364 matches
-
idei asemănătoare, căci Quod licet Jovis, non dicet bovis. Infailibilul trebuia să rămână doar el, păcătoșii buni de țintuit la stâlpul infamiei, exclusiv ceilalți. Combătea zdravăn, combătea din greu, combătea fără teamă, chiar dacă se mai întâmpla să-i scoată din țâțâni pe unii lideri politici mai radicali. Rămăsese de notorietate un talk-show la o televiziune recent ivită în ciupercăria mediatică de pe plaiurile lui Bucur în care un astfel de politician, sărind nervos de pe scaun, îl amenințase în dulcele grai strămoșesc pe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nagâț, care, de fapt, nu era tânguit ci vorba lui, așa se exprima el; fâlfâitul din aripi a unei gâște sălbatice - ce spun eu sălbatică, aici totul era sălbatic și frumos - ce se simțea în aer ca niște suspine de țâțâni de ușă neunse; ciripitul unor păsărele a căror nume îmi era necunoscut și care își răspundeau una alteia cam așa: „bei o bere, bei o bere?” la care, din coroana unei sălcii mai îndepărtate venea răspunsul: „ba un vin, ba
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Reperele, sânt adică, "adevărate" și valabile pentru fiecare ființă. Cât de mult ne înșelăm crezând orbește, în ciuda a orice, în sistemul nostru de valori, construit de obicei în adolescență și verificat din ce în ce mai rar, devine evident când lumea "își iese din țîțîni" și se manifestă cu adevărat în măreția ei mereu schimbătoare. Bietele noastre valori - cu cât mai sistematizate, cu atât mai iluzorii - sânt zdrobite atunci așa cum pescarul fărâmițează între degete căsuța de nisip a larvei pe care, fragedă și roză, o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din nou sete. Am coborît În pivniță, de data asta pe trepte, ca să văd dacă a mai rămas ceva apă În toaletă. În clipa În care am ajuns pe treapta de jos, Întreaga clădire a Început să se scuture din țîțÎni. Betonul părea să se unduiască sub picioarele mele. Lumina fluorescentă din tavan, care pîlpîise și zumzăise deasupra mea În timp ce eu, demult și parcă ieri, ronțăisem și-mi croisem drum citind către un alt fel de lumină, se stinsese definitiv În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
decât ceva sânge. îl găsiră și pe ăsta în baie. Tăietura de la mână a doctorului Scheimacher lăsase o ploaie de stropi de sânge în cadă și împroșcase faianța cu pete întunecate. Ușa de la baie, cu cadrul ei rupt, atârna de țâțâna de jos, iar pe zugrăveală se găseau alte pete de sânge. — Știam eu, zise inspectorul, studiind mesajul pe care îl transmitea sângele, dar și ceea ce era scris cu ruj pe oglinda de deasupra chiuvetei. Părea ceva nejustificat de personal: CÎND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
știu acum că voi distruge totul? De ce mai formez, iată, o literă și încă o literă? Nu cumva ca să-mi mai plătesc o gură de aer și încă una? Nu, trebuie să se termine odată. Gata. Am terminat. Scoase din țâțâni ușa cu oglindă a șifonierului și-o aruncă pe jos. Un trosnet înfundat îi dădu de știre că oglinda se crăpase căzând cu fața în jos pe podeaua de unde strânsese covorul. Acesta zăcea, făcut sul, de-a latul sofalei, peste
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
RONDELUL ELUDĂRII "Șo, pe corupție, români !" Puterea cere insistent Pe hoți să-i demascăm urgent, Ori indigeni, ori cei păgîni, Ce escrochează-n mod curent Și scot pe oameni din țîțîni... "Șo, pe corupție, români !" Puterea cere insistent. Cînd Garda prinde pe hapsîni, Mutăm problema-n Parlament Iar grangurii, ajunși stăpîni, Preiau în sens de-avertisment : "Șo, pe corupție, români !"
RONDELUL ELUD?RII by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84338_a_85663]
-
Era noapte grea, aproape de miezul nopții. Oamenii au sărit buluc și au intrat în casa lui Tică. M-am dus și eu. Tot satul era adunat acolo. Tică stătea cu ochii pironiți în golul negru al geamului: fereastra zburase din țâțâni și cioburile căzuseră pe dușumea. Ilinca stătea în genunchi în fața lui. Îi prinsese picioarele în brațe și bocea ca la mort: „Ticăăă, uăi Tică uăi! Cui mă lași tu, Tică, cu o casă de copchii?!...” Copiii stăteau speriați într-un
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
schimbase cât de cât, iar autoritățile nu mai erau agresive - sau așa mi se părea. Dar, de supravegheat, nu puteam să nu fiu - îmi și spuneam că e firesc și că nu mă deranjează deloc. Câteodată îmi mai ieșeam din țâțâni, cum a fost cu vizita foarte băgăcioasă și insistentă a unei cunoștințe de dinainte de arestare, care-mi tot punea întrebări, uitându se atent mai ales la grămada de cărți, cerându mi apă - ca să ies din cameră să i-o aduc
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Bă, te omor aici și te bag în nămol și dispari de pe fața pământului.“ I am zis s-o facă, că eu tot nu mă mișc până nu mi trece durerea. Calmul meu hotărât l-a scos de tot din țâțâni, și nu mai știa ce să-mi facă și ce să-mi zică, așa de cumplită i se părea atitudinea mea. „Mă, tu vrei să mori, spune?“ Se vedea că vorbele nu-i mai ajungeau și că trebuia să treacă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
speciale. În orce geniu artistic e activ tot spiritul, numai (centrul) puntul de privire în care (convergează) se concentră toate razele lui e un altul după diferitele sfere; fiecare geniu artistic stă pe un punct de unde ridică tot universul din țâțâni și îl renaște pentru a doua oară din fantazia sa. Talentul artistului reprezintator se va pronunța dar în acea aplecare neabătută de-a reda prin mijlocul propriei sale personalități parte stări și personalități observate de el, or tipuri ale fantaziei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și ajunse la locuința lui Hudgens. Luminile erau stinse. Packardul lui Sid parcat lîngă trotuar. La ușă un ciocan de alamă cu aspect de box. Treizeci de secunde. Nici o mișcare. Jack Încercă ușa, care nu cedă. Împinse un umăr În țîțÎni și ușa ieși din balamale. Mirosul acela... Cu Încetinitorul: scoate batista, scoate pistolul, cotul pe perete, Întrerupătorul. Nici o amprentă. Întrerupătorul Împins În jos, luminile aprinse. Sid Hudgens măcelărit pe covor, covorul Îmbibat, pe podea o baltă de sînge lipicios. Brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
638) spune că simte prin fereastra deschisă un aer amar, care vine din cimitir [...] un aer uscat, fără oxigen, fad [...] care vine din altă lume (III, p. 639). Iritat de istorisirile dezordonate ale soției, făcute parcă să-l scoată din țâțâni, Ionel o interoghează despre mistrețul cu falca de aur văzut doar de ea, spre a evidenția astfel că trăiește într-o lume imaginară după ce și-a pierdut mințile : Mă pui să povestesc... ca să vezi ca sunt nebună ? (III, p. 641
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se credea... însetată de sânge... și de dreptate doctorul observă că sunt periculoase mamele astea abandonate, soțiile părăsite, Țiclete își aduce aminte cum îi luceau ochii cuscrei care ar fi fost în stare într-un moment de mândrie ieșită din țâțâni... să-ți spintece scăfârlia (V, p. 683). Viitoarea mireasă fredonează, paradoxal, un cântec despre sfârșitul iubirii (Într-o zi... se va destrăma iubirea noastră - V, p. 670) și rememorează chinurile îndurate de precursoarea ei (a sta printre noi era ca
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de partea cealaltă a ușii era cineva. Văzui cum frica se contura pe chipul Beei și, Într-o clipită, ne Învălui bezna. Lovitura În ușă veni după aceea. Brutal, ca și cum un pumn din oțel ar fi izbit-o, smulgînd-o din țîțÎni. Am simțit trupul Beei sărind În Întuneric și am prins-o În brațe. Ne-am retras spre mijlocul Încăperii, chiar Înainte ca a doua lovitură să cadă peste ușă, izbind-o de perete cu o putere cumplită. Bea țipă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
observase mereu În asemenea locuri. Aerul părea Încărcat parcă de un puls rapid - de parcă ar fi sunat În continuare și ar fi vibrat fizic - de parcă atomii din care era compusă casa, grădina și oamenii chiar ar fi fost smulși din țîțÎni, și acum Încercau Încă să se așeze la locurile lor. Kay era conștientă și de clădirea din spatele ei, amenințînd cu prăbușirea. Trecu repede de la unul la altul, Îndesîndu-le pături pe umeri, aprinzîndu-și lanterna și uitîndu-se la chipurile lor. Apoi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era tot din Parva, cunoștea pe "domnișorul" din leagăn și lăsase acasă cinci copii. Întâlnind pe urmă ochii ordonanței, furia locotenentului se topi într-un val de rușine. Își dădu seama, îndată, că numai graiul românesc l-a scos din țâțâni, fiindcă a venit ca o mustrare peste gândurile lui răvășite de imputări. Îi pîru rău că s-a înfuriat și în părerea aceasta de rău simți mulțumire de sine și înălțare. Se sculă, făcu trei pași spre intrarea adăpostului, se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de dimineață, dar... trebuie! Porni fără să se mai uite înapoi, și nici nu se opri până la poarta preotului Boteanu. În fundul ogrăzii, în ușa grajdului, popa vorbea cu cineva, în capul gol, cu spatele spre uliță. Apostol deschise portița. Scârțâitul țâțânilor făcu pe Boteanu să întoarcă îndată capul. Soarele îi umplu fața de lumină. Mai aruncă două vorbe în grajd și veni repede spre poartă. Când recunoscu pe Bologa, începu să zâmbească atât de vesel, parcă nu l-ar mai fi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vecilor! ― Pentru neamul părinților, șopti Apostol, adîncindu-și obrajii în mirosul de tămâie, uitând îndată cuvintele, ca și cum mintea lui n-ar mai fi fost în stare să păstreze nici un înțeles... Într-un târziu ușa se deschise singură, se învîrti molcom în țâțâni și se propti de perete. În bezna pervazului stătea preotul, ca o chemare mută. Popa Constantin se aplecă peste capul lui Apostol, blând ca un părinte care deșteaptă din somn un copilaș iubit: ― Scoală, fiule, și fii tare în ceasul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lipit pe frunte, cu obrajii umezi de lacrimi. "Uite groparul... Vidor..." se gândi dânsul cu bucurie și vru să-i facă un semn. Dar tocmai atunci pretorul sfârși citirea cu glas ascuțit și strident ca un scârțâit de ușă cu țâțâni ruginite, și Apostol își luă seama, întrebîndu-se speriat ce-o să fie acuma... Peste o clipă auzi, din spate, limpede, o voce șovăitoare: ― Trebuie... pe scaun... Bologa pricepu că trebuie să se suie pe scaunul care se afla lângă genunchii lui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
emise un bip care păru asurzitor pe culoarul pustiu. Vasquez se răsuci gata de tir. Caporalul și operatoarea de criblor schimbară o privire scurtă, Hudson dădu din cap și se îndreptă încet spre o ușă întredeschisă și ieșiră parțial din țâțâni. Era ciuruită de vibratoare, ca și pereții. Comtehul se depărta și Vasquez se apropie de ușa distrusă. O izbi cu piciorul, pregătită de tragere. Atârnată de capătul unui corset flexibil, o cutie de derivație se legănă ca o pendulă, împinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
surd și metalic. Gorman se retrăsese într-un colț și se uita cu ochii inexpresivi la colegii lui cuprinși de panică. Nu văzu mișcându-se micul tambuchi de tir de care se rezemase. Se răsuci când panoul fu smuls din țâțâni, dar era prea târziu și fu aspirat în exterior. Un fel de ghimpe ascuțit prelungea extremitatea cozii monstrului care se încolăci în jurul piciorului locotenentului cu o rapiditate fulgerătoare. Acul se înfipse în umărul lui și el urlă. Hicks se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
luată dă continuare consolidată a ălei dânainte despre același torent. — Te captez, domne, am exclamat bătându-mă cu pumnii În pept. Contează pă mine. Mă voi dărui cu totu la munca dă scundac care cere adevăru. Vom pune chestiile În țâțânii lor! Mi-a părut obosit pă veridic. Și iera să cad dă stupefiație când mi-a zis: — Piano, piano și nu-ți lua nasu la purtat. Dacă defectezi, o să-ți dau amendă dă exces dă viteză. ți-am turuit așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu vedeam pe nimeni. Coridoarele erau pustii, iar camerele goale. Un praf gros, care nu era totuși funingine, acoperea ușile, mobilele, cimentul coridoarelor, de parcă nu locuise nimeni acolo de foarte multă vreme. Ușile erau, cele mai multe, deschise și se bălăbăneau în țâțânile ruginite, din pricina curentului produs de foc. Nu mai înțelegeam nimic. Afară, dimineața se vedea frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai fumul și funinginea îmbolnăveau acea dimineață luminoasă, prin care pescărușii zburau liniștiți, fără să le pese de focul ce mistuia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aibă nu alt destin, mai durabil, sau... Lenuța fusese, cu o săptămână și ceva în urmă, pe acasă. N-a stat decât câteva ore, iar la plecare a trântit poarta cu atâta putere, că era gata-gata s-o scoată din țâțâni. Vecinele, care văsuseră scena și care, în plus, pretindeau a fi auzit frânturi dintr-o discuție care avusese loc pe un ton mai ridicat, au vrut să mai afle câte ceva. Moașa nu le-a spus decât că e posibil să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]