424 matches
-
după un timp, cotind pe o străduță cu un canal de scurgere pe margine, năpădit de mătasea-broaștei, am recunoscut o casă-n ruine, cea în care, când veneam, văzusem țigănușul care-și făcea de lucru cu fâșia de alamă decupată. Țâncul era acum la câteva case mai încolo, nunand semințe de floarea-soarelui cu alți câțiva, doar în chiloți negri de murdărie și-n maieuri rupte. Între bălăriile care tiveau golurile căscate, duhnitoare, ale ferestrelor, unde tencuiala se mâncase până la cărămizi, am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ascunsa, făcuse deja o mulțime de ticăloșii care amarau viața maicii lui și, de departe, a uitatului, încețoșatului său părinte. Neândoios, umbra tatălui său, suptă lacom de Dunăre, se întorsese în sufletul fiului. Prima ispravă a lui Miron, încă un țânc ce abia putea să-ngaime trei vorbe, s-a petrecut când, făcând într-o zi ochi înainte de revărsatul zorilor, o văzuse pe mamă-sa luminând odaia cu mătasea multicoloră a aripilor. Se făcuse atunci că doarme mai departe, dar o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pâine, brânză și cârnat cu șorici pentru două zile. Se amestecă printre zecile de patinatori, îndrăgostiți alunecând împreună, țărani bătrâni cărând lemne, o fată cu patine strălucitoare de metal, semn că părinții ei erau înstăriți, și mulți, mulți copii, de la țânci care abia puteau merge-n picioare până la flăcăi ce trăgeau deja pe ascuns din pipă. Pe măsură ce, cu Frits zupăind după el și lătrând la ciori, băiatul se depărta de sat - depășise iazul și intra pe râu, care dădea curând în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bine. După ce a spus toate astea, nenea Gheorghe dă să plece. Copiii, însă, i-au prins fiecare câte o mână. Ei, ce mai e? Știi, te rugăm să nu spui nimic nimănui. Noi am vrut să facem un lucru bun. Țâncul Noaptea, oricât încerci, n-ai să-l poți vedea. Cu toate că el te vede foarte bine. Chiar mult mai bine decât ziua. Dacă blana lui, ar avea altă culoare (albă sau roșcată), n-ar fi nici o greautate. Pe când cu ea așa
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lăbuțele, firave și neîndemânatice la început, încercau acum să părăsească culcușul înjghebat de copii. Când reuși și se treziră cu el prin bucătărie, bunica le spune tuturor: Să fiți cu mare băgare de seamă pe unde călcați” Să nu striviți țâncul! Peste alte câteva săptămâni, Motănel crescuse asemeni voinicului din povestea minunată. „unde-i acum pisoiașul firav și fricos care trebuia ocrotit, mângâiat și alintat tot timpul?” se întrebau copiii. Nu-i vorbă că de mângâieri și alintări nu duce el
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pisoiașul firav și fricos care trebuia ocrotit, mângâiat și alintat tot timpul?” se întrebau copiii. Nu-i vorbă că de mângâieri și alintări nu duce el lipsă nici acum, că tare i mai plac! Însă, de la o vreme, în căpșorul țâncului nu mai era altceva decât mâncare și joacă. De cum îl priveai, ochii lui mici și neastâmpărați te îmbiau, parcă, la alte și alte șotii. Nici unul din ghemele bunicii nu mai stă la locul lui, căci Motănel sare peste ele și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
toată puterea cuvântului. Poate de emoție. Ceva se va petrece pentru prima oară în viața lui, un lucru foarte important. Jos, din spatele unor saci lângă care se află Cuțulache și-a făcut apariția o mogâldeață, toată numai ochi și coadă. Țâncul se gândește să facă o săritură și să-și înfingă ghearele în blana nepoftitului. Dar câinele e la postul său; nedoritul musafir e acum în laba lui. Un alt „musafir” urâcios apare imediat. Nu departe de Motănel. Arcul spinării pisoiului
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-și înfingă ghearele în blana nepoftitului. Dar câinele e la postul său; nedoritul musafir e acum în laba lui. Un alt „musafir” urâcios apare imediat. Nu departe de Motănel. Arcul spinării pisoiului se desface ca la comandă. (Ai crede că Țâncul e doar o jucărie care, după ce ai întors-o cu cheia, sare cât colo imediat ce apeși pe un buton.) Unu, doi, trei! Motănel a plonjat chiar pe blana cenușie a nepoftitului. Acum, ghearele pisoiului l-au înșfăcat și-l țin
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-o cu cheia, sare cât colo imediat ce apeși pe un buton.) Unu, doi, trei! Motănel a plonjat chiar pe blana cenușie a nepoftitului. Acum, ghearele pisoiului l-au înșfăcat și-l țin strâns, ca-ntr-un clește. Sigur pe el, Țâncul privește spre Cuțulache care, acum, e foarte liniștit, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Câinele mârâie scurt: „Hai, ce mai stai, termină odată cu el!”. Lui Motănel, însă, i-a venit cheful de joacă. Are și o idee: să coboare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de joacă. Are și o idee: să coboare în curte. Nu singur, firește, ci împreună cu... Se-ndreaptă către scara de piatră. Cuțulache parcă i-ar spune: „Ai grijă, nu care cumva să-ți scape!” Au ajuns din nou în ogradă. Țâncul devine o „persoană” foarte importantă; toate vietățile curții îl privesc curioase, unele chiar cu admirație. Oare ce duce el în gură? Se dau cu toții la o parte, făcându-i loc să treacă. Isprava lui nu le scapă nici copiilor. Ce-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
gură? Se dau cu toții la o parte, făcându-i loc să treacă. Isprava lui nu le scapă nici copiilor. Ce-o fi având Motănel acolo? întreabă Sorin. Și, după ce vine mai aproape ca să se dumirească, le dă tututror celorlalți vestea: Țâncul e, de acum, motan mare, de-adevăratelea. Prinde și șoareci! Nu mă credeți? Duceți-vă lângă el, să vedeți și singuri. Afară ninge cu fulgi mari și pufoși. S-a stârnit așa, ca din senin. Spre seară, dacă ninsoarea o să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
că el nu știe ce s alea și ce gust minunat au!... Apoi, poznașul s-a dus pe cuptor și în curând a adormit. Bunică, ce se aude? De unde vine zgomotul ăsta? Parcă ar fi un ferăstrău! spune Sorina. E Țâncul nostru, toarce! Cum așa! Dar toarce, adică sfârâie prin somn precum un fus. Sorin a scos, între timp, un fulg dintr-o pernă. Cu el gâdilă nasul motanului. Acesta-și mișcă mustățile, deschide ochii și, văzând cine nu-l lasă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
doar una din piersicile ei”. Capacitatea figurativă demonstrată de autor în asemenea secvențe este remarcabilă. Demne de menționat sunt și câteva proze cu subiect animalier ale volumului în care, pornind de la mărunte întâmplări domestice, autorul construiește scenarii interesante. Astfel, în Țâncul o ispravă a pisoiului adoptat de copii (vânarea primului șoarece) este relatată ca o istorie cu suspans: <<Ochii lui Cuțulache l-au zărit. Privindu-l, Motănel îl și înțelege: „Rămâi acolo unde ești. Și mai ales încearcă să nu faci
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
prea avem parale acum, la sfârșit de an, ce-ar fi dacă noi, actorii, am cânta împreună cu oamenii, așa cum facem acasă când stăm cu toții la un pahar de vin, îl ascultăm pe Hrușcă, întristându-ne duios, și îi privim pe țânci cum împodobesc bradul? Zis și făcut, tragem vreo 5.000 de fluturași, îi împărțim pe stradă locuitorilor cartierului Militari, cumpărăm doi brazi frumoși, instalăm stația în amfiteatru și așteptăm să vină lumea. Și lumea vine. O sută, două, trei, vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mari șanse să se sfîrșească prost, face pe deșteptul gîndindu-se la Legile lui Murphy. — Cum ai făcut? nu-i vine lui Roja să-și creadă ochilor, doișpe roșu, punct ochit, punct lovit! Ori ai mîncat rahat din belșug cînd erai țînc, ori e ceva necurat la mijloc. Nici prin cap să nu-ți treacă c-o să vagabondezi și-n seara asta, nu-l slăbește Delfina cu cearta, țîșnind în direcția bucătăriei, dîndu-i un brînci între coaste, ridicînd capacul unei cratițe aflate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sec. — îi mai așteptăm mult pe fanfaronii ăia? zice Roja dînd primele semne că începe să-și piardă răbdarea, privind în gol la pereții separeului îmbrăcați de sus pînă jos în pluș vișiniu. — Unde te grăbești? Doar nu-ți plîng țîncii acasă, zice Curistul ridicîndu-se greoi de pe scaunul său, îndreptîndu-se de șale. Mă scoate din minți cînd trebuie să aștept pe cineva, mai ales atunci cînd nu știu exact cînd o să apară, zice Roja. Poți fuma dacă ai chef, plăcuța aia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu știe ce i se întîmplă, abia după ce face cuminte tot ce îi spun începe să se frece la ochi, să-și dea seama că e groasă, să se panicheze. Potolește-te, nu-mi începe să te smiorcăi ca un țînc pentru că n-ai de ce, îi fac semn să-și dea jos chipiul din cap, să-și scoată uniforma, asta-i tot ce-ți cer, nu i nici un sacrificiu, pune-ți acum țoalele de civil cu care vii în fiecare zi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu gura deschisă. Treptat, falca i se înăspri într-un rânjet. —Zău? Vorbești serios? Dădu drumul unei serii de icnete joase, înfundate, râsul cuiva rămas la pubertate. Își întinse picioarele și își împreună și el mâinile la ceafă, ca un țânc care-și imită tatăl. Așa mai vii de-acasă! Trai bun. Zâmbi și-i făcu lui Weber un semn aprobator cu degetul mare. Ai auzit că Antarctica se face bucăți? — Am auzit ceva de genul ăsta, spuse Weber. Ai citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cum nu se putea mai bine. Călătoria cu autobuzul mi s-a părut interminabilă și, ajunsă acasă, a trebuit să mă grăbesc să-mi adun toate lucrurile care-mi trebuiau la filmare. Mătușa Lynn se ținea după mine ca un țânc enervant, punându-mi tot felul de întrebări incomode, când eu aș fi vrut să se ducă să se uite la Teletubbies și să mănânce legume pasate ca un copil cuminte. Cum a fost? Ce a zis de bani? V-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să țeasă la lumina soarelui ce au urzit o iarnă-ntreagă în întuneric de văgăuni. De Alexe Caldu, când au ridicat-o pe doamna Stanca s-o astruce și băteau clopotele într-o dungă iar monahii cântau „Sfinte Dumnezeule”, neputând țâncii bolnavi de fierbințeală să sune din clopoței ca să alunge făpturile cenușii ale pământului ce ieșeau de prin cotloane și de sub pietre și bolovani, de aceea atunci o fi ieșit din umbra seraiului spre floarea grădinilor din Iali Kiosk, că în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Iisus și mă bucur că am venit în sfârșit pe scenă fiindcă am simțit că am nevoie de Iisus de multă vreme. Și-a lăsat capul în jos și s-a dat în spate. — Prieteni, acestea au fost cuvintele unui țânc, în timp ce mulți dintre voi, oameni în vârstă, vă temeți să veniți aici. Această mărturie ar trebui să vă inspire, pe voi, bunici și bunice, care nu urcați aici. Nu v-ați fi simțit cu toții împliniți dacă ați fi mărturisit încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
până să iasă Maimuța din baie. Dacă tot e s-o fac, mi-am zis, apăi, hai s-o fac! Până la capăt! Ca lumea! Și fără să vomit! Doar nu mai ești un puțoi de licean! Doar nu mai ești țâncul din New Jersey! Când a ieșit din baie și a văzut că hora se-ncinsese deja, Maimuța n-a dat pe-afară de bucurie. S-a așezat pe marginea patului, cu trăsăturile ei mici mai micșorate ca oricând și, declinând invitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lăsate să i se răsfire firesc! Iar asta se-ntâmpla la începutul anilor ’50, înainte să vină la modă pletele! Era naturalețea întruchipată, doctore, Kay cea rotundă și trupeșă, și bronzată! Bag mâna-n foc că o liotă de cinci-șase țânci se agață la ora asta de fundul opulent al acestei fete (atât de diferit de curulețul mic și tare, de manechin, al Maimuței). Bag mâna-n foc că-ți coci singură pâinea, nu? (La fel ca în noaptea aceea toridă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
divertisment de la radio: da, așa cum mă topeam eu, împreună cu tatăl meu, după Jack Bennet și incursiunile lui, după discuțiile lui Fred Allen cu doamna Nussbaum, și ale lui Phil Harris cu Frankie Remley, la fel or să se topească și țâncii mei ascultându-le împreună cu mine, și tot așa, până-n o sută de generații. Iar după emisiunea lui Kenny Baker o să-ncui zdravăn ușa de la stradă și ușa din spate, o să sting luminile (o să verific - la fel ca taică-meu - o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și ebraică, folosiți ca atare de autor - n. red.). Mațe. 1 Tineri neevrei (singular: șeigheț). 1 Băuturi de proastă calitate. 1 O negresă (șvarț: negru). 3 Rahat, excremente. 1 Lactate. 2 Pentru mâncărurile cu carne. 1 Porcărie, cocină. 2 Pișăcios, țânc, mucos. 1 Tăticule. 2 Necaz, nenorocire. 3 Marșul Bănuților, principalul mijloc de finanțare a Fundației Naționale pentru Paralizie Infantilă, care a sprijinit cercetările ce au dus, în 1955, la descoperirea, de către Jonas Salk, a vaccinului antipoliomielitic. 1 Mâncăruri din carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]