418 matches
-
tarziu mi-am amintit Că în filmul cu pitici El, țeposul, s-a numit: ,,Rici, Arici și Pogonici’’. STRĂBUNICA Ce bună-i străbunica mea Și cât de mult mă mai răsfață... Îmi place să merg pe la ea, Că totdeauna-i șugubeață. Suntem prietene pe viață Și totul pare-a ne lega, Dar când e vorba de dulceață, Eu nu pot să o-mpart cu ea. Aș vrea să ne iubim mereu Și pace-aș face pe vecie, Dar nu accept ca
POEZII PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375900_a_377229]
-
un colț, colea-n ogradă, Să muncesc o zi din greu, Un om hâtru de zăpadă. Și trei luni ne-am tot făcut Daruri multe, minunate. La sfârșit a zis: - Salut ! Primăvara-n ușă bate !.. În ogradă-acum, la noi, Vântul șugubăț se joacă Cu-o coadă de măturoi Și-un nas roșu-ntr-o băltoacă... Referință Bibliografică: PRIETENIE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1496, Anul V, 04 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile
PRIETENIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376083_a_377412]
-
acolo unde era cazul. Și nu puține au fost situațiile de urgență și nici la îndemâna oricui să le rezolve. Șeful acestei patrule era un om cu vechi state de plată. Nu erai sigur niciodată că vorbește serios ori că glumește. Șugubăț nevoie mare, dar și foarte bun profesionist, știa să se apropie de oameni, să lucreze cu ei. Era unul dintre puținii de la care Mihai avea ce învăța. Îl plăcea sincer și îl respecta. În aceeași măsură, îl necăjea cu atitudini
UN ALT FRAGMENT DIN VIITORUL ROMAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376617_a_377946]
-
mână și o trase instantaneu. Ridică ochii.....și ochii i se opriră pe fața celui mai înstărit băiat din sat. Băiatul morarului. Se înroși la față...purpură se făcu! -Ți-e cald? Te-ai aprins la față, zise acesta, și zâmbi șugubăț, făcându-i cu ochiul. Gherghina dădu drumul la sac, fără să vrea, și plecă privirea. - Nu trebuie să te rușinezi, n-ai de ce, și nu-ți fie frică, eu nu mănânc oameni! Nici fete frumoase ca tine. Mai ales pe
GHERGHINA....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376799_a_378128]
-
împovărat de belșugul de ghiocei, ca de un covor alb, dar nu de la zăpadă. Poiana a Treia era adresa sigură la care parcă toți ghioceii zonei noastre își dădeau întâlnire, ca să serbeze cu căpșoarele lor albe și vesele beția anotimpului șugubăț. Chiar dacă toată lumea o cunoștea, nu puțini au fost cei care s-au întors fără să dea de ea, blestemând la cine Doamne Iartă-mă a mai inventat-o și pe asta! Pe noi ne incita nu doar ideea de a
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
ori prin mlaștini, Poți să îi pierzi. Mereu fără de baștini, Hoinarii-s îndemnați de protimie. Așa că ea, năstrușnica mea viață, M-a luat dintre hai-hui și pierde-vară, Acum mă ține prins ca pe-o comoară, Într-un bagaj de mână, șugubeață. Rămân cu ea nu că mi-am dat cuvântul. [Mi-a spus că sunt odrasla favorită.] Mi s-a părut reală ca ispită, Oricum pribeag, mă lua aiurea vântul. *** Referință Bibliografică: Bagaj de mână / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN
BAGAJ DE MÂNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372675_a_374004]
-
pe care o moștenești îți poți permite să faci o cale de acces până acolo. - Să mergi și sfinția ta să-l vezi! - Eu nu pot urca muntele. Nu c-aș fi bătrân, dar sunt născut tare de mult! - zâmbi șugubăț preotul. - Îl coborâm cu niște frânghii... - Și dacă nu vrea să coboare? - Ce vorbă-i asta, părinte? - întrebă nedumerit Pătru. - Adică dintr-o dată devine foarte greu că nici cu macaraua nu-l poți lua! Poate că sfântul dorește să rămână
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
putut de bine atitudinea, reușind să păstreze feminitatea eroinei, prin silueta firavă, pe care o ghicești sub uniforma militară. Așa cum spuneam brațul drept indică Vestul, râul Olt, Craiova și alte repere care te-ar interesa în acea direcție. Unii, mai șugubeți, chiar fac glume pe seama brațului întins al statuii. Când, de exemplu, vreunul rătăcit, necunoscător al Slatinei, ori călător străin de zonă, întreabă încotro e Craiova, șugubățul îi răspunde: „Du-te la ieșire din Slatina, că îți arată tanti Cati!” Deh
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]
-
Olt, Craiova și alte repere care te-ar interesa în acea direcție. Unii, mai șugubeți, chiar fac glume pe seama brațului întins al statuii. Când, de exemplu, vreunul rătăcit, necunoscător al Slatinei, ori călător străin de zonă, întreabă încotro e Craiova, șugubățul îi răspunde: „Du-te la ieșire din Slatina, că îți arată tanti Cati!” Deh! Olteni fără simțul umorului, mai rar. Altul și-a amenințat, în glumă, iubita: „Matildo, dacă nu mă mai iubești, mă spânzur de Ecaterina!” Cum să n-
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]
-
Dar ce vis amar! Și ce mireasă ciudată devenisem, fără mire, însă, după toate aparențele, cu o soacră! Dacă persista în prim plan soacra, exista, cu certitudine pe undeva și un mire! Corect, însă mirele a fugit! Sau poate mireasa șugubeață l-a împins pe derdeluș, vrând să verifice măiestria mirelui de a-și păstra echilibrul! Sau pur și simplu mireasa a vrut să se convingă dacă ea era într-adevăr aleasa! Poate avea îndoieli sau poate avea mirele. Mda! Este
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
poetului național. Așa cum arată pictura lui nea Mărinică, zglobie ca o zi de talcioc, îi bănuim, în subteranele-i axiologice, și o subtilă manevră a Cotroceniului (unde poetul-pictor mănîncă fără să plătească), manevră menită a-l propulsa încă o dată pe șugubățul poet, acum și cu ajutorul culorilor, decisiv, în orbita Nobelului. Ajunse, de aici, de la Casa Armatei (sau piața Matache, sau...), prin canalele diplomatice, în Suedia, glumițele plastice ale simpaticului nostru parodist au toate șansele internaționalizării. Se pare că, vai, ce n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
masă festivă. Rostește rugăciunea ajutat de un cântăreț, un dascăl, un preot sau un protopop. Ca de obicei, e plin de vervă, Îndeamnă În dreapta și În stânga, deapănă amintiri din studenție, din alte vremuri, din depărtări. Rostește cuvinte de duh, spune șugubăț bancuri cu iz politic, face câte o hermeneutică a mai știu eu ce verset biblic, Își dă cu părerea În legătură cu o recentă ieșire la rampă a unui demnitar al zilei. „Hai, să trăiți!”, spune cu voce baritonală la un moment
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sosit luni, 18 iunie 1962, ora 9 dimineața, la Gara Băneasa. Era o zi însorita. În piața din fața Gării Băneasa, înainte de a-și rosti cuvântul de sosit, în fața publicului venit în întâmpinarea oaspeților, N.S. Hrușciov a spus pe un ton șugubăț: "Aveți un soare fierbinte și inimi calde. Dați-mi voie să vorbesc cu pălăria pe cap." Cuvintele înaltului oaspete au fost întâmpinate cu voci aprobatoare din rândurile publicului prezent. Delegația a fost cazată la Casa de oaspeți din str. Modrogan
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
secol. E vorba de un București fanariot, de un pitoresc aparte, degajând o ciudată poezie. Un basm, în care precizia detaliului istoric, social și sugestia rafinată a ambianței creează o aparență de nuvelă istorică. Către un asemenea trecut, epocă a șugubățului Anton Pann, se repliază C. în acești ani, creând narațiuni cu o tentă de străvechime. Lungul nasului (localizare după Aulus Gellius, prin intermediul unui text probabil franțuzesc) e cap de serie pentru poveștile sale orientale, cu agerimi nastratinești, cu irizări de
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
vagabond, un cerșetor ș.a.) păstrează, sfielnic, „fărâme de nădejdi”. Tristețea sporește în Ceasuri ostenite (1930), preschimbându-se în durere și deznădăjduire. De fapt, se accentuează poza, aceea a unui „suflet înrăit și păcătos”. Hazlii, dar nu din cale-afară, sunt „schițele șugubețe” ale lui C. (Măști pentru muzeu, 1931, În litera legii, 1933, Zugrăveli, 1935, Mărturisirea unui inculpat, 1935, Oameni cu cioc, 1939). Volumele Măști pentru muzeu (1970) și Colivia cu sticleți (1977) au o factură antologică. „Tărășeniile”, de un comic minor
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
stirpea omenească se traduce, în ordinul cultural, prin ideocentrism. Încrederea în atotputernicia cuvîntului reprezintă, poate, o versiune autorizată a mentalității magice, moneda de schimb a forței absolute pierdute de vrăjitori, un gaj consolator acordat de omenirea civilizată, cu un gest șugubăț, păstorilor sacrosancți care acolo sus, în creierii munților, citesc în aștri riscurile și pericolele ce-i așteaptă. E o certitudine care aparține istoriei: discursurile papei Urban II la Clermont și aiurea au avut un "succes fulgerător" fiindcă vorbele lui au
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
aptă să atragă publicul larg. Util ca prim contact. Roger Stăphane, în jurul lui Montaigne, Stock, propune o lectură personală, subiectivă, montaigniană... Un amestec de biografie și de analiză a gândirii: Pirre Leschemelle, Montaigne sau durerea în suflet, urmat de Montaigne, șugubățul fars. De la bucuria tragică la înțelepciunea veselă, și Montaigne sau moartea ca paradox, toate trei la Imago. O bună și consistentă introducere pentru cine nu l-a citit pe Montaigne în textele sale. *** „Nu sunt filosof”. Este una din frazele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu se ferește să emită aprecieri tranșante, și Mihail Sebastian, comentator al cărților de proză și critică. Despre Nichifor Crainic primul cronicar observă că își tratează propria religiozitate „cu superficialitate, discursiv și retoric”, versurile lui G. Topîrceanu i se par „șugubețe”, simple „exerciții spirituale”, despre Ilarie Voronca spune că intră într-un „cerc vițios al metaforei”, nemaiputând „să depășească acest joc inferior”, iar poezia lui Perpessicius e considerată „un aliaj personal și bizar de rafinate contradicții”. Admirativ e, în general, tonul
ROMANIA LITERARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
prim-plan, cu trăsăturile lor distincte, cu obiceiurile și cu pățaniile lor, cu poreclele care îi transformă, pe unii, în personaje. Sunt și secvențe aburite de tristețe, însă episoadele amuzante (farse, pozne, felurite năzbâtii) precumpănesc. E parcă o întrecere între șugubeți în „pururi vesela și animata societate a Junimii”, calambururile, poantele, șarjele cordiale sau corozive (nu toate debordând de umor) înlănțuindu-se ca într-un „carnaval”. În înmănuncherea de medalioane Mușchetarii literaturii române moderne S. își controlează pînă la un punct
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
gust al rigorii. Așa, în Mic dicționar Caragiale (2001), la origine teza sa de doctorat. O exegeză vie, un eseu surâzător și incitant, nonșalant și ingenios, cu o seamă de replici la lecturile critice mai vechi. Hălăduind în Caragialia, scrupulosul șugubăț pus pe „detectivistică teatrală” descoperă un „land” forfotind de noime, unele încă ascunse, care cer o neuzată „cheie de citire”. „Caragialeologul” practică o hermeneutică jovială, dă cu tifla unor opiniuni ruginite, dar cedează și slăbiciunii pentru extravaganțe. Cântărind semnificația obiectelor
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
timpului pierdut, copilăria, și orașul ce rămâne mereu străin, sursă de angoase. Voința „modernizării” nu lipsește însă, relevându-se în afișarea identității dintre autor și eul liric, în adoptarea registrului colocvial, în recursul mai frecvent la regionalisme plastice, în asezonarea șugubeață a lucrurilor grave („Cimitirule,/ Nu mă duce cu povești/ Că mă împroprietărești/ C-o fîșie de livadă/ În tăcuta ta ogradă...”), dar mai ales în multiplicarea imaginilor, a căror construcție amintește imediat pe „iconari”. Rezultatele sunt uneori notabile: „S-a
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
Aici Nastratin reînvie proaspăt, dintr-o neistovită plăcere a spunerii. Fabulația cu tâlc se desfășoară pe îndelete, ca matcă a unei înțelepciuni milenare, întoarsă și asimilată într-o viziune realistă, în interiorul căreia morala, modernă, indulgentă, se transmite fără acreală, chiar șugubăț. Tot o prelucrare este culegerea Fabule și istorioare (I-II, 1841), unde motive livrești și populare de mare vechime sunt îmbogățite în manieră esopică autohtonă. Înrudirea cu poveștile și istorioarele orientale poate fi identificată și în O șezătoare la țară
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
viitor a locuitorilor, plecările pe front, ipocrizia autorităților), depășesc comanda ideologică a momentului în care e publicat romanul, cadrul politic ce se cerea blamat (regimul Antonescu) și anemica intrigă cu eroi ilegaliști. Din nefericire, moș Vițu, admirabil conturat ca înțelept șugubăț al locului, generosul și mereu săritorul Treișpemii sunt personaje sacrificate în grabă, la finalul narațiunii, conflictului rudimentar, primul devenind dintr-un posibil Moromete (cum remarca Paul Georgescu) un lamentabil Filimon Sârbu. Într-o casă străină și O singură noapte eternă
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
face ocolul lumii și p-ormă, hop! Pe cînd eu, n-am decît puntea asta ca să-mi iau avînt, înainte de a sări în întîmpinarea talazului. Dar nu face nimic, totu-i doar o glumă, vorba cîntecului de odinioară: Furtuna-i șugubeață, Iar balena-ți rîde-n față, Dînd din coada ei măreață - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Ci spuma-n juru-i zboară, Cînd balena cruntă ară Apele ce-o înconjoară - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
celor mai multe sectoare ale administrației financiare... Libertul devine atent. A sesizat ceva... insesizabil. Nu-și dă prea bine seama despre ce e vorba, dar s-ar putea să fie important. — Mai mult sau mai puțin competenți..., ricanează îm păratul. Abandonează tonul șugubăț. Toți sunt de rang ecvestru, e drept, dar personalul din subordine - cei care țin cu adevărat pe umeri finanțele impe riului, nu doar cu numele - este recrutat, în mare măsură, din familia mea, dintre sclavii și liberții mei. Ianuarius se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]