333 matches
-
Roja, ei hai, că asta-i prea de tot, măi să fie, asta era, se dezmeticește, ești leit unchiu-tău, începe să-l cerceteze din cap pînă în picioare, fruntea, sprîncenele, nasul, umerii, mersul, cum ți-ai mai rîs de mine, ștrengarule. Chiar el, adevărul e că m-ați cam luat prin surprindere cînd ați pomenit de voce, recunoaște Patru Ace, dar m-am ținut tare. — Să nu-mi spui că tu ești mucosul ăla căruia îi aduceam bomboane de cacao de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
făcându-mi plăcerea de a mă da huța-huța pe picioare sau aruncându-mă în sus cu mâinile și prinzându-mă cu multă siguranță. Era de o bunătate rară, niciodată nu se supăra pentru năzbâtiile și șotiile făcute de micuțul ei ștrengar alintat. Toate astea au fost până la vârsta de 10 ani, când tata a fost închis, iar mama a plecat la casa părintească, însoțită de sora Dorina, forțată să-și schimbe domiciliul și să divorțeze, altfel ar fi fost dată afară
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în odaia vecină. Pascalopol se duse după ea. Se auziră deodată râsetele zgomotoase ale celor doi și Otilia apăru, urmată de moșier, cu un șal turcesc pe umeri. - Te rog să mă crezi, îi spunea Pascalopol deloc supărat de aceste ștrengarii, că-ți sta admirabil. Pot să îndrăznesc să ți-l ofer? Otilia îl rugă să se apropie de ea și-i suflă ceva la ureche. Pascalopol aprobă încîntat. Felix însă fu iarăși jenat, ca de o complicitate a celor doi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Simion. G. Călinescu VIII Felix își dădea prea bine seama că iubește pe Otilia, fără să poată determina conținutul acestui sentiment. Uneori îl urmăreau genunchii mici ai fetei, în poziția în care ea îi îmbrățișa. Erau niște genunchi caști și ștrengari în același timp, cu o personalitate a lor proprie, și lor ar fi voit Felix să le comunice printr-un limbaj mut dragostea lui. Altă dată, părul căzut în bucle creștea în visele tânărului și-l inunda. Să-i spună
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de inofensive foșnete - un scârțâit de ușă, un trosnet de podele undeva la etaj, un pas atât de ușor încât s-ar părea că pe scară coboară o pisică. Nu mai urmează însă niciun alt țârâit... Poate a fost un ștrengar atras de misterul soneriei electrice și care, după ce a intrat fără inconveniente pe poarta lăsată ca totdeauna deschisă, a apăsat o dată pe buton și a luat-o la goană spre maidanul din vecini, ca să se fudulească printre tovarășii de pozne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mi-e foame, ce îmi mai dai?"), fără să înceteze o clipă însă ciripitul - se întinde pe trunchi în echilibru precar, cu fața spre soare și ochii închiși, și continuă să vorbească. Are un aer poznaș-infantil și râde ca un ștrengar când mă vede speriat la gândul că s-ar putea rostogoli de pe trunchi. Sîntem toți animați și destinși, și totul are un aer aproape frivol raportat la atmosfera dens-culturală pe care Noica o întreține de obicei în jurul său. Ticurile de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dar Victor, obișnuit cu toate acestea după atîția ani de slujbă În casa Lastarria, nu-și pierdea demnitatea și continua să-i servească, străbătînd grădina dintr-un capăt Într-altul, fără să verse nici un pahar, știind să se ferească de ștrengarii care se luaseră la harță, elegant, cu părul dat cu fixativ, știa că Vilma Îl urmărește cu privirile. Și Vilma, Într-adevăr, nu-l pierdea din ochi. Stătea jos lîngă o fereastră uriașa și alături de ea stăteau Cinthia, care tușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scotea scamatorul din pălărie, sau din mîneca hainei, sau din gură, sau din rever, sau din buzunarul interior al hainei; era un tip dat dracului, acum scosese trei porumbei dintr-un buzunar unde mai Înainte nu era nimic. Bineînțeles că ștrengarii nu se astîmpăraseră și ba trăgeau cu praștia, ba suflau pietricele prin țevi de trestie, nimeni nu vru să mărturisească sau să spună cine a tras, dar scamatorul era cît pe-aci să se supere de-a binelea cînd erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că o să-i scrie și el să-i răspundă neapărat. Apoi Susan Își luă rămas-bun pe rînd de la toțî, cîte un sărut pentru fiecare, cu Vilma și Carlos dădu mîna și trebui să-l scoată pe Bobby din mîinile unui ștrengar cu care se Încăierase fiindcă se uitase la ei batjocoritor. În clipa aceea a fost mai bine că nu era acolo Santiaguito; apoi Îl văzură cu toții pe domnul acela care se numea Juan Lucas Îmbrățișînd-o pe mama, sărutînd-o cu tandrețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
duse În fugă să-i spună Nildei să pregătească repede mîncarea. De aceea Îi spuse ei, de trei ori În acea după-amiază, povestea cu zidarii și cu gălețile și isprava lui cu Albinețu și ea Îi spuse că era un ștrengar, dar știa că Julius era la fel de cuminte ca Întotdeauna. De aceea Sălbatica Îl ajută să-și orînduiască puțin gîndurile și-i spuse ce trebuia să povestească mai Întîi și ce trebuia să lase pentru mai tîrziu și cînd anume să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ultima dată cînd a fost la Madrid. Un film de o calitate excelentă. Comentat de Luis Martin Romero, Îl cunoști? — Criticul de corride? — Trebuie să-l cunoști; nu-l Întrece nimeni, cină e bine dispus. Pipo, vino-ncoace!... Unul din ștrengarii mei. Ce-i, tăticule? — Spune-i bună ziua domnului arhitect; dumnealui a făcut proiectele pentru casa unchiului tău Juan Lucas și acum face proiectul, face schițele pentru casa noastră. Ăsta e cel mai mare? — Don Juanul familiei. Vrei să ieși În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ce-ar fi să dăm gata niște crochete de șuncă și niște spumoase aici, la Xampañet, ca să ne alungăm gustul amar din gură? — Adevărul e că n-aș zice nu. — N-ai stabilit pe azi cu fătuca? — Pe mîine. Ah, ștrengarule. Te lași rugat, eh? Cum mai Învățăm... Nu făcuserăm nici zece pași spre zgomotoasa bodegă, aflată la cîteva numere mai În josul străzii, cînd trei siluete spectrale se desprinseră din Întuneric și ne ieșiră În cale. Doi bătăuși se postară În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de ,,mari agricultori” din București și trăiește într-o casă îmbelșugată, supravegheat îndeaproape de mama sa, căreia îi răpește foarte mult timp educația copilului și pe care obrăzniciile odraslei o fac să cadă în extaz de admirație: ,,...Nu știi ce ștrengar se face... și deștept ...”. Uneori, gesturile și cuvintele ei sunt adevărate îndemnuri: ,, Vai de mine! la noi se fumează...bărbatu-meu fumează... și dumnealui mi se pare că-i cam place”. Procedeele educative aplicate de mama au efecte contrare celor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zise ea, la despărțire, românește, aranjîndu-și faldurile bluzei pe piept, ca să nu fie nevoită a se uita în ochii lui. Și tata te așteaptă... dacă de mine nu ți-e dor defel! adăugă apoi, după două secunde, cu ton mai ștrengar. ― Desigur... trebuie să vin, murmură Bologa, stăpînindu-și cu greu o revoltă subită. Dar mai târziu puțin... Nu mă vezi în ce hal sunt? ― Până la noi faci tocmai vreo treizeci de pași, replică Marta, veselă de-a binelea și ridicând ochii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din încheieturi. De-acolo și niște omuleți mărunți și unsuroși pornesc, ducând cu greu tinichelele cu gaz. Intră gârbovi în ulițele mai deschise, privesc în pământ și înaintează încet cu un strigăt prelung și tremurător, care găsește răsunet în toți ștrengarii mahalalelor: gaz-gaz! De-acolo pornesc iute calfele spre meșterii din alte părți mai bogate ale târgului; subțiri, palizi, flăcăuașii aceștia deapănă mărunt din picioare, tremurând în diminețile răcoroase și molfăind încă cea din urmă îmbucătură de pâne. Iar spre bariere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rărunchii: “Zgaibaaan!”, ca vaca lui s-o ia la sănătoasa. Iar exemplul ei a fost urmat de toate celelalte animale. Nici unul dintre copii n-a înțeles cum reușise băiatul să-și “dreseze” vaca. Și, ori de câte ori erau cu vitele la păscut, ștrengarii se distrau strigând porecla paznicului și văzând cum Joiana lui Titi o ia la fugă de parcă ar fi ciupit-o strechea. 6. Iar m-au furat pașii și gândurile. Nici n-am băgat de seamă că, nu prea departe, în fața
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
deranja. Dispăruse... de supărare, de indignare, de revoltă?! Deschise ușa și tună peste balustrada palierului. Ivan se buluci în sus, pe scară, încheindu-și, din mers, nasturii pantalonilor. Înțepeni dinaintea generalului și-și pocni călcâiele. ― Prezent, să trăiți! ― Lasă asta, ștrengarule! Du-te la cancelarie! Spune-i nacealnicului că am nevoie de un pisar și de un curier special. Dă o fugă până la croitor și spune-i să poftească imediat la mine. Cheamă și bărbierul. Și nu uita să-mi pregătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Pe lângă multele ștrengarii pe care le-am făcut în anii de liceu, am realizat și o treabă frumoasă: un spectacol de „revista” de peste două ore, ” În veselul vieții pas”. La drept vorbind, realizarea unui spectacol artistic de două ore, la vârsta de 20
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
turneu la Suceava. Nu l-am făcut niciodată. A rămas un spectacol unic și valoros că toate unicatele. De fapt, cred că profesorii au fost și ei surprinși, ne venindu-le să creadă ce-au putut face, de capul lor, ștrengarii dintr-a unsprezecea, pe care-i stăpâneau atât de greu la scoala. Ca să fim drepți, trebuie spus că de fapt doi profesori ne-au ajutat. Profesorul Iurașoc a condus orchestră iar în ultimele două - trei săptămâni, profesorul Socaciu, auzind despre
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
praf și biscuiți digestivi. Pachetele acoperite cu imagini de femei străine, zâmbitoare, conțineau prafuri necunoscute. Mai erau cutii de aluminiu cu nuci, dulciuri și mâncare de bebeluși. Fugeau de colo-colo, ținînd în brațe partea lor din comoară. Cățărați în copac, ștrengarii de pe stradă aruncau jos ce găseau agățat de crengile rupte. Domnul Chawla alerga încoace și-ncolo ca un pui de găină zăpăcit, umplând cu provizii o traistă de cumpărături, în timp ce Ammaji vestea vecinii despre naștere, țipând de la fereastra de lângă patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
asupra întrebărilor în acel birou în care ofițerii SS emiteau odinioară ordinele și își țineau registrele? Acolo aveau loc evaluările. M-am întrebat adesea cine avusese ideea strălucită să adăpostească o tabără DP într-o fostă cazarmă SS. Poate vreun ștrengar cu un diabolic simț al umorului sau poate doar un tip practic care găsise o clădire încă în stare foarte bună? Probabil cel din urmă. Trupele Națiunilor Unite și Agenția de Reabilitare derulau operațiunea, dar America era șeful. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
viața nomadă: strămutată din gazdă în gazdă, după împrejurări, sau încredințată numeroaselor prietene ale lui Lică, când Trubadurul nu mai avea bani. Acele prietene admirau o dată mai mult pe Lică în formă de tată. îl găseau și mai drăguț pe ștrengarul tânăr, așa de bun cu un copil pe care i-1 făcuse o nemernică - fiindcă Lică avea totdeauna gata la ocazie un cuvânt de ocară pentru mama Siei. Unele, mai puțin deștepte, crezând că îi plac odraslele, își arătau dorința
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ea în odaie. Acolo scoase din șifonier caseta misterioasă și-i arătă conținutul: cărți poștale cu Vergissemeinnicht de la Rim, o șuviță de păr 'fgatî cu o panglică într-o ramă de carton, de unde fotografia fusese scoasă. Era bucla lui Lică ștrengarul, care de-atunci crescuse la ioc. îi arătă la urmă o hârtie galbenă cu ștampile. Actul de naștere ai unui "prunc de sex feminin din mamă: Domnișoara Elena Gugiu și tată necunoscut". Cum Nory se uită la ea tîmpită: 217
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care am fost când aveam treisprezece ani, îl interoghez cu severitate și simt ispita de a-l judeca pe cât posibil ca pe un străin ale cărui nevoi mă lasă rece și de a-i pronunța sentința, văd înaintea ochilor un ștrengar de statură mijlocie, cu pantaloni scurți și ciorapi până la genunchi, care face grimasă după grimasă. El se tot ferește de mine, nu vrea să fie judecat, condamnat. Se refugiază în poala mamei. Începe să strige: „Dar eram doar un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
măcar unul dintre cele două caiete in octavo din moștenirea mea de la Marienbad nu s-ar fi pierdut. Așa, din toate lecțiile de câte două ore predate cu atâta belșug de vorbe participanților la curs, printre care se numărau și ștrengari tineri ca mine, dar și tați de familie vârstnici, nu au rămas decât două sau trei, acestea însă până în cele mai mici detalii ale cârnaților prăjiți și șiroind de grăsime. Era un maestru al evocării. Cu o singură mână doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]