414 matches
-
Asta mă face să-i admir voința, deși rezultatul e mai degrabă neatrăgător. Când am plecat, mi-am pus valiza sub patul pe care-l ocupasem și trebuia să fie clar pentru oricine că patul era luat. Până și un țânc de cinci ani ar fi fost în stare să interpreteze gestul și, mai mult ca sigur, ar fi dovedit mai mult bun-simț decât Domnișoara Extraterestră de pe Planeta Sparanghelului. Acum, pe patul de lângă fereastra cu vedere spre grădină zac mormanele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Iepure Alb și cu un cotei. Nu te mira, îmi zice Viezurele. Doar ne-ai aflat povestea. Ce-ai scris, ai scris! Eu și cu dumnealui, Iepurilă, purtătorii legali de blăniță (ca să nu-l mai punem la socoteală și pe țâncul și neastâmpăratul de cățel), ne simțim cel mai confortabil, în pieile astea. Am stat prea mult în ele. Veacuri...! Și, dacă eu zic că așa e, atunci așa și trebuie să fie, o, emirule, adică, onorate domn' doctor! Bursucii au
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
năvălit mascați și zbierând din spate și i-am luat la goană pe cei care jucau acolo tenis cu piciorul sau băteau de perete o minge vărgată. Fetițele, țipând insuportabil, se năpustiseră în scara blocului. Luaserăm un singur prizonier, un țânc cât Lurnpă, pe care Dan Nebunul și Paul tocmai voiau să-l facă să înghită o râmă, când au ieșit din bloc trei părinți în maieuri și, la vederea teribilă a masculilor cu păr pe brațe și piept, am lăsat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din colegii mei de clasă, mi-a spus: Puteam să am și eu un copil când eram mai tânără. Imediat m-am gândit la colegii mult mai mari din ultimele clase de liceu, față de care noi nu eram decât niște țânci și pe care îi priveam ca pe niște tineri zei în timp ce se întreceau în partide de volei pe terenul școlii, cu menirea clară să sucească mințile fetelor, la rândul lor mai mari decât noi. I-am spus mamei, încântat: Asta
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mângâie și el pasărea. Zâmbind, dresorul i-a prins mânuța și i-a îmbrăcat-o într-o mănușă protectoare. La un semn, vulturul a trecut pe mâna micului admirator. Ca și cum s-ar fi așezat pe o creangă de copac. Ochii țâncului sclipeau de bucurie. Cei ai vulturului, ca niște mărgeluțe vii, îl priveau cu prietenie parcă. în culmea fericirii, băiețașul a întors capul către părinți. S-a bucurat în gura mare: Voilà, maman! Voilà, papa! Toți cei de față au izbucnit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
și putu În sfîrșit să se liniștească. Juan Lucas, glumind, Îl Întrebă dacă avea vreo plîngere cu privire la purtarea fratelui său Bobby. Julius Îi spuse că nici una și jucătorul de golf se bucură și-l felicită fiindcă numai pîrÎcioșii, netoții și țîncii se plîngeau de frații sau de prietenii lor. „Numai neisprăviții pîrăsc“, adăugă, Încîntat de expresiile atît de spaniole pe care le recuperase, incluzîndu-le din nou În vocabularul lui. Carlos apăru În clipa aceea cărînd cîteva geamantane pe care le adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nea Lisandre, suntem în lăcașul lui Dumnezeu, dă-o dra...” La care bătrânul nu s-a putut abține: “Să ne ierte pe amândoi, părinte, că am greșit pomenindu-l chiar pe Necuratul. Să ne ierte pe noi, dar și pe țâncii ăștia neastâmpărați!” 5. Pașii m-au dus aproape de râul care desparte satul în două. Podul de lemn, hârbuit și capabil să suporte doar povara unei căruțe amărâte, a dispărut. În locul lui a apărut un altul, de beton, în stare să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ție și covrig, și nuci, și sarailie, și bomboane, și bani, ai? Nimenea? Ia, dă-i încoace, dac-așa ne e vorba! Stai, nea Fănică, nu te supăra pe noi... Auzi, colo, cică să nu mă supăr! Grijania lor de țânci, făcea el pe supăratul. Dar copiii înțeleseseră că nu era supărat pe nici unul dintre ei și, ca să-i facă plăcere, îi arătau cât de repede au învățat și vorbele, dar și melodia noului cântec. Mai curajoși, cei mari prindeau a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu gura deschisă. Treptat, falca i se înăspri într-un rânjet. —Zău? Vorbești serios? Dădu drumul unei serii de icnete joase, înfundate, râsul cuiva rămas la pubertate. Își întinse picioarele și își împreună și el mâinile la ceafă, ca un țânc care-și imită tatăl. Așa mai vii de-acasă! Trai bun. Zâmbi și-i făcu lui Weber un semn aprobator cu degetul mare. Ai auzit că Antarctica se face bucăți? — Am auzit ceva de genul ăsta, spuse Weber. Ai citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tîmpit! spuse și glasul i se transformă Într-un mîrÎit răutăcios. La ce dracu’ ne-o mai trebui un copil tîmpit ca ăsta... De-aici ni se trag toate necazurile... Am dus-o destul de bine pîn-au Început să se țină țîncii după noi!... De ce dracu’ ne mai Încurcăm cu el? mîrÎi el cu răutate. Ce dracu’, am ajuns dădacă! Ia, cară-te, mă, mucosule! mîrÎi din nou și ridică pumnul, gata să dea În băiat. Șterge-o! N-avem nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dacă eram nou-venit. Am spus că da. — O să te obișnuiești. E un procedeu deliberat. Cred că dacă ne supun unui purgatoriu de plictiseală de cîte ori cerem bani, o să venim mai rar. Și, Dumnezeule, chiar nu se înșeală! Am trei țînci de hrănit, unul aproape sugar, și muncesc să-i întrețin. Adică, atunci cînd am de lucru. Dar nimeni nu plătește așa cum trebuie, așa că iată-mă din nou. Sînt o moacă, asta sînt, o moacă în toată regula. Am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o mașinărie care scuipa flăcări albastre și nori de scîntei. Au tăiat țepușele grilajelor cu flacăra, le-au pus într-un sac și le-au luat să le folosească la război. Doamna Gilchrist de la parter a zis furioasă: „Acum și țîncii din Blackhill or să poată să ne scormonească prin gunoaie“. Alți muncitori construiau adăposturi antiaeriene în curțile din spate și unul pe terenul de joacă al școlii, și dacă Thaw auzea alarma antiaeriană în drum spre școală, trebuia să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai gîndească. Alexander urla: Mamimamimamimamimami! Dacă ai necazuri cu femeile, continuă omul, îți pot da sfaturi, pentru că am fost însurat odată. Am avut o nevastă care făcea niște treburi urîte, lucruri pe care nu le pot spune în prezența unui țînc. Vezi, femeile nu sînt ca noi. Sînt făcute din apă în proporție de șaptezeci și cinci la sută. Poți citi asta în Pavlov. Alexander își încleștă gingiile pe suzetă și începu să sugă. Lanark oftă ușurat. — Și bărbații sînt din apă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un fapt obișnuit. î Cînd și de ce v-ați hotărît să compuneți o poveste a vieții dumneavoastră? R Oricine își dorește să fie erou sau eroină, nu-i așa? Sînt convins că așa gîndesc copiii, atunci cînd nu mai sînt țînci și descoperă că au o putere foarte limitată de a schimba lumea, în afară de puterea pe care și-o imaginează că o au. Cărțile conțineau lumi pe care le puteam înțelege și manevra în visele mele diurne. Operele complete ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
închiriai un băiat și muzică. Pentru dans, proprietarul nu primea cine știe ce, dar se îmbogățea nesperat din dezmățul de după, mai ales când petrecerea dura multe zile. Un bacha ascultător folosea zece ani, uneori și mai mult, dacă îl luau chiar de țânc. Nu era nimic împotriva Shariei: lăsați liberi la majorat, când, prin lege, deveneau pederaști, foștii sclavi o sfârșeau oricum la spânzurătoare - nu știau să fie nimic altceva decât învățaseră în copilărie. Era la terminarea programului și avocata se apucase să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vreme i-a venit sorocul mamei mele Anghelina pe când avea 25 de ani într-o casă de țară cu cameră și bucătărie, cu ajutorul unei femei bătrâne, fără nici o școală, dar cu multă inimă și har de Așaduce pe lume un țânc căruia i-a dat numele Vasile, fiindcă evenimentul Așavut loc pe 30 Ianuarie 1924 ora 9 iar în acea zi, era în calendar Sfinții Trei Ierarhi și am avut noroc, că mi-a pus numele celui mai mare sfânt. Și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și curăță podelele. — Am sfârșit cu podelele. S-expert acu-n podele. Ș-orcum, cred că toț’ negrii au ștersu’ și măturatu-n sânge. Din naștere. Ca mâncatu’ și răsuflatu’. Pun pariu că dacă-i pui o mătură-n mână unui țânc de culoare d-un an, începe să măture de-i merg fulgii. Jones privi din nou la reclamă, în timp ce Lana închidea la loc dulăpiorul. Se uită apoi spre urmele lungi de praf de pe podea care te făceau să crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spuse Santa. Zău, Angelo, spune-le mai bine ălora de la secție să te scoată de la toaletă. Unde-i Rita? — Nu are ghef să vină. O doare gabu’. De, nu-i de mirare, când stă toată ziua-nchisă-n casă cu țâncii, spuse Santa. Trebe să mai și iasă, Angelo. Ceva nu-i cum trebe cu fata asta! — Nerfii, o lămuri Angelo, trist. Are brobleme gu nerfii. Nervii e ceva teribil, fu de părere doamna Reilly. Da’ știi ce s-a-ntâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ieri, la deschidere, mi-a zis că arăt minunat. Apoi s-a Întors și le-a mai zis altor cinci fete același lucru. Nu spune niciodată deschis ce are de spus. Mă tot duce cu vorba, parc-ar fi un țânc răsfățat, are impresia că toată lumea Îi datorează ceva, iar el nu trebuie să facă nimic, toți sunt inexistenți În fața lui. Habar n-are ce-i aia o relație! Habar n-are că o relație presupune doi parteneri, că nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe umăr, cu privirea Înainte, inspirând aer curat de primăvară. Dar ia să Încerci numai să-i faci cântând, cu obrajii umflați, cu sudoarea curgând șiroaie, cu răsuflarea tăiată. Fanfara primăriei tot asta făcea de-o viață Întreagă, dar pentru țâncii de la oratoriu fusese o adevărată probă. Ținuseră piept ca niște eroi, don Tico bătea cu cheia lui În aer, clarinetele scheunau epuizate, saxofoanele behăiau asfixiate, trombonul și trompetele scoteau țipete agonice, dar nu se lăsaseră, până În sat, până la poalele costișei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sfânt, măi vere, Dat prin nucă și prin miere. Sigur ne-ar plăcea și nouă Să-ncasăm câte un... Vreme vine, vreme trece, Uite că-am ajuns la... Eu vi-l las vouă zălog Și vi-l trec în catalog. Țâncilor din clasa-ntâi Le ofer acum în dar Cartea lor de căpătâi: Un frumos... Abecedar Cine merge mai departe, Adică învață bine, Va primi, tot de la mine, O altă frumoasă carte: Cei ce au de dânsa știre Spun că-i
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
lui s-a adunat și a început să bată din palme în timp ce bunica râdea la fiul ei și-l săruta pe nas. Hori avea o casă plină de copii, cinci cu toții, care se înșirau de la fata gata de măritiș până la țâncul în pielea goală care stătea la pândă. Familia s-a revărsat în stradă, scoțând vecinii pe la porți, de unde zâmbeau văzând agitația. Apoi Meryt a fost condusă prin vestibul în camera mare, o cameră modestă cu ferestre înalte care lăsau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
E În regulă..., adăugă el dintr-o suflare. Simțea capcana. Într-adevăr, câteva secunde mai târziu, izbucniră urlete din wigwamul alăturat (de unde or fi cumpărat asemenea drăcie? l-or fi confecționat chiar ei?). Femeia se repezi Înăuntru, ieși cu doi țânci minusculi, câte unul agățat de fiecare șold, și Începu să-i legene fără chef. Urletele se Întețiră. Masculul apăru și el tropăind, În sula goală. Era un bărbos destul de solid, de vreo cincizeci de ani, cu părul lung, cărunt. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nici un vânător nu se repezea să le ia urma. Îți venea să crezi că toate lucrurile erau la locul lor. Atunci, de ce erau Încruntați tot timpul? Hm. Poate că din aceeași cauză pentru care, În loc să se joace la marginea satului, țâncii Încordau crengi din acelea cum aveau vânătorii În toată firea, trăgând cu sulițele lor mici Într-un trunchi de copac doborât. Doi bătrâni se plimbau printre ei, fără să-i scape din ochi, certându-i ori de câte ori sulițele mici nu nimereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vrei să-l iei cu tine și pe ăla mic, pe Unu? - Așa vor ai lui. - Dar el? - Unu?! Ce pricepe el?! Aban Își drese glasul. - Nici tu nu te-ai uitat În mintea lui, ca să vezi. - E doar un țânc, Aban. Îl apucă râsul. - Iar tu ești un țânc mai mare... De ce să mai mergi? Ai văzut că deja aflasem vestea pe care ai venit să ne-o dai. Ai văzut că, deși Aban nu-i os de Vindecător, casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]