344 matches
-
la cele ce aparțin regnului mineral au darul de a supraveghea împrejurimile, în analogie cu al unei ființe vii: un arbore suspină, asemenea omului, își depistează dușmanii sau prietenii, distingându-i, ca intenție. Idem, pietrele au o somnolență glorioasă, iar șuierul vântului și hohotele furtunii nu-s altceva decât o distilare a gândurilor, tălmăcindu-se în proteste, în tânguiri și în resemnări... Bărbatul gonflabil se zgâi la Profesorul, cu niște ochi mari de dromader, acea cămilă purtătoare a unei singure cocoașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru termenii medicali, necesari în împrejurările de față, un arhaism care să fi fost în acord cu spațiul ancestral unde părea că nimerise. Pe când Profesorul se căznea să tatoneze intențiile celuilalt, Vânătorul spintecă aerul înmiresmat al pădurii printr-un un șuier melodios. Apoi, strigă ceva neînțeles. Părea că el are un al doilea grai, pentru cei din tribul său. A comunicat, astfel, ceva către frunzișul candelabrului chaldeean, unde părea că ascultă și stă la pândă o individualitate cu care se înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îndată, mișcările smuncite, comice și curiozitatea hazlie a unui cap de maimuțică, de dimensiunile unui ou de găină cu urechi, purtat de un trupșor tot atât de minuscul și de fragil precum al unei Prințese a libelulelor. Chemată autoritar, printr-un alt șuier melodios, maimuțica sări din candelabrul înfrunzit verde în poiana tainicei păduri. Târându-și coada lungă prin iarba mătăsoasă, ea se opri la picioarele echipate într-un soi de sandale ale lui O'Piatră. Înclinându-și către ea panașul multicolor, stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fotografiilor arse resuscitau memoria cenușii. Pe valea Bârgăului, vântul sufla a uitare. Ambulanțele au sosit primele. Tocmai de la Beclean se auzeau țipetele mașinilor cu girofar albastru. Moartea, la fiecare două secunde, respira prin sirena automobilului; moartea era bolnavă de plămâni, șuierul strident înspăimânta bornele kilometrice. De-a lungul șoselei, noxe de inimă gripată; sub capotă, moartea imita cimitirul fiarelor vechi. Părintele Visarion era atât de mort, încât nici după cenușă nu putea fi recunoscut. Oasele topite, precum niște vreascuri putrede, conturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fie pe punctul de a-și relua lucrul, dar înfățișarea lui Gosseyn îl avertiză. Poate nu voia să riște. Mâna, cu un gest convulsiv, apăru înarmată cu un suflor. Gosseyn se similariză la șase metri de tabloul de control. Auzi șuierul suflorului și un strigăt de uimire în spatele lui. Răsucindu-se rapid, îl văzu pe celălalt cu spatele, contractat. În mâna omului lucea patul suflorului. Rapid, îl fotografie și, când omul se întoarse tresărind, similariză arma din mâna acestuia. Acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în tăcere. Aterizară în umbră și se opriră. - Revino din oră în oră!... zise Gosseyn plecând. Coborî pe drum, făcu câțiva pași și apoi, un popas. Așteptă ca avionul să-și ia zborul aproape silențios - un vârtej de aer și șuierul lejer al propulsorului -, apoi porni din nou. Noaptea era încinsă și calmă. Nu se întâlni cu nimeni în cale, și nici nu se așteptase. Ashargin cunoștea drumul de multă vreme. O mie de nopți, ca aceasta, se târâse pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tot negativ! Douăzeci și patru de ore de decontaminare, după aceea veți putea să-l introduceți. În interiorul navei, un alt personaj optă pentru decizia contrară. Ash coborî levierul de comandă a ușii blindate. Un indicator roșu se aprinse, însoțit imediat de un șuier zgomotos, caracteristic. Dallas și Lambert se uitară la panoul interior culisând. Pe consola lui Ripley se înșirară cuvinte de neînchipuit: SAS INTERIOR DESCHIS SAS INTERIOR ÎNCHIS. Stupefiată se uită la legendă fără să-și creadă ochilor. Cu trupul lui Kane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se răsuciseră, brusc, unul spre celălalt. Un fel de stânjenire, apoi, de parcă după-amiaza s-ar fi rupt și atârna sleita în marginea orei leneșe. O liniște obeză, otrăvită, te scufundă în mâlul ei verde, pașii se clatină și auzi, undeva, șuiere suspecte, șopârle invizibile. Buzele unor adolescenți grăbiți, asta fusese. Nu se puteau elibera de ridicola secvență,continuau să se clatine, amuțiți, ca niște bătrâni senili, căzuți în mintea copiilor. Irina a intrat la Alimentara, l-a rugat s-o aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
putea roti, paralizase. De frică, de frică să fi înlemnit, poate. Nu mai era aprins decât becul mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu al casetofonului. Ușile scârțâiau. Noaptea șuiera lung, între mlaștini și peșteri. Geamătul și șuierele mici, întrerupte n-ar fi trebuit să-l sperie,doar mai exista lumina aceea mică, de la casetofon. Tolea s-ar fi putut roti, nu era nici o primejdie, n-ar fi avut de ce să-i fie frică de Vasile. Dar încremenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lângă iubita care nu cunoaște "otrava gândirii". Căci, spune Arghezi: "Dar de stai să te gândești,/ Mai bine să fii cum ești,/ Să te-nțepi, să te strivești / Prin bucate omenești". Infinitul cu toate bolțile sale se reduce la un șuier prelung, la o simplă săgeată care pătrunde făptura omenească. Moartea este văzută ca o plecare ceva mai îndelungată, un joc "de-a v-ați ascunselea" povestit copiilor cu cea mai desăvârșită familiaritate. Care este explicația acestei concepții ? La Eminescu, orizontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din punct de vedere al sugestivității poemului este tocmai versul trei. De ce e acel geam pe timp de noapte, de iarnă viscolită tot mai mic înțelegem fiecare dintre noi din experiența de viață pe care o avem deja. Cu tot șuierul de afară, zăpada ce cade din văzduh, se tot depune la fereastră, micșorându-i spațiul transparent. La un moment dat această micșorare se va încetini, se va opri, chiar, însă bunica toarce în momentul în care micșorarea geamului se întâmplă
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
de a conduce totul spre catharsis, o mulțumire la superlativul concurent cu cel al diversității pentru că a întrupat frumosul în forma lui pură, care ești tu, compozitor, interpret, naiul, vioara albastră a cerului, coardele violoncelului, vița roșie a toamnei, fagotul, șuierul violent pe sub streșini, printre ulucile gardului, prin hornurile casei, talgerele nu se aud, timpanul, cât este el de puternic, e acum slab, ceva, fie instrumentul e neacordat, fie o notă s-a dus la culcare obosită, o căuta pe podelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
examenul de bacalaureat, o felie de arșiță, un calup de Bărăgan. Când s-a descoperit că Brăila putea fi restituită din bucăți, dincolo, s-a trezit orgoliul brăilenilor. Au introdus în combine MP3-uri, în laptop-uri dischetele extraterestre. Au auzit șuierul stelelor în rotirea lor, zgomotul timpului când a țâșnit ca un izvor din Absolut spre a inunda spațiul, nesațul curgerii lui năvalnice, artileria fotonilor prin bezna solidă, urletul disperat al celor care nu puteau să se mai nască. Asociațiile umanitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scuză-mă o clipă, te rog. Îi trag un zâmbet cât pot de vesel. Trebuie neapărat.. să vorbesc. Cu picioare tremurătoare, mă grăbesc spre colțul curții, destul de departe ca să nu mă audă. — Jemima, mi-ai promis că nu faci nimic ! șuier. Nu-ți amintești că ai jurat pe geanta ta Miu Miu din piele de ponei ? — Nu am nici o geantă Miu Miu din piele de ponei ! mi-o Întoarce triumfătoare. Am o geantă Fendi din piele de ponei ! E nebună. Nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ce probleme se confruntă ei pe Muntele Rău. Trebuia să se lămurească mai întâi el și abia apoi urma să hotărască pe cine mai implica în toată această afacere. Scuipă cu ciudă pe jos și trase un foc în peșteră. Șuierul prelung al ricoșeului din pereții de calcar răzbătu puternic până la el, amplificat de ecou. Sub tălpi, simți un tremur ușor, pe care la început nici nu-l băgă în seamă. Pământul pe care călca prinsese să vibreze slab. Se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mă strângea. Nu mai puteam să mă mișc, iar ea profita și-mi arunca zăpadă pe brațe, pe piept și pe față. Eu râdeam împreună cu ea, fiindcă îmi era imposibil să fac altceva când veselia colora aerul rece și acoperea șuierul vântului. Îi priveam chipul ca printr-un caleidoscop și mă minunam de frumusețea ei exotică reflectată printre cristalele de gheață. Avea un păr negru și ondulat care-i cobora în valuri acoperindu-i umerii frumos arcuiți, ochii de un verde
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fie pe punctul de a-și relua lucrul, dar înfățișarea lui Gosseyn îl avertiză. Poate nu voia să riște. Mâna, cu un gest convulsiv, apăru înarmată cu un suflor. Gosseyn se similariză la șase metri de tabloul de control. Auzi șuierul suflorului și un strigăt de uimire în spatele lui. Răsucindu-se rapid, îl văzu pe celălalt cu spatele, contractat. În mâna omului lucea patul suflorului. Rapid, îl fotografie și, când omul se întoarse tresărind, similariză arma din mâna acestuia. Acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în tăcere. Aterizară în umbră și se opriră. - Revino din oră în oră!... zise Gosseyn plecând. Coborî pe drum, făcu câțiva pași și apoi, un popas. Așteptă ca avionul să-și ia zborul aproape silențios - un vârtej de aer și șuierul lejer al propulsorului -, apoi porni din nou. Noaptea era încinsă și calmă. Nu se întâlni cu nimeni în cale, și nici nu se așteptase. Ashargin cunoștea drumul de multă vreme. O mie de nopți, ca aceasta, se târâse pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dând o stare de bine tuturor vietăților tale. șase în al doilea loc: are loc încă o naștere grea a dudului-înalt-cu-dude-mari-de-aur, mai întâi se aude un țipăt prelung de crengi rupte sub greutatea fructului uriaș, brooo grrrrie brooo, apoi un șuier ca de obuz, al prăvălirii prin aer, sssiiiooouuu, te face să îți pui mâinile la urechi și este urmat imediat de o bocă neală puternică, dată de contactul cu solul, pohoc, pohoc, pohocuț, pohocuțel, care scutură serios fundația grădinii suspendate
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu le rezervau nici o alinare sau speranță. Așadar, micul grup care mai rămăsese își puse toată încrederea în Katsuyori, ca într-un toiag sau stâlp. Katsuyori însuși ajunsese la capătul răbdării. Înghesuiți în Tago, însoțitorii săi rămaseră buimăciți, așteptând, în șuierul vântului de munte. Forțele unite ale clanurilor Oda și Tokugawa intrară în Kai ca niște valuri de furtună. Condusă de Anayama, armata lui Ieyasu merse de la Minobu la Ichikawaguchi. Oda Nobutada atacă Suwa de sus și pârjoli Capela Suwa Myojin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Orașul se vedea undeva în depărtare, răspândind, sub razele soarelui, o lumină albă și ușor cețoasă deasupra orizontului, în timp ce în jurul lui creșteau nestingherite bălăriile înalte, nerușinate și atotstăpânitoare. Vântul care le clătina făcea să se audă în răstimpuri câte un șuier în timp ce le mângâia în trecere capetele țepoase și ciufulite. Niciun petic de pământ nu era cultivat cât vedeai cu ochii, iar drumul pe care trebuia să-l păzească Eugen nu se știa sau el cel puțin nu știa nici de unde
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lupilor albi, porniseră după iepuri. Sau se iviseră - iar - vulpi. Donna Iulia a deslușit, parcă, un urlet, mai multe; alte împușcături le-au acoperit. Era vântul, vâjâia în acele pinilor. Tot vântul fusese, poate, și altădată; doar sminteala unora luase șuierul drept altceva. Donna Iulia și-a dus mâna pâlnie la ureche. Doar vuietul. A stat un timp așa. ...Vânătorul de lupi albi a fost găsit în primăvară; oasele. Târgoveții au recunoscut sacul albastru, zdrențuit, și căciula; armele, atinse acum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a stilului din 1885 (...) Trecem peste motive și fapte. Și atunci, Maniu e un vizual surprinzător în asemuiri și imagini inedite. Întîlnim la puțini astfel de legături neașteptate și reale”. Întîlnim și aici sugestii expresioniste („țîșnește stridența poftei ca un șuier drept de sirenă”, „artă-naivă, simplă, capricioasă, țîșnită”). Relevantă este viziunea libertății poetice care, din „capriciu aristocratic”, explorează teritorii noi, neumblate: „Încă un capriciu - aristocratic - al acestui postillon al poeziei. Versul e un bici, tremură, șerpuie sau se sparge în vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
O lume plină de probleme, O lume gri cu oameni gri I-aș invita pe toți în lumea mea colorată Fiindcă eu încă mai trăiesc în lumea mea de copil. Toamnă Vara a trecut repede Școala a-nceput din nou Șuierul vântului e limpede E frig și când strig e ecou Anotimpul dulce, toamnă dragă Ești tu cu alaiul tău De păsări ce pleacă-n țara cea caldă Și le duc dorul mereu. Pripici Alina-Ștefania, clasa a V-a Școala Gimnazială
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vijelii, numeroși erau cei ce se adunaseră În fața hotelului de Îndată ce zvonul arestării lui Loïc se răspîndise, iar acum asistau, neputincioși, la plecarea mașinii jandarmeriei, care-l transporta pe fratele Mariei la postul de poliție. O tăcere apăsătoare, tulburată doar de șuierul rafalelor de vînt, Însoți ieșirea lui Lucas. Acesta Înfruntă o clipă zidul compact de priviri ostile, cînd un glas aspru și tăios se făcu auzit. - Ești mîndră de ce-ai făcut, piază rea? Doar cînd o văzu pe Marie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]