263 matches
-
mai întâi fac un semn oarecare/ spun ceva dar să fie frumos/ și se face o albă lumină/ ca un mânz foarte alb și lucios// mai apoi mă ridic și aștept/ mă stropesc peste creștet cu rouă/ căci bursucii o știm/ mai ales vin atunci când plouă// sunt acum mânzul alb sunt lumină/ ei se-ascund undeva mult mai jos/ eu mai fac iar un semn oarecare/ spun ceva însă mai frumos". Cea de-a doua ipoteză are în vedere constanta revenire
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pre-fenician, cu excepția orașului Ugarit, unde e posibil să fi fost utilizate două calendare, dintre care primul (din care sunt cunoscute două luni, scrise tśrt și ḥj’ar) se aseamănă cu cel babilonian instituit de regele Babilonului, Hammurabi; despre al doilea știm denumirea a șapte luni, dar nu prezintă similitudini cu nici un alt calendar cunoscut de noi, astfel că e clar că Israel nu a preluat nimic din el. Cât privește lunile utilizate de fenicieni, trei dintre ele apar și în Biblia
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
suma părților, nu suntem îndreptățiți să considerăm matematica drept un instrument major în examinarea acestor trei celebre întrebări. Într-adevăr, pentru a generaliza, aproape toate experiențele noastre din această lume nu cad sub incidența domeniilor științei sau matematicii. Mai mult, știm (sau, cel puțin, credem că știm), de la teorema lui Godel, că există limite definite pentru ceea ce poate face simpla manipulare logică a simbolurilor și, deci, există limite în domeniile matematicii. A fost un act de credință din partea oamenilor de știință
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
deja. A opta parte dintr-un metru... a șaisprezecea parte dintr-un metru... a treizeci și doua parte dintr-un metru... distanțe din ce în ce mai mici, și Ahile tot nu o ajunge. Broasca țestoasă se află mereu înaintea lui (Figura 10). Cu toții știm, în realitate, că Ahile ar fi depășit imediat țestoasa, însă judecata lui Zenon părea să demonstreze că Ahile nu putea niciodată să o prindă din urmă. Filozofii din zilele lui nu au reușit să infirme paradoxul. Deși erau conștienți de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
este absolut și în chestiuni religioase, dar nu se coboară la nivelul individual, ci „se mulțumește” să monitorizeze și să sancționeze formele religiozității colective; acest suveran protestant (catolicii și, mai ambiguu, ortodocșii plasează sursa autorității religioase în altă parte, după cum știm) nu este tolerant încă, fiindcă se așteaptă ca toată lumea să fie creștină, dar drumul spre John Locke și a sa Letter Concerning Toleration e deschis. Pentru „situarea” rapidă a lui Hobbes, merită să ne amintim că el, mai curând ateu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
entuziasm la tot felul de treburi casnice. Și știe și altele, de pildă își întâmpină musafirii cu un întreg discurs și nu poți vorbi de el fără să ciulească urechile. Câte seri am oftat la unison numai eu și el știm, și nu se lasă dus de lângă mine orice ar fi, e în stare să stea ore cu ochii nedezlipiți de ceea ce fac, cum nedezlipit la somn a fost de patul meu, din momentul în care a fost destul de mare să
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
la urma urmelor. Markovic se rotea acum În jurul său, atent la ferestre, la ușă, la catul de sus. Părea să le facă un plan mental. O ultimă revizie. - Sunt sigur că oricine intră În acest turn, chiar dacă nu știe ceea ce știm dumneata și cu mine, va simți o oarecare neliniște - s-a uitat pe neașteptate la Faulques, cu un interes cuviincios. Cum s-a simțit femeia care a fost aici? O clipă, cei doi bărbați s-au Înfruntat din priviri. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
garantate pe o hartă deformată în multe feluri. Inutil să-l întrebăm azi pe Maestrul Daniel Corbu dacă a mai fost la Paris, dacă a mai fost la Viena. Știm deja (să tot fie vreo 25 de ani de când știm) cine va răspunde. Conștient de rătăcirile istoriei, constrânsă uneori să se retragă în rafturile bibliotecilor, poetul de ieri și de azi, cronicarul sentimentelor autentice și al paradoxurilor interioare nu uită că istoria își are propria muză, nu uită că istoria
Un cruciat al metaforelor. Omagiu poetului Daniel Corbu by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83588_a_84913]
-
ce nu este, în fapt, decât o teodicee secularizată. Doar de curând, ne spune sociologul român, am reușit să adoptăm și față de realitățile umane și politice acea atitudine eliberată de toate tradițiile și autonomă pe care lumea modernă, așa cum o știm, a fost clădită. A. Golopenția se îndepărtează de poziția parțial neohegeliană a lui Hans Freyer, punând sub semnul întrebării existența unor destine predictibile ale popoarelor și națiunilor. Ontologia dezvoltată în lucrările sale este una activist-indeterministă, opusă celor ce par să
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
un soi balcanic de political correctness. Această occidentalită istoriografică românească se află în zodia nefericită a înregimentărilor și a instrumentalizărilor de către "specialiștii" domeniilor înguste (de la A la B), prin distribuția lor socială drept "subiecți calificați", ritualizați discursiv și politic. Ceea ce știm este legat de acțiune și de experiență în contrast cu ceea ce gândim unde spusul și pozitivitățile acestuia au o funcție esențială în elaborarea subiectului. Ceea ce gândim este o reflecție asupra acțiunii și experiențelor noastre. Noi nu cunoaștem prin gândire, decât navigând pe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sau un anume subiect istoric, efortul său intelectual fiind dublu, dacă nu cumva triplu. De aceea munca sa devine incompletă și permanent de revizuit. Revizuirea textelor istorice este o condiție a oricărei epistemologii istorice, a oricărei teorii a istoriei. Ceea ce știm se relativizează doar din perspectiva discursului, a tehnicilor de lucru, a metodelor puse în practică, a încercărilor noastre discursive de a scrie istorie. Discursul și seria lui de enunțuri devin un dat istoric, un fragment de istorie prin imanența spusului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
impună discursul și controlul asupra istoriei scrise. Ceea ce știm și ceea ce gândim se află într-un raport de reciprocitate. Ceea ce gândim se bazează pe ceea ce știm, iar ceea ce știm este, într-un fel, întemeiat pe ceea ce gândim. Cu cât ceea ce știm este recuperat dintr-un trecut istoric autentic, cu atât ceea de gândim are mai multe șanse de a evita falsitatea și instituirea unor sofisme de interpretare cu aromă istorică. Istoria este cea mai manipulabilă dintre cunoașteri pentru că acest trecut istoric
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
care sărea din cuvânt În cuvânt. Evocând anii copilăriei, petrecuți după război În sudul Londrei, un scriitor Își amintește un astfel de cântecel de prin 1946: Venim aici la matineu Zâmbind la mici și mari, Venim aici la matineu și știm: nu-i În zadar. Mici spectatori la Odeon, noi vrem a deveni Buni cetățeni când vom fi mari și-ai libertății fii. Tonul didactic nu era reprezentativ - cel puțin nu În această formă evidentă - și va dispărea În doar câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]