322 matches
-
după o zi de muncă istovitoare, era minunat să mă împleticesc către apartamentul lui și odată ajunsă acolo să descopăr că Luke îi trimisese la plimbare pe Shake și pe Joey și-mi pregătise masa. Nu conta că farfuriile fuseseră șterpelite de la Pizza Hut, că șervețelele erau de la McDonald’s și că mâncarea fusese comandată prin telefon sau erau semipreparate gătite în cuptorul cu microunde, iar vinul era, de fapt, bere. Luke se ocupa de toate detaliile romantice importante - lumânărele, prezervative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ignoranța e brutală, știința - milostivă. Doar asta desparte trasul în țeapă de scaunul electric și copilul de omul adult, ceea ce veți deveni și dumneavoastră în curând. Noi nu facem sacrificii pe altarul științei strivind cu o piatră capul unei găini șterpelite din dosul casei. Vedeți bine cu toții? Acesta este coșul pieptului. Și până acuma nu a curs nici o picătură de sânge. Știința nu mânjește. Dați-mi vata, vă rog. Ceea ce vedeți aici nu e altceva decât inima. Care pompează. Funcționează. Trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că ea se cam plictisise lângă cel căruia îi sărise în brațe. Faptele de arme ale chipeșului Paris, inclusiv uciderea lui Ahile, mi s-au părut și ele neconvingătoare. Treabă de țintaș abil, care nu cere cine știe ce vitejie. În plus, șterpelindu-i lui Menelau nu numai soția, ci și o parte din tezaur, feciorul mai mic al lui Priam ne obligă să-i suspectăm și sentimentele. În schimb, nu simt nevoia să mi se explice de ce Epicur recunoștea, fără să se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
arheologică, ci faptul că pereții erau doldora de aur, se zicea că ajunge doar să dai cu ciocanul în ardezie, în locurile pe unde trec filoanele, și din perete se și rostogolesc grunjii de aur. Zsolt ne-a povestit că șterpelise o pepită de-asta din sertarul în care-și ținea taică-su legitimația de feroviar și decorațiile, ne-a și dat voie s-o luăm în mână, cântărea greu, se vedea cât colo că e într-adevăr aur curat. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
națională, mai ales în industria energetică, nu se putea ști dinainte când se ia curentul, iar când se întâmpla, eram nevoiți să stăm acolo pe-ntuneric, generatoarele de rezervă nemaifuncționând în nici un cinematograf deoarece, în cele mai multe dintre ele, combustibilul fusese șterpelit de mult și, de obicei, se aștepta multă vreme, în beznă, până se dădea curentul înapoi, sau până soseau echipele de ordine ori pompierii să evacueze sala, și cum asta nu-mi făcea plăcere, preferam să nu mai merg deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu ei, că știam că trișează, dădeau cu o monedă ciocănită zdravăn, de nu mai sărea din gaură înapoi, așa s-a și întâmplat, însă după aceea, la cap-sau-pajură, mi-a purtat noroc regele alb din fildeș, pe care-l șterpelisem de la ambasador de-acasă și pe care-l purtam mereu cu mine, în buzunarul interior al hainei de la uniformă, ori de câte ori am dat cu banu’, am câștigat, m-am și speriat la un moment dat, am încercat să spun exact contrariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
l-au mai lăsat să vorbească. „Ceasu’! Atunci să vedem ceasu’!” „Așa e, ceasu’!” „Da, să-l vedem pe dinăuntru!” „Ceasu’! Ceasu’! Ceasu’!” Mai mult decât o dorință: un drept; ardoarea mulțimii era de nestăvilit. Orologiul era acolo, nu-l șterpelise nimeni: să-i fie arătat! Pe scară s-a cocoțat întâi Funcționarul. Pentru că mai era loc, s-a repezit și un telegrafist. Nerăbdători, ajutându-se de o șurubelniță adusă din atelier de Jandarm, cei doi au desfăcut, în sfârșit, capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
întâmplate? Poate că acum nu-și dau seama... Și noi suntem marcați... Generația aceasta va trăi sub semnul orologiului!” Cărțile - după unii - se aflau la cei doi: ori le împrumutaseră de la Ceasornicar înainte de moartea acestuia, ori, pur și simplu, le șterpeliseră imediat după... Li s-au făcut percheziții, au petrecut câteva nopți în arestul jandarmeriei. Degeaba. Fuseseră văzuți de multe ori cum tot își făceau drum pe la atelier, dar nu pentru a-și repara vreun ornic, ci doar pentru afla câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
celălalt capăt al firului, persoana respectivă Îi dădu dreptate. Yves Închise telefonul, Își aprinse În sfîrșit țigara și trase cu sete primul fum care-l lăsă amețit ca atunci cînd avea zece ani și cînd, Împreună cu Gildas, Loïc și Christian, șterpelise țigările Maïs ale bătrînului Bréhat și se duseseră să le fumeze pe furiș, ascunși În spatele menhirilor. Se gîndi În treacăt la Gildas, apoi alungă hotărît orice urmă de remușcare. Fratele Mariei ar fi vorbit pînă la urmă. Moartea lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Niciodată n-au să mă facă să cred că Nico l-a ucis pe Gildas, niciodată. Era unchiul lui, Îl adora. - Știu, zise el blînd. Dar fuga nu pledează În favoarea lui. - Nimic nu dovedește că el este cel care a șterpelit vasul. - Dacă așa ar sta lucrurile, n-ai sta aici așteptînd să se Întoarcă echipele de salvare. Lăsă capul În jos fără să răspundă. O tăcere ca un acord. - Dacă Gildas i-ar fi surprins pe nepotul tău și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu veșnica lui grămadă de cîrpe sub braț. SRPJ din Brest Îl pusese sub escorta a doi polițiști care aveau misiunea să nu-l scape din ochi și cu care În mod vizibil Pierric simpatizase, bătîndu-i viguros pe umeri și șterpelindu-le chipiele. Marie Îi prevenise pe Philippe și pe Ronan că Pierric era În continuare amnezic, iar ei avură nevoie de cîteva minute bune pentru a-l Îmblînzi și a-l convinge să vină cu ei. Îl Îmbrățișă pe vlăjganul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe un nebun. Ai tras prea mult la măsea, măi băiatule, o să te alegi cu un glonț în cap fără să-ți dai seama, nu ar fi asta o prostie cît toate zilele, l-a întrebat în timp ce-l urmărea cum șterpelește un pachețel de tampoane sterile dintr-un dulăpior, crezînd că nu-l observă nimeni. Asta da camaraderie, dom’ Colonel, tresare admirativ Poștașul, îndoindu-se tot mai tare de calitatea articolului. Uite pe ăsta de exemplu l-aș face bucățele fără
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care să zguduie toată țara, altfel n-o să avem nici un argument prin care să justificăm că am luat puterea, spune Broscoiul. Dacă tot am făcut-o lată cu teroriștii, spune Monte Cristo gîndindu-se la Regizoraș, la simulatoarele lui de foc șterpelite de la Buftea și la cele două genade defensive cu care i se fălise doar cu cîteva ore înainte, de ce să n-o mai facem o dată, mai ales că poporul asta vrea? Ar mai fi încă un amănunt esențial, își completează
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fusese șocată de ritualul care mă legase în felul acela ancestral de pământ, de sânge și de cer. Familia lui Inbu nu știa nimic despre ceremonia deschiderii pântecului. Când se măritase cu fratele meu, mama ei alergase în cort ca să șterpelească cearșaful pătat de sânge în prima ei noapte ca soție, în caz că Iacob - care plătise pe ea prețul unei mirese - ar fi vrut dovada virginității. De parcă tatăl meu ar fi putut dori să se uite la sângele unei femei. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
calea cea bună. M-a luat cu el la biserică și m-a pus să vând lumânări, gândindu-se, probabil, că atmosfera cucernică va face să tacă în mine păcatele străzii. Dar după ce m-a prins de câteva ori că șterpelisem o parte din mărunțiș, m-a alungat fără să ia în seamă că făcusem asta nu din lipsă de respect pentru locul unde mă aflam, ci pentru micile mele nevoi, între care dulciurile jucau un rol important. În zadar l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în ce împrejurare, în copilărie, într-o seară, tata mi-a azvârlit un cuvânt pe care nu-l mai auzisem: „eretic”. Am bănuit că trebuia să fie ceva rău, o amenințare, o batjocură și, cum s-a culcat tata, am șterpelit dicționarul din bibliotecă și am căutat la litera „e”. Cum nici de-acolo nu m-am lămurit, am citit pe ascuns în săptămânile următoare tot ce-am reușit să găsesc prin casă despre eretici și erezii. N-am priceput mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
teoriile pentru mine. Cred că i-a fost frică să mă pedepsească. Mă socotea, probabil, nebun și s-a temut de răzbunarea mea; am înțeles din felul cum s-a uitat la mine, întocmai ca țârcovnicul care m-a prins șterpelind mărunțiș de la lumânări. Am jucat astfel în mod serios comedia ridicolă a unui eretic înainte de a ști ce este, de fapt, o credință. Nu vedeam decât fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot al arbitrariului absolut. Înaintând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sac de dormit, m-am rușinat să mă vâr în al meu. Am rămas și eu pe nisip și îmi clănțăneau dinții de frig. Abia spre dimineață am ațipit. M-a trezit soarele dogoritor; am observat atunci că necunoscutul îmi șterpelise sacul de dormit și dispăruse. De-acum trebuia să îngheț în fiecare noapte. Din fericire, mi-am adus aminte de doi tuaregi pe care-i văzusem în marginea unei localități unde se turna un film. Erau îmbrăcați în tunici albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a procopsit. Fapta pentru care s-au cotonogit, a lui e... D-aia și șade drăcimea și îngerimea, cu urechea lipită, cu scuipat, de mintea omului, cunoscîndu-l pe om mare meșter la întocmit vreo poezioară sau cântec. Să i-o șterpelească din prima și, șterpelindu-i-o, să-l facă mai iute chisăliță pe adversar... Tu ce părere-ți faci, puturosule? La viața ta, te-ai învrednicit tu să-ți înveți creierul vreo poezie drăgălașă sau vreun cîntecel?!... Taximetristul afișa o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care s-au cotonogit, a lui e... D-aia și șade drăcimea și îngerimea, cu urechea lipită, cu scuipat, de mintea omului, cunoscîndu-l pe om mare meșter la întocmit vreo poezioară sau cântec. Să i-o șterpelească din prima și, șterpelindu-i-o, să-l facă mai iute chisăliță pe adversar... Tu ce părere-ți faci, puturosule? La viața ta, te-ai învrednicit tu să-ți înveți creierul vreo poezie drăgălașă sau vreun cîntecel?!... Taximetristul afișa o tăcere orgolioasă, debordând de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ci Poezia are cea mai grozavă putere de pe lume?!... Că numai ea, sărăcuța, te întoarce de pe celălalt tărâm și îți leapădă, la picioare, oricare dorință îndeplinită, ca ultimul câine dresat?!... Ți-a plăcut cum a izbutit ea, mititica, să-i șterpelească ăluia punga cu rahat dintre degete, iar, în locul ei, să-l blagoslovească pe estropiat cu puterea de a scrie versuri care și pe îngeri îi uluiesc?!... Se adună îngerii, câte cinci, câte opt, în căcaturile alea de baruri ale lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ale șlagărelor, unele maimuțărite direct în engleză. Zburdau, pe acolo, vrafuri de chelnerițe gâdilicioase și moi ca franzelele, de nechezau și-i mardeau, de oha, cu frunțile de frapiere, pe acei dintre clienți care c-o mână încercau să le șterpelească bonierele, iar cu cealaltă le împingeau bacșișuri împăturite, de 25 sau de 50 de lei direct în chiloți. - Primul dintre cei șapte depozitari n-o fi cumva el o Zodie de Apă? Ho diábolos nu zise nici da, nici ba
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dacă era să se întrebuințeze una dintre aceste trei variante, trupa sa n-avea nici cea mai scheletică șansă să-l scape. Cum să-l scape?! Jumătate din trupă gîdilîndu-i pe pușcași cu scama buzunarelor lor neînarmate, iar cealaltă jumătate șterpelindu-l pe Anghel. Anghel fiind până și în opera iscusitului și prea parșivului ăla de Eugen Barbu (Iarba îl citise ici-colo pe Barbu) nume de haiduc. Atât cât îi citise Iarba și pe securiști, singura șansă a lui Raicopol ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
față cînd mama și-a pierdut controlul. A Început relația aia bizară cu secretara lui Între două vîrste. — Era disperat bietul om. — A dat vina pe tine pentru furturile mele. Mi-a descoperit buzunarele pline cu bomboanele pe care le șterpelisem de la Hiltonul din Riyadh și te-a acuzat pe tine. — Eu eram mai mare ca tine. S-a gîndit că te-aș fi putut opri. Știa că mi-era ciudă pe tine. — Mama se sinucidea cu băutura și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tachineze cu el. Nu Înceta să mă uimească generozitatea lui, felul cum li se dăruia tuturor, de parcă avea la dispoziție o sursă nelimitată de căldură și bunăvoință. Și totuși cu aceeași larghețe fura din parcări și magazine. L-am urmărit șterpelind un atomizor dintr-o parfumerie de pe Calle Molina, apoi zburdînd pe trotuar și pulverizînd parfumul În direcția pisicilor vagaboande. Supraveghe procesul de fardare a unei trotuariste la Galleria Don Carlos, exeminîndu-i dermatograful cu seriozitatea unui specialist În cosmetică, apoi trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]