1,670 matches
-
făcut semn cu mâna. Ela avea o rochie foarte largă, lungă până sub genunchi, dintr-o stofă groasă, de culoarea cărămizii, cu guler gen tunică încheiat în capse. Așa cum era îmbrăcată părea o domnișoară în miniatură. Vântul îi sălta puțin șuvițele blonde de pe frunte. Facem o plimbare până la pădure?, a întrebat-o Fana și, la acceptarea ei, a urcat repede scările să închidă ușa. Uitase de treburile pe care le avea de făcut. Avea chef de hoinăreală și prezența Elei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Iată-l cum își încheie cureaua, pipăind cu degetele locul unde va fixa catarama, apoi își va lua haina, va căuta în buzunar pieptenul și își va așeza părul răvășit, se va pipăi cu degetele până va simți că fiecare șuviță și-a ocupat poziția ei normală, așa, pedant, la milimetru. Abia atunci, privind prin cameră ca să vadă dacă n-a uitat ceva, va avea aerul unui om copleșit de vinovăție, știa că se va duce acasă și acolo trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ei, da, da, ei, da, rosti printre lacrimi Sidonia. Ovidiu văzu cum ochii ei calzi, umezi, ca de sălbăticiune, se măresc cât de cât, părea atât de bătrână, atât de frământată, încât se încruntă cuprins și el de tulburare. O șuviță din părul Carminei trecuse peste speteaza fotoliului, abia își înfrână gestul de a lua șuvița între degete, de-a o răsuci pe arătător. Parcă simțindu-i dezechilibrul, Carmina se întoarse spre el, era atâta descurajare afișată pe chipul ei, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
umezi, ca de sălbăticiune, se măresc cât de cât, părea atât de bătrână, atât de frământată, încât se încruntă cuprins și el de tulburare. O șuviță din părul Carminei trecuse peste speteaza fotoliului, abia își înfrână gestul de a lua șuvița între degete, de-a o răsuci pe arătător. Parcă simțindu-i dezechilibrul, Carmina se întoarse spre el, era atâta descurajare afișată pe chipul ei, încât, pentru o clipă, el se temu că lucrurile vor lua o turnură nedorită. Să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
va înțelege... Reveni în cameră. Îi așeză cafeaua la îndemână, se așeză și ea în fotoliul din fața lui. El îi zâmbi, mulțumindu-i. Un gest automat. Avea o expresie tulbure. Apucă toarta ceștii de cafea, se aplecă să soarbă. O șuviță i se desprinse din pieptănătură, se încruntă, îl auzi cum șoptea iritat și grăbit: Hai, zi o dată! Zvâcni genunchiul a enervare. Ce-ai vrea să-ți zic, întrebă obosită femeia, doar ne-am văzut de curând alaltăieri, ce minuni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ți-a intrat încă bine în cap asta? Am și eu dreptul, ca atâtea milioane și milioane de femei abandonate, să-mi refac viața. El se ridică din fotoliu, se plimbă de acolo, acolo, nervos, ca un leu în cușcă, șuvița desprinsă mai înainte din pieptănătură se zbătea pe frunte. Pe urmă chipul i se schimonosi de-o umbră de descurajare. Se opri lângă ea, îngenunche serios în fața fotoliului, își sprijini de genunchii ei pieptul, cu palmele îi cuprinse spatele, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
își zise, crispată și sângele îi coborî din obraji. Poate acum. De îndată ce se văzu dincolo de marginea orașului mașina țâșni înainte, ca scăpată din chingi. Geamul era puțin lăsat în jos. Prin fâșia îngustă aerul pătrundea cu repeziciune în interiorul automobilului. O șuviță de păr i se sălta bărbatului pe frunte. Ședea drept, cu ochii înainte, era atât de solemn! Carmina nu știa unde vor merge, aproape că nici n-o mai interesa. Era multă verdeață și multă lumină în jur. Mașina trepida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
N-avea de gând Carmina să depună reclamație? Oh, slavă Domnului! Atât i-ar trebui lui Ovidiu, ca să-și pună tot sistemul în cap. Eu am ținut la tine, măi, fată, ca la propria mea copchilă, va spune și o șuviță se va desprinde din cocul minuscul, strâns în grabă și-i va atârna pe piept. Și eu? va întreba Carmina nemișcată, cu mâinile prinse una de alta la spate. Tu? va tresări Sidonia și va recunoaște cu voce înceată: Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încercuite cu albastru. Privi la semnele ciudate în felul lor de pe calendar. Rămase o vreme cu ochii suspendați în gol. Îl ardeau buricele degetelor. Așa cum ședea, cu fruntea plecată, din părul cânepiu, pieptănat cu foarte multă grijă, se desprinse o șuviță. Nu se gândea la ceva anume. Îl stăpânea un sentiment difuz de regret. Din camera alăturată se auzea vocea subțirică a Larisei. Cânta copiilor ceva despre broscuța Oac. Privi din nou la semnele de pe calendar, de data asta distrat, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plutesc pe crestele codrilor, încep apele să se lămurească pe spintecătura văilor. De-aici pornesc și se desfac în zare spinările rășchirate ale munților, ca printre degetele unui uriaș țâșnesc din toate părțile, râuri furioase ce trag în matca lor șuvițele despletite ale pâraielor ș-arunc-o plasă de argint peste podoabele Buzăului. În depărtare, cât gonesc ochii se desfac podișuri verzi, plaiuri luminoase se lasă în cascade prin văile munților către satele răzlețe; târle de oi se zăresc pe sub poalele codrilor.” (Al.
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
urmei, și un pierde-vară ca Flavius-Tiberius ar putea reuși În viață. Dacă nu ratează momentul potrivit. El cum a făcut? A lăsat mai Întâi mâna Amaliei să-i șteargă fruntea cu o batistă. Apoi să-i potrivească după ureche o șuviță de păr căzută pe ochi și chiar să-i mângâie lobul urechii. Privirea sa prinse atunci a se Încețoșa, dar și a ei se tulbura, ceea ce nu avea să se Întâmple niciodată cu privirea Martei, de unde și stânjeneala care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așa cum se prepară la barul taberei. — Obiceiul ăsta pe care-l ai să compari lucrurile din viața reală cu lucruri din film? — Ce obicei? Ei bine, zise ea, te face să pari superficial, neinteresant și... Cu buzele strânse, capul înclinat, șuvițele de păr negru căzându-i pe față, și un zâmbet fals-compătimitor adăugă: — ... să semeni cu un tocilar ratat, sinceră să fiu. Păi sunt un tocilar ratat. Probabil că ar trebui să-mi dai papucii cât mai repede, pentru că tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Doctorița Randle purta un pulover roșu, larg, cu o lama sau poate cu un cal prost redat pe el. În ultimele douăsprezece luni își lăsase părul să crească și acum îl purta prins la spate, în coadă. Ici-colo, câte-o șuviță arămie mai scăpa însă din strânsoare, depărtându-i-se de cap în unghiuri aiuristice. Ochii îi erau însă neschimbați, grei și opresivi și puternici, însă nu foarte atenți. — Dumneata ești doctorul, am spus. Mă las în mâinile dumitale capabile. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zise. Și-n clipa aceea am crezut în sfârșit cele spuse de Fidorous. Aveam impresia că înghițisem cioburi de sticlă. — O, rahat, am spus, imitând-o. Totul a fost o minciună, nu? Toate ceasurile se opriră. Timpul rămase suspendat. O șuviță rebelă de păr negru, buclat cădea pe fața lui Scout, terminându-se sub bărbie. Ea nu făcu nici o încercare de a o îndepărta. Continuă să stea în picioare, cu capul în jos, uitându-se țintă la un punct de pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aerul și umflându-mi-se sub coaste, apa picurând și curgând, răceala și căldura bălții de apă de mare de sub mine, cerul senin și luminos. Părul lui Scout căzându-i de-o parte și alta a feței, astfel că vârfurile șuvițelor i se întâlneau deasupra bărbiei, chipul ei palid, ascuns în spatele acelor cortine negre. Sprâncenele îi erau doar puțin încovoiate, umbra îngrijorării. Am încuviințat ușor în semn de sunt bine și ea îmi aruncă un zâmbet cu buzele strânse și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
deja încălzită de un soare nou, proaspăt, entuziast. Spatele și coastele mă dureau din cauză că dormisem pe punte și genunchii păreau să mi se fi înțepenit. O amorțeală caldă îmi cuprindea brațul drept, căci Scout dormea încovrigată pe umărul meu. Câteva șuvițe din părul ei negru și frumos se lipiseră de țepii bărbii mele și am tras capul în spate ca să ne desprindem unul de altul. — Hmmm? făcu ea cu capul în pieptul meu. — Hei, e dimineață. — Au, bâiguit. Cineva mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și pe umeri că sé fie Sophie mai Înalté. Sophie era mare și purta rochie umflaté că În filmul cu d’Artagnan, o rochie ce-i ajungea pîné la pémînt, și avea pérul prins Într-un coc din care cédeau șuvițe crete. Ce frumoasé era Sophie! CÎmpul era galben-portocaliu și era tot timpul ziué, si era soare. Céci Sophie era micé și obosea mergînd, adormind Întotdeauna Înainte de asfințit. Ea se trezea cînd soarele se vedea jumétate din florile galbene și portocalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cataramé delicaté de fier. Era o zi frumoasé și Însorité, și tata o ridică pe umeri, și ea era mare și avea rochie albé, umflaté, ca În filmele cu d’Artagnan și pérul auriu, prins În coc, din care curgeau șuvițe crete. „Nu se poate, Sophie, nu se poate”. „Dar de ce tați? e un iepuraș micuț și pufos, de ce nu pot sé-l iau În brațe?” „E un iepure réu, Sophie”. Vézu din autobuz copacii și ogoarele, drumul și livezile În floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
praful se adună tot mai mult si toti credeau cé praful intré de afaré prin oblon În autobuz și trebuia sé-l Închidé. De fapt praful se ridică din autobuz, de pe jos și de pe sub scaune céci era destul acolo. Șasa urmérea șuvițele de praf cum se ridicé și se Îndreapté spre luminé. Totuși era mai bine cu oblonul deschis céci dacé praful nu dispérea, totuși mai intră aer rece și curat de afaré. Afaré era aer rece și curat cînd mergeai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
s-a transformat În sursé de célduré și plécere. Ei au trecut drumul și au pornit prin grîu, acolo unde știau cé se gésește o cérare. În pédure Însé era récoare și dacé nu s-ar fi vézut printre crengi șuvițele orbitoare de luminé, s-ar fi putut crede cé e o zi mohorîté. Însé nici umbră pédurii și nici umezeală pémîntului pe care hîrlețul Îl aruncă, nu au trezit În Nicolai Arsenievici aceasté pérere. El sépa liniștit, si aerul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
77. Îmi cumpărasem dintr-o consignație o perucă înspicată. O droaie de cunoscuți (Iordan Marievici triumfa în toate sălile de concert; Filarmonicile erau imperiul lui; el rege al sunetelor) credeau și ziceau că-s fiica lui. Că mi-i tată. Șuvițele albe ale perucii mă aduceau mai aproape de vîrsta lui. Dacă aș fi putut, mi-aș fi asumat anii lui și-ai mei la un loc. Dar nu s-a putut, Iordan. N-am putut să mă lupt cu trecutul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Știe ce-o așteaptă. Se lasă așezată pe zid: "Așa, stai așa, iubito, țină-te Cel de sus c-ai venit. Dă-mi mîna să mi-o așez pe frunte. Ce caldă e, Mărie!" Întîi, trece cu pensonul, lin-cîtilin, printre șuvițele de păr, printre degete. Măria se simte ca scufundată-n apă, atinsă de pești. Alunecă între valuri de culori. Nu-i rău nici cînd valurile îi trec peste trup. Dar mișcările mîinilor lui sînt din ce în ce mai iuti. Genunchii Măriei tremură. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
preface în particule de antimaterie, în creierul lui Dumnezeu? Părul și unghiile continuă să trăiască. Părul lui e viu, crește. Cîndva coafeză improvizată i-l tăiam eu: palma mea prea mică îi apăsa creștetul; foarfeca, prost ascuțită, ciupea; pîndeam o șuviță, arătînd ca Chaplin-frizerul cînd își tunde clientul pe sonurile unui Dans maghiar de Brahms; Iordan îl și fredona. Și unghiile îți cresc, departele meu, nu numai părul. Poate că mai și respiri, printr-o tijă de crin, de-acolo, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
te poți hotărî pentru cea mai hâdă dintre ele. Joimărița, cea lungă și slabă, cu părul despletit și dinții galbeni, e alergică la usturoi. Îți povestește întâmplări cu fete leneșe, cărora le strivea degetele cu vătraiul. Muma-Pădurii are părul în șuvițe de șerpi, e adusă de spate și are mâinile noduroase crăci uscate. Se laudă cum fură somnul copiilor, pentru a-l restitui copiilor ei; singurul mod de a-i fi făcut să tacă din gură era prin adormire. Se strecoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fie, nu găsește în găocile acoperite cu spuza uitării ceva vin, ideea de vin măcar, ca să-i amintească de rivala ei împopoțonată cu tot felul de panglici și funde, de la picioare până în pletele ei nesuferite, vopsită cu rugină caldă, cu șuvițe rebele de aromă roșie, machiată strident cu piatră pe la ochi, cu lichidul ăla din liftul sângelui cu sens unic, exagerat de tatuată cu galben dulceag și cărămiziu molâu, violet pupăcios, maronul sclivisit, verdele palid, pe când copacii ei sunt stripperi, câmpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]