4,027 matches
-
ciocul lor dă fier... cu pliscul lor coroiat ca dă șoim ori vultur; ...o găurică, acolo, ca de fluier pe care pui deștul și s-aude nota respectivă; nu nota, că aici, apa oprită de deget cînd iei degetul, apa țîșnește în sus, pui repede gura și te răcorești. Că dacă mai așteaptă și alții în spate, îi stropești și pă ei, depinde... Roma n-are altceva mai bun - vă spui - decît apa; apa ei ilustră... horațiană... Încolo, numai năluci, numai
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
e replica-standard a oricărei femei, atunci când dă nas în nas cu cel mai mic gândăcel de bucătărie, și e invariabil anticipată de un lung șir de țipete. Nici dacă ne-am întâlni c-un monstru cu șase capete din care țâșnesc 18 tentacule dotate cu ventuze, din care curge un lichid verde-gălbui, nu am reacționa așa isteric. Îi urâm, ne provoacă o silă incomensurabilă. Nu ne gândim nici o secundă că au și ei, săracii, drama lor. Noroc cu colegul Andrei Luca
Avem gândaci! Ne mutăm sau mă sinucid! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19919_a_21244]
-
așa. Astăzi există internet, există rețele de socializare, oamenii se exprimă liber și chiar ți se pot adresa direct. Nu-ți mai poți refugia fundul sub balele admirative ale servitorilor. E suficient să deschizi un browser de net, ca să-ți țâșnească în față valuri puternice de dezgust, de scârbă incomensurabilă, de furie și de ură. Te urâm, dragă politicianule român, te urâm din tot sufletul, cu pasiune, cu determinare și cu consecvență, cum numai pe cineva odios poți urî. Iar ura
Dragul nostru politician, te urâm! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20070_a_21395]
-
singur e, întreținut cu febra epopeică a detaliului - nu e fără un scenariu de obsesii cu angoasă) se lasă dus de un impuls baroc, făcînd volte și ocoluri: Elementele imunde ale corpului,/ Elementele perfecte, de jos./ Astfel/ Din unghii va țîșni în sfîrșit medievalul carnasier, roz,/ Renascentist, impresionist, suprarealist, din Bruegel, modern,/ Cu botul încercuit de fiare, rotund și cu gheare” etc. (Turturică roz din suflet, minte și atîtea literaturi). Cu suflul și entuziasmul discursiv e întotdeauna o problemă, căci pot
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
lăsase să duc în mână nici o plasă. Mă rog, l-am ascultat. În casă ne-a întâmpinat o femeie îmbrăcată toată în alb, cu batic pe cap și cu gura acoperită. Am crezut că este sora lui Issa. Imediat au țâșnit în brațele soțului meu doi băieți de vreo cinci și, respectiv, patru ani. Râzând, Issa mi-a spus că sunt copiii săi și că prima lui soție i-a șoptit că mă place. Atunci, cerul s-a năruit peste mine
Agenda2003-2-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280578_a_281907]
-
Pagină realizată de M. CERNICOVA Hyperion, Luceafăr, Poet și Simbol- Eminescu a marcat Timișoara Odată cu Eminescu, versul înaripat românesc a atins înălțimile marii poezii universale. Geniul său a cuprins întreg spațiul românesc și, nefiindu-i de ajuns, a țâșnit înspre lume, ducându-l între luceferii fără de care cerul ne-ar fi pustiu, iar cuvântul - târâtor precum șarpele după ispitirea omului și căderea lui în păcat. La vremea sa, Eminescu - „Emilescu” în documentele care l-au adus în Banat - nu
Agenda2003-3-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280600_a_281929]
-
mai făcut o slovă. Ia să vedem ce are înăuntru. (Face o pauză.) A zis să nu-l mâncăm, nu-i așa? Nimic despre privit. Doar îl vidvedem toată ziua. MARTY: Miroase bine. (Alex îi rupe coaja și sucul îi țâșnește pe mână. Linge.) MARTY: Acum ai mâncat. ALEX: Nu numesc asta mâncat. Gustat. (Gustă și ea. Muzica pe care Alex o fluiera este acum interpretată de o orchestră. Este tema ultimei mișcări din Simfonia a IX-a de Beethoven. Luminile
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
Vulpescu... După cîteva minute de elaborare trudnică, amicul meu prezintă rodul strădaniei sale: „1. Partidul - detașament de avangardă al clasei muncitoare; 2. Partidul conduce construirea socialismului; 3. Partidul se călăuzește după experiența sovietică...” Numai prima era conformă cu sursa; celelalte țîșneau din fantezia lui Vulpescu. Drept care Mihalache l-a întrerupt cu umor: „Ai putea face o comunicare la Institutul Marx-Engels- Lenin!” Peste destui ani, în ajunul unui examen la Universitatea de partid, Z. Ornea îi „medita” pe Vulpescu și pe Liviu
Tinerețea lui Vulpescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2579_a_3904]
-
făptura sa somatică, poetul dă de înțeles că a ajuns la limita desființă rii, probate clinic (căci cele ale sufletului n-ar mai conta): „Păsările se tîrau spre ceva/ mă înconjura un plescăit din frînturi// în virtutea unui mecanism/ din obraz țîșnea un lichid// deasupra capului nu aveam ochi/ ar fi trebuit să respire// drumul se încrucișa/ în mlaștina din mijlocul rănii// mă mulțumeam cu morții/ pe care îi desenam// o fericire deasupra genunchilor/ iradia din alt mecanism// auzeam ciocul enorm/ resturile
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
dimineață adevărată pe care o văzuse. Privirea i se opri pe fața celuilalt. Nu-l cunoștea. Cu o voce pe care nu și-o recunoscu, îl întrebă cine este, dar nu se auzi decât un lătrat de câine. Transpirația îi țâșni prin toți porii și un văl cenușiu i se așeză peste ochi, întunecând dimineața albă și cerul albastru de deasupra, când fu împins spre o chilie ascunsă între un pâlc de copaci și gardul dinspre nord. Era din zid de
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
Alexandru Al. Sahighian, a reușit să transpună acest joc în românește, cel mai probabil printr-o muncă de ceasornicar, traducând fraze alcătuite din serii de cuvinte cu „a” prin echivalente tot cu „a”: „apoi, din arteziana atât de alegră mai țâșniră: alibi și alifie, afânat și afumat, apogeu și-apoplexie. Alișveriș? O aporie! Își aminti că la Hanau și Steinau toata lumea vorbea despre maică-sa ca despre administratoreasa. Deodată îi cășună un cuvânt: aburi, exclamă el, ce abureală! Dar cine
Scriitorul și conștiința sa by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2778_a_4103]
-
se impune și că poet, si ca traducător, domenii în care se mișcă simplu, natural. Poeziile sale sunt pe gustul multor cititori. Cântând puritatea elementelor simple, încărcate de esențe, lectură lor e o încântare, oferindu-ne întâlnirea cu emoția artistică țâșnită din resorturile subterane ale harului creației. Din ele izvoraște o mare noblețe și o deosebită delicatețe, de care avem atâta nevoie. Lirica să ne face bine, ne îmblânzește, ne înnobilează, ne limpezește întreaga ființă. Imaginile se întrepătrund, punând în valoare
Un australian din Huedin, la Biblioteca Sadoveanu din Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/92739_a_94031]
-
să înceapă pe Pamant/ și să se termine/ la capătul Universului.// Pentru multi dintre noi,/ lumea începe din clipă/ în care ne cuplam/ la Internet...//” (De unde începe lumea) Mă despart de acest volum, luând cu mine acele trăiri limpezi care țâșnesc din subteranele eului celui adevărat. Duc cu mine aprecierea pentru vocea să decisă, originală, dominată de o cugetare matură, izvorâta din esență trecerii prin anii prea adesea împovărați de mari schimbări. Voi păstra bucuria de a reveni la paginile acestui
Un australian din Huedin, la Biblioteca Sadoveanu din Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/92739_a_94031]
-
producții naționale și internaționale. Joi e seara filmului scurt românesc. O comedie molcomă (Șanțul) o poveste înduioșătoare despre tați și fii (Colivia), alta despre lucrurile pe care le faci din dragoste (Marilena de la P7), dueluri cu săbii ascuțite și sânge țâșnind în toate părțile, ca-n filmele lui Tarantino (12 minute) și ceva probleme de pe platoul de filmare (Și băieții câteodată), toate în cinci scurtmetraje românești “cu zvâc”, mai vechi și mai noi. Recomandare: Marilena de la P7 este un film de
NEXT Romanian Shorts [Corola-blog/BlogPost/98581_a_99873]
-
a așternut,topesc inelele copacului căzutși timpul le rescrie pe mine, pe trup.... XXXIII. OGLINDA, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. Mama se uită în oglindă, e o noapte flămândă și grea, un fluture țâșnește din ea și se ascunde în trup de omidă. Un păianjen își țese pânza în tindă, mai înainte a cântat, acum a tăcut, ca mama să se uite-n pace în oglindă, frumoasă, cum era în trecut. Mai târziu, când
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
târziu, când a putrezit pragul tinzii, mă uit după umbre care să-mi semene, stau lângă mama în apele oglinzii, două umbre prelungi, gemene. Citește mai mult Mama se uită în oglindă,e o noapte flămândă și grea,un fluture țâșnește din eași se ascunde în trup de omidă. Un păianjen își țese pânza în tindă,mai înainte a cântat, acum a tăcut,ca mama să se uite-n pace în oglindă,frumoasă, cum era în trecut.Mai târziu, când a
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
vede, sunt aproape, Și-o perlă mare, clipocind, îi picură sub pleoape. E-o perlă pură, limpede, dar fără vreo valoare Și se rostogolește-ncet, curgându-i la picioare. Își face cruce, mulțumind, și mâinile-și ridică Iar hohote-i țâșnesc din piept și cerul îl despică. Trei puișori de om plăpânzi îi bat timid la poartă Iar biata babă plânge-ncet, gândind la trista soarta Ce-a-ngenunchet-o și i-a frânt și bruma de putere Și-a izolat-o-n vise
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
mai tânără și mai frumoasă. Și dacă pe mine i s-o fi pus pata, cum zice, de ce acum, de ce aici și mai ales de ce așa? E o dezonoare și o măgărie, o mârlănie din partea lui. Odată pornită, vorbele îi țâșneau șuvoi din gură, parcă pentru a se elibera cât mai repede. Magda abia apucă, printre cuvintele ei, să întrebe: - Dar totuși, ce, cum s-a întâmplat, Emi? Așa, din senin? - Ei, din senin, din nori, pur și simplu. A dat
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
fi alungat cu aspre cuvinte. E greu de iertat asemenea faptă chiar de-un părinte. Aproape-ai ajuns. Vezi casa bătrână, dar îți iese-n drum propriul tău frate. Cu ochi injectați te-apucă de mână, cuțitu-îl scoate. Sângele-a țâșnit... Ai văzut vițelul ce te aștepta rumenit pe masă. Zâmbeai fericit. Ți-atinsesei țelul. Erai acasă. Anatol Covali Referință Bibliografică: Undeva, cândva... Întoarcerea fiului risipitor / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie 2015. Drepturi de
UNDEVA, CÂNDVA... ÎNTOARCEREA FIULUI RISIPITOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381780_a_383109]
-
nici nu sunt farmaciste tipele. Sunt niște extraterestre care seamănă cu niște farmaciste și care încearcă să le imite comportamentul la locul de muncă. În scurtă vreme, din capul lor va ieși un alt cap, monstruos, din gură le va țâșni ceva verde, iar din mâini le vor crește tentacule. Cu care ne vor apuca și ne vor înghiți. Decid că e timpul să mă salvez. Părăsesc brusc coada. În timp ce ies din farmacie, arunc o privire în spate. Oare ceilalți ce
Cum am fost la un pas să mă pape extratereştrii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20128_a_21453]
-
secundă, cât ai fi câștigat, dacă nu-l lăsai. Sau poate te-a făcut, dar pentru el e mai importantă. Poate are omul o urgență, o situație mai complicată decât aia în care ești tu. Îl lași deci, iar el țâșnește sprințar către zările albastre, lăsând în urmă doar amintirea-i și ceva fum de eșapament. Nici gând să pună deștul pe nenorocitul ăla de buton de avarii, în semn de “Mulțumesc!”. Ei bine, eu, la fazele astea, simt că-mi
Cât de greu o fi să spui “Mulțumesc”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20372_a_21697]
-
bucată de țesătura, pe sub bluză. Bolboroseau ceva. Am simțit ceva rece ca gheața care se zvârcolea, rece și lipicios. Eram cu mintea tulburata, eram extrem de slabă, ajunsesem un schelet ambulant. Terifiată, îmi era teamă să îmi imaginez ce urmează. Au țâșnit șapte broaște și un șarpe. Aveam un șarpe încolăcit în jurul meu”. Detaliile “pe parte economică” sunt la fel de halucinante. Le-am citit și eu azi, după ce mi-a căzut în mână confesiunea de mai sus. Sute de mii de euro, case
Zăvoranu, vrăjitoarele, morţii, broaştele, şerpii şi cei nouă necuraţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20520_a_21845]
-
și o să te ajute să te mai liniștești”. M-a liniștit. De tot. Nici nu știu cum am ajuns la școală, căci tot drumul am dormit cu ochii deschiși. La întâlnirea cu scorpia, m-am trezit însă, ca prin minune, și au țâșnit din mine formule chimice, ca dintr-o fântână arteziană (v-am zis că avusesem spor la învățat). Spectrul corigenței a rămas la distanță și nu s-a mai apropiat de mine nici până-n ziua de azi. Doar, uneori, în somn
Eu, spectrul corigenței și ceaiul verde by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20829_a_22154]
-
nu e distanța dintre culoarea verde a semaforului și primul claxon românesc care se aude. E distanța dintre vocea stewardesei care spune, imediat după aterizare, „Vă rugăm să rămâneți așezați, cu centurile puse“ și primii 50-60 de pasageri români care țâșnesc în sus. DE AICI.
Zbor deasupra Europei, într-un cuib de români by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21001_a_22326]
-
ultimile picături rămase, întoarce recipientul cu gâtul înainte, ia o corectă poziție de aruncător cu sulița și... zvârrrrrrrr! țintește tomberonul vecinilor de vis-à-vis, scos lângă rigolă să fie săltat conținutul de cei în drept. Punct ochit, punct lovit. Un YES! țâșnește din pieptul victoriosului. Recipientul azvârlit zboară peste capul unui puber ambițios, tânjind la performanțe, ieșit cu skateboard-ul pe aleea ușor în pantă. Sticla, luptându-se cu vecinătatea resturilor menajere, își rostuiește un loc pe măsură în tomberon. Extrem de preocupat
REACŢIE ÎN LANŢ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384167_a_385496]