilor include în structura să componente că: învelitoarea de cap, de corp, încălțămintea, bijuterii și accesorii, purtate în funcție de importanță zilei și sărbătorii. Toate acestea
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
culori mai reținute, modele de croi mai arhaice și modeste, utilizînd anumite detalii de protejare a costumului, folosind un material țesut mai simplu. Fetele tinere purtau costume naționale de culori mai deschise și aprinse, nu purtau pe cap basmaua sau ștergarul de îmbrobodit ori sortul de protecție pînă nu obțineau statutul social de tînără nevasta - femeie căsătorită. Catrința și cămașă purtate de femei, necesită descrierea unor numeroase detalii comparative, pentru care nu ne este suficient timpul expunerii, ele făcând obiectul unor
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
frântă pe altare. Mi-e dor de ea, ca de o biruință Când soarele răsare-n dimineață, Mereu de pâinea cea întru ființă, De cea de fiecare zi din viață! Parcă o văd acolo în covată Cu mirosul sfânt de sub ștergare, Din gândul meu nicicând nu se mai gată-, Pâinea de acum, e-aceeași oare? Referință Bibliografică: Pâinea... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1106, Anul IV, 10 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia
PÂINEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359811_a_361140]
-
nr. 454 din 29 martie 2012 Toate Articolele Autorului 27 /28 Martie 2012 În Apusenii mei, crescuți din Dor, Mereu cu freamăt de răscoală sfântă, O mamă scoate pâinea din cuptor, Mâinile ei de-o viață tot frământă. Într-un ștergar, țesut din anii grei, O învelește ca pe-o rugăciune Și semnul crucii peste jertfa ei Cu grijă și evlavie îl pune. Îi vine-acasă iar de sărbători Copchilul cel plecat prin țări străine, Suflete-al meu, de ce te înfiori? Mirosul
POEMUL DIN PÂINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359738_a_361067]
-
ciupit de pistrui, care nu-și scoate pălăria nici când doarme... Doi tineri frumoși, băiat și fată ca niște miri în portul popular i-a întâmpinat pe toți paricipanții cu tradiționala pâine, mare de cuptor ca pe vremuri, pe un ștergar deosebit și cu sare. Pistruiatului i-a rămas cocoloșul în gât când a văzut spectacolul... Părintele Grigore a fost fascinat... Eu eram undeva pe sus, pluteam... Grigore-Andrei Zamfiroiu (1913-1997). Viitorul monah Andrei s-a născut la poalele Gorjului, în comuna
MĂRTURISITORI DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359098_a_360427]
-
Ai cam dat în mintea lor! Bătrâna nu-i răspuse. Așternu pe masă o farfurioară cu brânză de vaci acoperită cu smântână groasă, o ceapă, câteva roșii și felii de castravete tăiate lunguieț. - Mămăliga e sus pe poliță înfofolită-n ștergar să n-o mănânce muștele. Este de dimineață. N-am mai aprins focul pe nădușeala asta, zise ea schimbând vorba. - După ce terminați zbenguitul să duceți o găleată de apă și la cal! Dacă mai aveți de unde! ...o atenționă bătrânul. Bătrâna
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
face cinci săptămâni. Pe gardișorul din fața chilerului, înfipte în stinghii, stăteau aliniate câteva oale de lut ca țestoasele la soare pe-un trunchi reavăn de copac. Moșul apucă două, le scutură de urechelnițe apoi le șterse în interior cu-n ștergar. Le așeză pe măsuță din chiler, căutând din priviri strecurătoare. Era ascunsă în sertar printre tacâmuri. O potrivi pe gura vasului de lut cu gât cărămiziu și burtă verde, trecând lichidul spumos prin ochiurile-i strâmte. Sub masă, Gogu mângâia
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
scap de voi! Afară, pe prispă acolo ți-e locul. Bătrânul acoperi oalele cu două căciulițe dacice de lut și le piti cu grijă după plită. Sus pe poliță hornului, deasupra cenușarului, stătea ghemuit un boț de mămăligă înfășurat în ștergar. Cu lehamite îl aruncă-n șiștar amestecându-l cu laptele de pe fund. Undeva pe prispă lângă un castron cu smalțul sărit Gogu-și plimba mustățile smiorcâind stăruitor. - Te-a răzbit, ai?! Păi ce eu am mâncat? Se-nserase de-a binelea și
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]