289 matches
-
mai trecem pragul altarului până de Paști. Frate, să nu fim atât de cătrăniți la inimă, asta e voia Domnului și el îl iubește pe neînțărcat, primește Sfintele în fiecare sâmbătă. Ba nu, eu zic să-i mai domolim o țâră râvna și apoi vom vedea de știe să se coacă. Mie mi-au trebuit 10 ani de ascultare la gater până am învățat rânduiala obștii. Am acoperit sfânta biserică cu tablă de cupru, am meșterit sute de podoabe. Sfânta tradiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era mai ceva ca ciuma (badea Ștefan a murit la canal, țața i-a fost muiere credincioasă toată viața și toată moartea). "M-am hotărât. Îl trimit la mă-sa acasă. Nu-mi este frică de prefect! Îl strâng o țâră cu ușa, poate ciripește ceva, apoi îi fac papucii. Dumnezeii mami lui de baron, prea-i suflu în borș, am și eu un dram de demnitate. Sunt procuror, nu cioclu. Fac talpă peste toate coclaurile, iau decizii după cum mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
amărâți. (Glasul se făcu sarcastic, apoi turbat.) Și le plăcea. Ei și asta s-a lovit de Discipol, ea știe de ce, și uite-așa, pentru prima oară de secole, unul dintre noi ăștia, amărâții, are norocul să se răzbune o țâră pe această cremă de asasini. Dacă o să profit? Păi, ce crezi?!... Femeia se întinse. Se răsuci, se așeză pe pat și se uită la Gosseyn. - Jurig a uitat să menționeze un lucru, zise. Uriașul scăpă un muget. Buzele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
văzut anderuărld, trei serii, e cu vampiri. Da’ să vezi și ce vampiroaice, Sandule, am rămas cu dureri de cap. Picioare lungi, ochi migdalați, păr buclat, buze ca focul... Așa vampiroaice mai da, le-ai lăsa la gâtul tău o țâră. Tu-i dai Înainte cu Boc, cu Geoană, Crin și Băselu’ și ăia se băteau ca chiorii și trăgeau cu gloanțe de argint În vârcolaci... Tare de tot, să mor eu, am stat cu ochii cât cepele, nici să mănânc
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fără sarcini de îndeplinit. Cam obosiți de atâta muncă sub soarele dogoritor de iulie, am cotit-o ușurel către halele în care erau depozitate grămezi de legume până aproape de tavan, căutând un loc umbros unde să ne mai hodinim o țâră. Am găsit locul potrivit după o stivă de castraveți și eram gata-gata să ne așezăm, când auzirăm niște gâfâieli și icnituri care ne făcură să ne simțim rușinați la gândul că noi, ne gândeam doar la leneveală, în timp ce alții munceau
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
amărâți. (Glasul se făcu sarcastic, apoi turbat.) Și le plăcea. Ei și asta s-a lovit de Discipol, ea știe de ce, și uite-așa, pentru prima oară de secole, unul dintre noi ăștia, amărâții, are norocul să se răzbune o țâră pe această cremă de asasini. Dacă o să profit? Păi, ce crezi?!... Femeia se întinse. Se răsuci, se așeză pe pat și se uită la Gosseyn. - Jurig a uitat să menționeze un lucru, zise. Uriașul scăpă un muget. Buzele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
L-a rugat pe Nuțu, să facă asta.El, bucuros, a acceptat. Și s-a dus la oraș. Ea, din urmă, simțindu-se-n libertate, a dorit să-și prepare un anumit fel de mâncare. I-ar fi trebuit o țâră de mălai mai mult decâtîi lăsase, el, pentru mămăliguță. Ce să facă? A deșurubat capacul de deasupra, l-a dat ușor deoparte,în timp ce musca dormea; a vrut, apoi, să scoată țâra de mălai, dar,în momentul ăsta, musca s-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
anumit fel de mâncare. I-ar fi trebuit o țâră de mălai mai mult decâtîi lăsase, el, pentru mămăliguță. Ce să facă? A deșurubat capacul de deasupra, l-a dat ușor deoparte,în timp ce musca dormea; a vrut, apoi, să scoată țâra de mălai, dar,în momentul ăsta, musca s-a trezit și, zbughi!, din detenție! Ea n-a mai continuat să facă ce-și dorea, a fugit prin casă, cât a fugit, să prindă musca și s-o bage la loc
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nu mai mult de un kilometru depărtare. După câteva zeci de pași lunecă pe zăpadă. Nu căzu rău. Nu se lovi. Doar, se umplu, pe haină, de puțină zăpadă afânată. Reintră în garaj. Cu intenția de a se scutura de țâra de zăpadă de pe haină și a-și lua lopata,în a cărei coadă să se sprijine,în drumul către casă. Nu se scutură îndestul, când, se pomeni cu dese și puternice bătăi în ușa garajului și cu apostrofări de tipul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
citiră instictiv. - Cugete dulci, bucuriile inimii... Asta înseamnă că, deși i-a găsit cooperatorului care a intrat vaca... pe motiv că... hoții i-au ținut-o pitulată în mlăștiniș, i-a îmbolnăvit cooperatorului vaca de gâlci... Așa că mai așteptăm o țâră să i-o și vindice... și pe urmă, mă duc eu la dânsa ca să v-anunț c-ați sosit. Genel, încredințat că fătoaca grăiește în dodii, o proptise în zid și-o adulmecă în anchior. - Arasel, ce să te mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să servești, la "Mărul de Aur", o ciorbiță de burtă? căută străinul să se descotorosească, elegant, de celălalt musafir, devenit prea expansiv. - Care este scopul vizitei dumneavoastră? Care ar fi amănuntul nefast care a perturbat dispoziția dumneavoastră sufletească? - Doar o țâră să mai șed. Pielea de sub burtă dă în clocot. Să nu-mi iasă vorbe că nu le-am rezolvat pe cele două franțuzoaice. - Dezagrementul ce mi s-a petrecut în Mozami... - Mă scuzați. Ora șase stăpînă! Vremea să rotiți schimburile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
umăr pe mozaic. Așteptăm. Fum. Alt fum. Tot e bine. Se spală. O să cânt la lumina unor lumânări făcute din ceara urechilor lor. Ușa se întredeschide, el se așteaptă să apară pe acolo un cap, nu apare, mai zăbovește o țâră, dă ușa de perete, ia geanta cu el și pătrunde în hol. În hol totul bine. Întuneric. Atent să nu accidenteze vreo babă. Atent să se comporte gingaș, să recite frumos "bună seara". Când însă se pregătește să recite "bună
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Raicopol, cu toate libelulele lui, mari cât vătraiul, care-i zumzăiau prin cap, îi plăcea. IF-ul intui corect că într-o țară cu ioc presă și televiziune, lăsată doar la discreția zvonurilor, Bucureștiul, la ora aceea, mai avea o țâră și avea să explodeze sub noutatea istoriei cu Raicopol. Plictisit, orașul sugea asemenea istorioare ca un burete. Probabil că, prin regula amănuntului adăugat, pe alocuri, se ajunsese deja la varianta cu o echipă de parașutiști pachistanezi ce-și găsise adăpostul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vârf. Balansoarul era haios. Poate că madam Nicolici o să-și cumpere și câțiva pruni. În timp ce-și închipuia felul în care îi va prevesti 349 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu-l pocni încă. Ia-l încă o țâră cu binișorul. - Costache! strig. Ai înnebunit?! Nu vezi cât ești de urît? - Sânt urât, admite Costache. Și complicat, și urât. Dar am un suflet romantic... - Păi, mă doare pe mine în fund de sufletul tău. Cum să-l prezint eu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ORAȘULUI BUCUREȘTI Oferindu-și privirilor suratelor, situate mai în apropiere, călcâiele roze, plutind în interiorul unui cerc dansând, cel al tivului cămeșoiului de noapte. - Sinistrate, dacă te pornești să te întîlnești cu bunicul!... Înălțimea Ta, dacă te pomenești ca să stai, o țâră, de vorbă cu dânsul... Trage-l, rogu-te, de limbă pe zgîrcioman, care e precis locul din colțișorul grădinii unde a îngropatără străchinioara cu monede de aur!... Amintește-i: în noaptea dinainte de a-l arestui comuniștii... Și de-a da
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
leagă și cum merge pe cărare, Iar un om pin întuneric înaintea lui răsare. 27 {EminescuOpVI 28} Bună noapte! - Țam mitale. - Cum te strigă? - Zori - de zi. Ei cumetre Zori - de ziuă, ia oprește-oleacă-aci. (125) Hai și stând de vorb-o țâră - să mâncăm păsat cu lapte, Vin încoa că bate luna - hai la umbră - tot îi noapte. - Omule, ce-mi cați pricină... sunt grăbit... - Ce-atîta grabă? Ciorilor! ia nu mai spune, știu că nu ai nici o treabă 1 Îl legă și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Dar ce-am pățit într-un an când ne-au crescut purceii în bostani, îți amintești, băi Esesistu’ tatii? Ha, ha, ha! Asta-i tare de tot! Ia mai povestește o dată, să audă și ăștia! Să se mai culturalizeze o țâră și ei, proletarii lui Pește! Hai,dă-i drumu’! Să te duci dracului! Ce? Io-s clovnul vostru? Hai c-am plecat. Servus - și Titi pornește repede spre ușă ridicându-și pantalonii căzuți între timp, pe fese. Servus se aude
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
muzică, haine - avea niște haine foarte tari, apropo - și, Doamne, produse de îngrijire a părului. Aveam o băutură preferată și-un meniu preferat, un program TV preferat. Toate lucrurile astea, doar lucruri de om normal, înțelegi? Un tată care mă țâra după el la concertele unor formații de rock îmbătrânite și un rimel și o surioară zglobie care mă enerva până peste cap. Toate s-au dus. Căzu pe gânduri o clipă. — Numai că nu s-au dus toate, așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pădure direct în salon. Îmi lipsea până și cunoașterea limbii care se vorbea la București. Cam trei sferturi din cuvintele limbii române moderne îmi erau necunoscute. Trebuia să mă deprind acum să zic "vopsea", în loc de "văcsea", sau "puțin", în loc de "o țîră" și să evit vorbe care ar fi sunat bizar, de neînțeles, în urechea unui bucureștean ca "teșculă", "cătrănită", "palan", "recăl", "pocie" sau "părușcă". Încă nu auzisem de clase sociale, ca să pricep că eu reprezentam "talpa țării", în timp ce colegii mei, cei mai mulți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Împleticindu-se, cu o expresie de nesfîrșită uimire. Cer parțial senin, vînt moderat. Tăiat la: Cadru interior: Redacția revistelor Cuvîntul și Amfiteatru. Ziaristul intră În clădire. Radu G. Țeposu e În Franța, Buduca la spital, dar Radu Călin Cristea, George ȚÎra, Filip Florian, Constantin Rudnițchi, Mircea Țicudean și cu mine stăm pe scaune și ne uităm unul la altul. N-am mai citit de mult ziarul Dimineața. Mă gîndesc c-ar fi momentul, și propun să facem o lectură, deoarece În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În biroul lui PDG-ului, și de mult n-au mai dormit băieții atît de bine, În ciuda pericolului iminent, unii cică de un an. Au adormit și secretarele, deși sînt despărțite de noi de un zid izolator de plumb. Doar ȚÎra a tresărit ușor la auzul cuvîntului logogenici (Victor Mașek). Țicudean a sărit ca ars, dar fără să se trezească, la Academia a fost și va fi Întotdeauna alături de poporul român (acad. Mihai Drăgănescu), iar Radu Călin Cristea a rîs În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dragostea față de președintele Iliescu: „Dac-aș putea i-aș oferi 20 de ani din viața mea să-l văd fericit și zîmbind Întruna”. Era un cor de sforăieli În birou, ca la film. Adormisem și eu, cînd ne-a sculat ȚÎra anunțîndu-ne că vin minerii. Cineva a propus să dăm jos firma cu numele revistelor, altcineva a sugerat să ascundem mașinile de scris. Ne-am pus pe treabă. Apoi au apărut bestiile care s-au purtat politicos și au plecat lăsînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Întotdeauna asupra a cîte unui singur om, făcîndu-l zob. În fața sediului PNL, care arată ca după cutremur, un bărbat este bătut bestial. Încercînd să calmeze spiritele, un bătrîn prost inspirat abate atenția asupra lui și i se aplică același tratament. ȚÎra nu mai rezistă și deși Încercăm să-l reținem, intervine pentru a opri incredibila brutalitate. Cineva din mulțime zbiară: „Și pe el, și pe el!” E izbit imediat, din toate părțile, cu ciomege și furtunuri de cauciuc și aruncat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un grilaj ("zidul" lui Manole) de-un verde bășit, cum îl numea Cornel Șoitu, pe cînd lucram la "Ora". Verzaliul cu pricina invada paginile de publicitate, la concurență cu bojogiul. "Fac sindrom alergic la verdele ăsta, nea Finki. Toarnă o țîră de negru-n el, că ne ia lumea de provinciali". "Taci moi, îi răspundea evreiește nea Finki. Culoarea clientului! Așa vre clientu'. Nu mai șchimb. E tărziu". Pînă și culorile erau comandate. Un Ceaușescu avînd ochii intens albaștri se lăfăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sinea sa. Dar uitându-se mai bine, desluși pe omul cu vioara, era Săndel, cunoscutul scripcar, prezent cât era ziulica de lungă în multe din cârciumile orașului. - Săndel, dar ce-i cu tine? - M-am matolit șefu’! Mă odihnesc o țâră, pe urmă, dacă m-or ține picioarele, le iau în spate și plec spre casă. Apoi Săndel se adresă celui din preajma gardului, fără să știe bine cine pe cine sprijină... și-i aruncă: - Vezi mă, bețivule, domnu’ m-a recunoscut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]