3,030 matches
-
și a intelectului. Arta gânditoare este cea care constituie o plimbare filozofică prin semnificațiile existenței. Poetul imaginează și suprapune o altă lume "pe-astă lume de noroi", scrie Eminescu, "Înger palid cu priviri curate, ...Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea." (Epigonii). Geniul "vede o altă lume decât tot restul oamenilor și se comportă ca și cum ar fi venit din afară", afirmă Schopenhauer. Or, Eminescu s-a recunoscut dintru început un desprins, un străin de lumea comună, aflându-se într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
îl alege pe poet să scrie o nouă carte a genezei ." Noi suntem din cei cu-auzul fin/ Și pricepurăm șoapta misterului divin... Sublimul adevăr noi l-avem din cer", pentru ca poetul să arunce "strai de purpură și aur peste țărâna cea grea". Bucuria de a fi co-creator cu divinitatea constituie unul din leitmotivele liricii indianului Tagore: Tu m-ai făcut nemărginit, aceasta este bucuria ta. Acest caliciu fragil neîncetat îl golești și neîncetat îl umpli din nou cu viață proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
părțile Nu aici ! nu aici ! undeva în altă parte ! O, nouri de lebede, în astă seară ,,Am auzit pretutindeni aceași bătaie răzvrătită de aripi, Iarba, și orice plantă băteau din aripi în pământul-cer Și milioane de semințe își deschideau sub țărână aripa lor de lebădă ! Văd azi cum colinele și pădurile Călătoresc, pe aripi înflăcărate libere, Din țărm în țărm, din necunoscut în necunoscut ! Și tenebrele tremură, strigând înnebunite către lumină Pe aripile palpitante ale astrelor-lebede ! Aud chemări după chemări ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ploaie, întîrzia să apară. Ar fi fost mai înțelept să-și găsească adăpost. Oricum, înaintarea era anevoioasă. Abia dacă aduna doi-trei pași avans, cînd furtuna uscată îl trîntea la pămînt cu o forță căreia nimic nu i se putea opune. Țărînă ridicată în văzduh îi intra în ochi și în gură, iar părul răvășit era îmbîcsit de scaieți. Numai ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară. Și, dintr-o dată, blestemul s-a prăvălit ca o avalanșă peste lume. Limbi de foc căzură
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
toate „investițiile”, nepreavând cine știe ce multe „lucruri sfinte”!. Când cauți un prieten, privește-te mai întâi bine pe tine însuți! Cel care a petrecut un timp prin demnități înalte, la coborârea pe pământ, printre oamenii de rând, simte arșița usturătoare a țărânii uitate o vreme... Profesore, dacă cei cărora le vorbești în cuvinte „meșteșugite” nu prea te ascultă cu atenție, de vină nu sunt ei! Visul-taină ce ne leagănă pe aripile somnului, ne ajută să înțelegem câte ceva din viața cea de toate
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
dragostea nelegiuită. O singură dorință o stăpânește: să vină Oreste, să aducă salvarea; gândul neîmplinirii actului justițiar o umple de revoltă, revoltă îndreptată împotriva zeilor înșiși: „De-o fi ca răpusul meu tată Sărmanul să zacă pe veci Morman de țărână și colb Și ucigătorii să fie Scutiți de pedeapsa dorită, Să piară din lume rușinea, Să piară credința în zei!” Ultimul vers, care probabil a impresionat mult mai mult publicul de atunci decât pe cititorul/spectatorul de azi, își găsește
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
calitatea de părinte al copilului victimă. PORUNCA A VI-A “Să nu ucizi!” (Ieș. 20, 13) Scurt și concis, aidoma căderii unei lame de ghilotină! În fapt, atât cât trebuie pentru a impune importanța unei porunci. “Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie.” (Facerea 2, 7). Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute, de la atom până la cea mai mare planetă care gravitează în
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
să fie soț, tată, bunic, bucurii firești și de înțeles. Luarea puterii de către PCR s-a făcut în numele luptei de clasă și al creării omului nou, cu o teorie economică aberantă: Colectivizarea la o populație de 80% țărani, cu lichidarea țărânilor muncitori, întreprinzători - chiaburii, a demonstrat că e inutil să muncești, mai bine furi de la IAS, CAP, prin extensie, fabrica, oraș. Omul nou, reprezentat de activiști, scursuri, analfabeți, hoți, demonstra clar ce făcea popa - activistul, nu ce spune el, invers decât
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
când visu` ajunge aici, pe onoarea mea. Tremur, mă ia cu un tremur de numa-numa, parcă bag degetele la priză. Da` mama nare nici pe dracu`, sare și-l ia în brațe, și-l pupă pe obrajii ăia plini de țărână și de alte alea, mișcătoare, nu-ți mai zic, că văd cum te pregătești să dai la boboci, da` să te ții, drăcie, că nu mai e în stuf, gata cu stufu`, a dispărut ca la coperfild, e în bucătăria
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
atenția asupra acelui aspect), este și va fi pură realitate, una încinsă, metalică, tensionată până la limita rezistenței, plină de adrenalină și de spumele cailor, cu siguranță că unii dintre acești cavaleri (îi arătă cu degetul) își vor lăsa mațele în țărână, sub ochii spectatorilor excitați. Pun pariu că mulți dintre ei simt o vascularizare puternică atunci când lancea intră în carne, după ce străpunge platoșa. Acum este soare, amice, însă un pic mai târziu - o să vezi că am dreptate, nu dau greș atunci când
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să încheie un iluzoriu pact de neagresiune și respirația deveni sacadată, pentru a nu bomba mult prea mult pieptul. Curios, dar peretele acela îl fascina. Înainte de a închide ochii, și-o imagină pe Amalia în doliu, presărând o mână de țărână peste sicriul acoperit, ștergându-și nasul cu o batistă mare, albă, și aruncând ocheade preotului grăbit. Vru să înjure din nou, dar pereții făcură în așa fel încât să se apropie cât mai repede unul de celălalt. Se auzi un
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pe care le-am citat în cele două „tabele cronologice”, precedând, primul, ediția din 1968 a poemului Cimitirul Buna-Vestire, al doilea, ediția din 1970 a celor două grupaje de „proze” Ce-ai cu mine, vântule? și Pe o palmă de țărână. Mapa cu paginile antologiei am pierdut-o, împreună cu o viață, cu cărțile, cu fișele și cu toate lucrările adunate ca fiind necesare unei existențe civilizate, în nisipurile apartamentului în care am locuit până la 4 martie 1977. Articolul acesta aș dori
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
optând pentru calea ușoară a unei anume tradiții de succes autohton - remarcate de altminteri și în prefață - în care capii de serie au fost deja stabiliți: Gabriel Garcia Márquez, Ștefan Bănulescu sau Mircea Cărtărescu. Se așezară, după ce neteziseră cu palmele țărâna călduță, măruntă ca un mălai. Înainte să închidă ochii, Repetentu avu timp să vadă cum, dintre pleoapele lipite ale lui Foiște, care sta întins pe spate, se scurgeau lacrimi grele, ce străbăteau obrazul roșcovan, șerpuiau pe ureche și cădeau în
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
călduță, măruntă ca un mălai. Înainte să închidă ochii, Repetentu avu timp să vadă cum, dintre pleoapele lipite ale lui Foiște, care sta întins pe spate, se scurgeau lacrimi grele, ce străbăteau obrazul roșcovan, șerpuiau pe ureche și cădeau în țărâna de sub urzici, scoțând un sfârâit de picătură de ploaie în pulberea fierbinte a unui drum. Repetentu închise ochii. Auzi vocea veselă a lui Foiște, contrastând cu lacrimile și cu chipul înnobilat de apropierea morții. - Mai ții tu minte când erai
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
artiștilor, la cimitirul deschis după cutremurul din '77, la Străulești. Ion Nicodim nu a plecat dintre noi bătrân, ci a fost retezat în plină voltă artistică pe care o deschisese din nou peste o Europă, mai ales de sensibilitate latină. Țărâna să-i fie ușoară! Țărâna a fost tema principală a ultimului deceniu din creația marelui artist. Un nucleu de lucrări dedicat țarinei a plecat dinspre Muzeul Agriculturii din Slobozia (2000), s-a amplificat și s-a înnobilat la Curtea Brâncoveanului
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
cutremurul din '77, la Străulești. Ion Nicodim nu a plecat dintre noi bătrân, ci a fost retezat în plină voltă artistică pe care o deschisese din nou peste o Europă, mai ales de sensibilitate latină. Țărâna să-i fie ușoară! Țărâna a fost tema principală a ultimului deceniu din creația marelui artist. Un nucleu de lucrări dedicat țarinei a plecat dinspre Muzeul Agriculturii din Slobozia (2000), s-a amplificat și s-a înnobilat la Curtea Brâncoveanului de la Mogoșoaia (2003), apoi a
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
de varii fragmente. Dar liantul, la propriu și la figurat, al etapelor creației lui Ion Nicodim, de la inimile de chirpici înălțate pe herme conice, la cartea de pământ dedicată lui Cioran, până la chivotul cu coconi, este, pentru marele artist, lutul, țărâna lipită de paie tocate, chirpiciul pe care Nicodim l-a titularizat în tabelul alchimic al artelor contemporane.
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
așa de greu să umblu cu pasul pe pămînt" (La zece ani). Contaminat de uranismul priveliștii contemplate, își alcătuiește un discurs grandilocvent, cu imprevizibile, neliniștitoare secvențe ale unei fastuoase degradări . Luceafărul își coace copitele de flacără în craniul său de țărînă, văpaia firii sale se depune în vulturi, căpățîne reci de somn îi cresc din trunchi, genunchiul îi calcă sufletul pe piept, în timp ce în pietre se nasc mări nemuritoare, din cerul românesc izvorăște un vin tăcut, roșu-galben aidoma păunilor. Aparent, materia
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
a ediției de față, Radu Cosașu devine categoric: "A murit la Leningrad nepotul lui Fiodor Mihailovici Dostoievski, ultima rudă rămasă în viață a bătrânului diavol - Andrei Dostoievski, om la 59 de ani, inginer și profesor la Universitatea orașului, fie-i țărâna ușoară ! Un ziarist repede de mână scrie însă că prin moartea acestuia, neamul marelui scriitor rus se stinge. Oare ? Formal, frunzărind arborele genealogic, așa o fi - expresia rămâne însă urâtă, inexactă și prea pesimistă. Dostoievski nu are neamuri - ca prăvăliașii
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
maestrului a fost tristă, ca toate muririle. Ajunsese o umbră, o rămășiță de om, atît cît îi trebuie distincției ca să aibă prin ce să se exprime. Singure, înălțimea, fruntea generoasă și ținuta dreaptă îi rămăseseră aceleași, prefigurînd însă "mîna din țărînă", dar eu nu-mi dădeam seama de aceasta, confundînd realitatea cu speranța... Îl vizitase peste vară poetul suprarealist Ștefan Roll, dintr-un impuls pe care încă nu-l pot desluși în determinările lui. L-a rugat să iasă în grădină
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
iese din baie. Sicriul din baie Antena tv se scurge în direcția răsăritului, odată cu refluxul apei din țevi. Aksinya se șterge potolit la fund, refugiindu-se apoi nervos, ca de fiecare dată, pe capacul de wc. Aruncă un pumn de țărână peste sicriul din baie și se uită ca și cum ar aștepta să învie ceva - o afinitate stranie pentru frații Zeiss, probabil, sau pentru arta fotografică. Tremură un pic și se ghemuiește în liniște sub chiuvetă. Robinetul picură un clocot, un vârtej
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
de peste zi înțărcată de așteptări, îmi doresc ca lumina să-mi dăruiască vise iar întunericul drumuri drepte. lacrima să-mi fie coborâș lin și drept spre zâmbetul ce mă-mparte clar în noapte și zi, dimineața să-mi spăl toate țărânile nopții, să intru în zi ca într-o orgă, să sun acolo neașteptat, atingând tot ce se poate atinge, pentru ca rătăcirile mele să vibreze a cântec, sau a vis colorat. seara să-mi adun toate scâncelile, să-mi fac din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
alta de pe vremea zăpezii, dar prea grea i s-a părut că e. în schimb, petalele florilor scuturate, de-abia atârnau pe pământul boltit. nici nu-și imaginase că astfel va arăta umbra lui îngropată, ca o piatră răsărind din țărână poroasă și cumva umflată, aspirând cu nesaț lumina. dacă-i era mai bine fără ea? n-ar știi să spună, nici nu dorea. greutatea îi scăzuse, dar nu asta conta, ci felul în care pășea, desprins de tot și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
înecată-n zerul vremii, suflec sufletul, subtil mi-l rostogolesc de-a lungul iernii, subțirică, temătoare, aurită, ca o geană de lumină dispărută-ntr-o clipită. caii din copilărie vin pe înseratul vieții, în trap tandru, îmi dau ocol, răscolesc țărâna curții, de rămâne-n urma lor semnul unui tâlc ascuns ce-i înscris adânc în mine chiar de pasul lor domol. hrană dulce-amară ce frumos cu privirea mă alini, cât senin e în înaltul din iris, ce soare lichid îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și de la Timișoara la Alba-Iulia; au prețuit-o și respectat-o importante personalități ale culturii noastre contemporane, au stimat-o studenții ei italieni și români și, cu toate acestea, s-a dus discret să se odihnească puțin... Să-i fie țărâna ușoară și amintirea neștearsă!
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]