316 matches
-
cu tatăl tău. — Stăteam În weekend, dar În timpul săptămînii doreau să ne aibă acolo, ca să putem munci, dacă ar fi fost atacate liniile ferate. Era un loc groaznic. Atîtea fete! Toate alergau pe scări, În sus și-n jos. Toate șterpelindu-ți rujul sau ciorapii. Sau, dacă Împrumutai bluza sau altceva, cînd o primeai Înapoi avea altă culoare sau formă pentru că o vopsiseră sau Îi scoseseră mînecile! RÎse. Își mișcă picioarele o treaptă mai sus pe scara din metal - Își trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
față cînd mama și-a pierdut controlul. A Început relația aia bizară cu secretara lui Între două vîrste. — Era disperat bietul om. — A dat vina pe tine pentru furturile mele. Mi-a descoperit buzunarele pline cu bomboanele pe care le șterpelisem de la Hiltonul din Riyadh și te-a acuzat pe tine. — Eu eram mai mare ca tine. S-a gîndit că te-aș fi putut opri. Știa că mi-era ciudă pe tine. — Mama se sinucidea cu băutura și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tachineze cu el. Nu Înceta să mă uimească generozitatea lui, felul cum li se dăruia tuturor, de parcă avea la dispoziție o sursă nelimitată de căldură și bunăvoință. Și totuși cu aceeași larghețe fura din parcări și magazine. L-am urmărit șterpelind un atomizor dintr-o parfumerie de pe Calle Molina, apoi zburdînd pe trotuar și pulverizînd parfumul În direcția pisicilor vagaboande. Supraveghe procesul de fardare a unei trotuariste la Galleria Don Carlos, exeminîndu-i dermatograful cu seriozitatea unui specialist În cosmetică, apoi trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fi mai degrabă păstrarea ordinii infracționale actuale decît localizarea răufăcătorilor. În două ocazii, În cursul escapadei lui Crawford prin Estrella de Mar, patrulele de poliție Îi serviseră drept escortă În Range Roverurile lor și-i vegheaseră Saabul furat cît timp șterpelea el din magazine În Plaza Iglesias. Extenuat de efortul depus În urmărirea lui Crawford, m-am așezat pe o bancă de lemn dintr-o stație de autobuz și am stat acolo uitîndu-mă la automobilul jumulit. La cîțiva metri de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că furatul și micile uneltiri infracționale pot să stîrnească lucrurile. Tata știa ce se-ntîmplă și niciodată n-a Încercat să mă oprească. La școala de muzică, mă vedea cum Îi stîrneam pe băieți Înaintea vreunui meci de rugby În deplasare șterpelindu-le lucruri din dulapuri și bramburindu-le echipamentul. Noi cîștigam Întotdeauna cu șase la zero. Tata, cînd a pus ultima dată cureaua pe mine, mi-a sugerat să mă fac cleric. — Și te-ai făcut? — Nu, dar mă tenta. Am irosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
putere și n-am vrut să mă ofilesc cu un mort în casă, îi declarase ea din senin într-o seară de sfârșit de aprilie, pe când împărțeau frățește o sti clă de bere în bucătărie. Toți cei din jur îți șterpelesc hălci întregi din tinerețe și nimeni nu-ți mai dă înapoi nici o ciozvârtă! Eduard o ascultase amuzat perorând despre tinerețe. Dar în curând își dăduse seama că nu era de șagă cu mama lui. îl trata cu maximă asprime la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și altă marfă. Galan era totuși singurul care ținuse, pe culmea casei lui, acoperită cu olane vechi, drept podoabă pe la colțuri, capete roșii de leu, ornament având o coamă de lut ars și un rânjet perpetuu de ceramică. Doar atâta șterpelise și el de la naționalizarea efectuată de Partidul tovarășilor, când cu cenătuirea fabricii de țigle a lui Țailic Trau, ovreiul cu care goldăneștenii se împăcau bine, care le dădea de lucru și pe care ei îl furau cu sârg. Țailic Trau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
eu știința de-acuma, da' nici prost nu eram. Să vedeți! Până să-mi facă un copil, mierea lui Dumnezeu. După aia, observ eu la ea tot felul de tendințe: să-mi numere banii din buzunar, ba chiar să-mi șterpelească așa, două-trei sute, cinci sute, o mie... Mi-ai luat tu... Eu?!? Ascultă, fă, te smintesc dacă te mai prind. Am convenit ca leafa ta să faci ce vrei cu ea (era vânzătoare la "Dermata", acum e la un chioșc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu vechime reușeau să se mai descurce; când răsfoiai paginile, n-ar fi mirat pe nimeni să cadă oase din ele. Nu întâlneai nici un calculator prin zonă. Titlurile se fereau de tine, le găseai de mână la fișier, dacă nu șterpelise cineva fișierul cu totul. Sertarele mici de lemn, numerotate cu litere de la A la Z, fuseseră până la urmă prinse de perete cu tije groase de fier; mecanismele culisau atât cât să nu zici că nu merg. De regulă, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
exact - de întrebat, nici nu putea fi vorba. Se deplasau mereu împreună, un fel de cei trei mușchetari, plus încă doi. Iubeau loviturile de efect, găinăriile imposibile, la care nu te gândeai. Mie îmi spărseseră garajul și pivnița; din ultima, șterpeliseră un borcan cu castraveți. Probabil că le plăcea saramura, mai încercaseră și-anul următor. Odată, mă trezisem cu ei și-n casă, nu sunt foarte sigur, coborâseră pe burlan și dispăruseră în noapte până să-i văd. Lipseau doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
kilometri, pe gardurile sătenilor). Pe „autostrada soarelui“ nimereai peste zeci de căruțe, încărcate cu panourile anti-orbire: 50 000 de lei kilogramul de-aluminiu. Asta se întâmpla-n sate. La oraș, se-adunau oamenii cu pretenții. Începeau de jos, cu mărunțișuri: șterpeleau ziare de pe tarabă, strângeau agrafe din birouri, colecționau hârtia de xerox. Apoi treceau la lucruri civilizate: vorbeau acasă pe telefonul firmei, fugeau în vacanțe cu mașina de serviciu, puneau cheltuieli fictive pe listele companiei. Băieții de cartier nu stăteau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
companiei. Băieții de cartier nu stăteau nici ei cu măinile-n sân: plecau cu sigla de pe grila mașinii sau îți smulgeau oglinzile din parcare. Vandalizarea pieselor avea loc din necesitate, nu din rea-intenție: le montau pe mașina lor, unde originalele fuseseră șterpelite. La Astra și Vectra se fura cu totul, la BMW, îți luau numai geamul de la oglindă. Dacă te refugiai în service, îți aranjau motorul în câteva ore: intrai să faci schimbul de ulei, și ieșeai cu injectoare de Cielo. Nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un mare cotonogar, dar și un fin economist. Revista ne dădea cu tifla: ascunsă, inaccesibilă, ținută cu un pumn ferm la spate. Ne-am scotocit cu toții prin buzunare și-am plătit pe rând: care cu monede, care-n bancnote, cât șterpelise cu-o seară înainte de la părinți. Mulțumit, Doru a numărat banii, apoi a desfăcut generos revista, fără s-o lase din mână: „Doar aici, la mijloc.“ Ne-am aplecat peste pagini, holbându-ne la secțiunea indicată. Ce pot să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scris istoria locului multă vreme, mai exact până a venit pe lume bunicu’ Vitalian. Deja lucrurile se schimbaseră puțin, depindea de unde te uitai la ele: dacă stăteai pe-aproape, bunicu’ Vitalian nu era bunic, ci doar un copil în nădragi, șterpelind cuie și sâmburi de prune din povarnă; dacă te îndepărtai și priveai scena de undeva de sus, bunicu’ chiar avea părul alb și-un baston în mâini, cu care te fugărea pe scări, să te ciomăgească împărătește. Din tată-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
șapte inele de apă, cărora localnicii le spun canale. Dar compatrioții noștri, perseverenți și inventivi, ar fi găsit soluția. Poate ar fi împins noaptea șlepurile cu chiriași și pisici, ocupând canalele cu zeci de anvelope uzate. Sau poate ar fi șterpelit de pe-alei miile de biciclete negre și ruginite. Le-ar fi cules răbdător, una câte una. Apoi, legate ca mormanele de ochelari din al doilea război mondial, le-ar fi deșertat direct pe fundul unuia din Gracht-uri (Heren, Prinsen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îndesând căciula și mănușile în mânecă. Le-am făcut cocoloș, cât să nu poată fi trase sau scuturate pe jos. Obiceiul avea iz comunist, reflexul se păstra gravat în programul cerebral care dirija gesturile. Doar cui nu i s-a șterpelit un fular de la Atheneu sau o pereche de mănuși dintr-un restaurant nu știe despre ce-i vorba. Între timp, mi-am mișcat discret privirea împrejur, căutând un detaliu care să mă apropie de inginerul Grosescu. Cafeneaua părea doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui Schiele dispăruse, iar în locul lui Kees Van Dongen apăruse un Vermeer. Vaporașele îmi dansau prin fața ochilor. M-am repezit la dulap și l-am deschis: nimic. Nici o haină, nici o valiză. Am trântit ușa de la baie, în căutarea săpunurilor noastre, șterpelite de pe tren. Nici unul. Podeaua fusese ștearsă și lustruită; nu lucea o picătură de apă. Perdeluțele trase. Dușul neatins. Prosoapele cu romburi, pe care le cărasem special din București, lipseau. Trusa de baie a Mariei, la fel. De fapt, lipsea totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din antreu. — Acolo nu era nici o boccea în afară de legăturica asta. Unde ați pus-o? întrebă Kolea întorcându-se în cameră. — Păi ăsta mi-i tot calabalâcul, îl lămuri prințul, luându-i bocceluța. — A-a! Mă gândeam să nu-l fi șterpelit Ferdâșcenko. Nu vorbi prostii! spuse sever Varia, care cu prințul vorbea foarte rece, la limita de jos a politeței. — Chère Babette*, cu mine ai putea fi și mai drăgălașă, doar nu-s Ptițân. — Nu ți-ar strica nici câteva curele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de judecată s-a dizolvat fără să ia nici o hotărâre. Afacerea era imposibilă! Am putea chiar spune că tărășenia a fost misterioasă: moare locotenentul-major Larionov, comandantul companiei; prințul este numit provizoriu în această funcție; bine. Soldatul Kolpakov săvârșește un furt, șterpelește niște piele pentru cizme de la un camarad, pe care o bea; bine. Prințul, și băgați de seamă că totul se întâmpla în prezența plutonierului și a caporalului, îi trage un perdaf lui Kolpakov și îl amenință că va pune să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se poate face din asta un petit jeu? continuă Toțki, din ce în ce mai neliniștit. Vă asigur că asemenea lucruri nu reușesc niciodată; chiar dumneavoastră ați spus că rândul trecut a dat greș. — Cum să dea greș? Rândul trecut am povestit cum am șterpelit trei ruble, da, m-am apucat și am povestit! — Să admitem. Însă nu-i așa că n-ați avut posibilitatea să povestiți în așa fel încât destăinuirea dumneavoastră să semene a adevăr și să fie crezută? Iar Gavrila Ardalionovici a remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
știe ce-nseamnă un sublocotenent: fierbe sângele în el și n-are de nici unele; mi s-a pus atunci la dispoziție o ordonanță, Nikifor, care tare se mai îngrijea de mica mea gospodărie: aduna, cârpea, răzuia și curăța, și chiar șterpelea tot ce putea, numai ca să înmulțească lucrurile din casă; era un om foarte credincios și cinstit. Eu, desigur, eram aspru, dar drept. Câtva timp s-a întâmplat să staționăm într-un orășel. Am fost repartizat într-un vorstadt* să locuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aproape cu siguranță că nu el era mesagerul, dacă scrisorile vor fi existat într-adevăr. Iar modul cum ajunsese acum la el scrisoarea rămase cu desăvârșire neexplicat; presupunerea cea mai plauzibilă era că o furase, poate, de la Vera... i-o șterpelise pe furiș și i-o dusese Lizavetei Prokofievna cu cine știe ce intenție. Așa cumpăni și înțelese prințul în cele din urmă. — Ți-ai ieșit din minți! strigă el, cuprins de o panică extremă. Nu de tot, mult stimate prinț, îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
imagina că scrisoarea trecuse prin atâtea stații. Întorcându-se acasă, prințul o chemă la el pe Vera Lebedeva, îi spuse ce avea de spus și o liniști, deoarece fata căuta scrisoarea și plângea. Se îngrozi când află că scrisoarea fusese șterpelită de tatăl ei. (Prințul află apoi de la fată că le făcuse mai multe asemenea servicii discrete lui Rogojin și Aglaiei Ivanovna; nu-i trecuse prin cap că astfel îi putea dăuna lui cu ceva...) Iar prințul ajunse în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
harapnic ți-oi da eu, zise tata de la o vreme. N-ai ce mânca la casa mea? Vrei sa te bușască cei handralăi prin omăt? Acuș te descalț! Văzând eu ca mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de acasă numai cu beșica cea de porc, nu cumva să-mi ia tata ciubotele și să rămân de rușine înaintea tovarășilor. Și nu știu cum s-a întâmplat, că nici unul din tovarăși n-avea clopot. Talanca mea era acasă, dar
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
din prințese, cică, ultrasecreta-i pietricică. Excepție: cea care mănâncă cât șapte (zeci) și este încă înfometată: Papagnasse, a cărei pietricică e o stâncă“. DINȚI DE LAPTE: „Ținuți cu grijă și sub lacăt, deoarece un șoarece în treacăt ți-i șterpelește de sub nas. Dinții de lapte ai prințesei Papagnase pot fi văzuți până la 7 seara,-n muzeul principeselor din Rennes. Sunt vizitați de multă lume. Urcați-vă în autocar sau tren și-o să pricepeți pentru ce anume“. UMBRELE: „Se știu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]