887 matches
-
fac oameni ? Ce, el cu acest geamantan de bani nu s-ar face om? și se văzu cu nevasta și cu cei trei copii pe un transoceanic, alunecând pe ape, spre țara fericirii. Toți erau îmbrăcați în alb, nevasta lui, țăranca lui de acolo din sat, într-o rochie de crep-saten, foșnind ușor în bătaia vântului, cu decolteurile largi ca demoazelele din lumea mare, și copiii-ăștia cu băști bleomaren și uniforme albe de marinari, și el la fel, într-un
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
de bănci înclinau copacul într-o parte și-n alta, ca la un cutremur. Soneria țipă ca un strigăt deschise buimac ușa „nenea îmi dai și mie 50 de bani ?” zice un puștiulică vrând să intre în ramă Doar sânii țărăncii respirau adânc pacea izvorâtă din istoria îmbrăcată decent , cu picioarele goale cu ía curată cu busuiocul în păr cu dimineața proaspătă refugiată în atelierul din mijlocul orașului bucuria plângea cu petale violet culorile țâșneau din degetele sale... doar sânii țărăncii
ATELIERUL de TEO CABEL în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351111_a_352440]
-
țărăncii respirau adânc pacea izvorâtă din istoria îmbrăcată decent , cu picioarele goale cu ía curată cu busuiocul în păr cu dimineața proaspătă refugiată în atelierul din mijlocul orașului bucuria plângea cu petale violet culorile țâșneau din degetele sale... doar sânii țărăncii respirau adânc... într-un tablou răzvrătit ca un câine fidel doar stăpânului. Referință Bibliografică: Atelierul / Teo Cabel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 695, Anul II, 25 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Teo Cabel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ATELIERUL de TEO CABEL în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351111_a_352440]
-
zâmbit cald. Era un zâmbet cu gust de mezeluri... Afară, plouă, ceață, talanga burlanelor s-aude șoptit și melancolic, grădini, pomi, liliac rezonând din depărtare, iar la „Telefoane” în față - giocei. Ghiocei și viorele. Vânzători - țărani ponosiți, nebărbieriți, întunecați. Sau țărănci cu broboadă neagră, haine ponosite, deloc preocupate de înfățișarea lor; câteodată erau și țigănci, ghemuite în zăpada primăverii, lângă ziduri, la margine de trotuar. Dădeai un bănuț, luai buchetul gingaș-suav și rămâneai cu un gust amărui. Revăd cu ochii minții
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
de vreme, ruptă pe la colțuri, împăturită și zimțuită la margini, citită și răscitită pe „fâșii”, iată de ce m-am gândit s-o încredințez paginii virtuale, un fel de sipet modern și inedit, cu bătaie în timp pentru cunoașterea gândurilor unei țărănci cu nici patru clase și cu multe, prea multe „rateuri” la activ, neîmpliniri care i-au mâncat și scurtat viața. P.S. După ce am luat această hotărâre m-am trezit într-o dimineață împlinit. Un copil, în vis, citea pe internet
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]
-
venea a crede că ne cânta Orchestra Armatei, că în spatele mesei noastre stăteau câte un picolo și un ospătar în uniformă cu șireturi și pampon negru, care-i trimitea pe tineri să „execute” solicitările mesenilor. Mă uitam la mama, singura „țărancă”, la propriu și la figurat, care a refuzat costumul doamnesc, pe care mirii voiau să i-l cumpere. A pus condiția că dacă n-o lasă cu straiele ei de sărbătoare, nu vine la nuntă. Tata, sub pretextul că a
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]
-
sunt cărbune aprins care se usucă de dor, cât timp se mai frământă câte o horă românească pe undeva, se mai bate coasa pe boatcă, se mai seceră și se mai macină la vreo moară cu ciocănele, mai trece pasul țărăncilor prin loturi, al ciobanului în urma oilor rărite nu de lupi ci de veacul internetului. O asemenea artistă, unde este când nu este, unde pleacă, dacă pleacă?! E o dragă artistă a cântecului numai din duh! A frumosului numai din sfânt
ANGELICA STOICAN. ARTISTĂ A CÂNTECULUI NUMAI DIN DUH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354978_a_356307]
-
carte scumpă, trebuie să inventezi activiști idealiști marxiști și securiști de omenie, sau că ai fost dezvirginat de o securistă, iar perspectiva de a fi tradus aduce naratorial perspectiva canonică occidentală despre români, ca neam de nimic, ale cărui femei țărănci muncitoare la oraș meritau a fi bombardate și sfârtecate la 4 aprilie 1944 chiar sub pretext că te-au excitat feromonic, că nu se sesizează nimeni de o așa mai mult decât ploconire dinaintea inamicului terorist până la genocid. Rău se
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
de 23 de ani!), zice, de două ori pe an plec la munte, singură...câte o săptămână...fără soț, fără fată. Am și eu dreptul la liniște!” Stau și mă uit, minunându-mă, la ea. În liceu era “cea mai țărancă“, dar a avut ambiția să fie nora directoarei...și l-a prins pe fiul d-nei, imediat după divorț, debusolat...și i-a făcut o fată. Nu știu dacă ar trebui să o invidiez sau să o compătimesc. Din exterior, e
DE CE PLÂNG OAMENII? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356761_a_358090]
-
umăr în loc de rămas bun. S-a ridicat ca un abur, s-a dus cu tot cu povara păcatului spus . Aici îmi vine în minte poezia Vedenia a lui Marin Sorescu din volumul La Lilieci , un magistral tablou de viață sătească în care țărăncile, la istorisirea lui Lungu, căruia i se arătase Dumnezeu noaptea în pătul, pe când asculta rumegatul vitelor și sta așa în capul oaselor , nu se prosternă, nu bat mătănii, ci-l trag de mânecă pe fericitul care a avut norocul să
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
Ecaterina Capră - născută Buică). Printre instituțiile antologate se regăsesc: biserica/bisericile, școala, primăria, căminul cultural. Tot în această parte, autoarea evocă obiceiurile și tradițiile specifice zonei. Multe dintre pasajele-evocare, colorate cu penița sufletului, amintesc de pânzele grigoriesciene (Car cu boi, Țărancă voioasă, Țărancă din Muscel) sau de descrierile satului românesc din operele lui Rebreanu, Slavici sau chiar ale lui Ion Creangă. Acest lucru denotă că, pe lângă fundamentul său istoric și monografic, lucrarea de față are și un profund caracter literar-eseistic, tabloul
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
născută Buică). Printre instituțiile antologate se regăsesc: biserica/bisericile, școala, primăria, căminul cultural. Tot în această parte, autoarea evocă obiceiurile și tradițiile specifice zonei. Multe dintre pasajele-evocare, colorate cu penița sufletului, amintesc de pânzele grigoriesciene (Car cu boi, Țărancă voioasă, Țărancă din Muscel) sau de descrierile satului românesc din operele lui Rebreanu, Slavici sau chiar ale lui Ion Creangă. Acest lucru denotă că, pe lângă fundamentul său istoric și monografic, lucrarea de față are și un profund caracter literar-eseistic, tabloul scrierii în
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
a încântat. Ea a apărut și în „Biblioteca pentru Toți” ceea ce era aproape de necrezut pe atunci. Lucrarea a avut și meritul de a fi inedită și de a fi curată, cu texte de la un singur informator. De la mama mea. O țărancă analfabetă foarte hărăzită și cu o memorie funambulescă. Știa să culeagă, să adune. Ea a fost o culegătoare, iar eu un înregistrator, într-un fel. Deci am debutat ca folclorist. Asta mi-a pus oarecum amprenta sau pecetea pe felul
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
mamă frumusețea absolut necesară a omeniei prin gingașa stăruință de zi cu zi a bunătății ei. A murit draga de ea când eu eram doar un năpârstoc, dar o văd și astăzi cu ochii minții cum era în realitate: o țărancă micuță de statură, frumoasă, blândă și atât de bună la inimă, încât nimeni nu ieșea din căsuța ei fără ca ea să-l omenească din puținul material și din belșugul sufletesc cu care o înzestrase bunul Dumnezeu. Îndeosebi feluriții cerșetori simțeau
NEOMENIA ŞI NERUŞINAREA – DOUĂ DIN REALIZĂRILE DE HARAM ALE POSTDECEMBRISMULUI ROMÂNESC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368886_a_370215]
-
te umple mai mult Duhul Sfânt de El Însuși. M-a întrebat odată, cineva, dacă nu mi-e rușine de mama mea, pentru că eu sunt magistrat iar ea, în loc să se îmbrace ca o doamnă de la oraș, se îmbracă ca o țărancă și poartă batic în cap. I-am răspuns că mi-e rușine de cei care ne conduc azi țara, care se îmbracă cu corupție și care nu poartă nimic în cap. Cu mama mea mă mândresc, deoarece ea mi-a
VI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369530_a_370859]
-
sterilă miroase a ghetou a efluvii bahice clor cloroform femeia beată își caută parteneri pe care să verse refulări băiatul care mătură străzi scurmă în gunoi discret aprinde fericirea edulcorată care ține cât un muc de țigară întoarsă cu spatele la caldarâm țăranca bătrână își face cruce înodând baticul de două ori scrie în caietul mototolit surâzând cald pe asfaltul rece departe de piața zgomotoasă unde se vinde orice diminețile orașul respiră prin clădirile imense părinți împing cărucioare cu prunci luminoși din reclame
HISTRIONI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368186_a_369515]
-
osândește trupul și așa bolnav... Și când vin, vin să rămână, în mental să le imprim, Vin din stocul fără normă să le-nritm și să le-nrim, Din comoara nepăzită din seifuri, conturi, bănci, De la Dumnezeu dictare spre țărani și spre țărănci, Spre români cu vorbe simple și spre simpli cărturari Ce păstrează limba pură în registru-i de zidari Ce-au zidit altar de doină, de baladă și poem De se tem și anglofilii și latinii toți se tem... Cu franțuzii
CUVÂNTUL DE DUPĂ CUVÂNT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353513_a_354842]
-
ales față de intelectualitatea comunei. Doar nu eram numai eu venit la școală ca profesor. Sunt trei școli, plus o seamă de intelectuali la C.A.P. și I.A.S. - Și nu ți-ai găsit acolo nicio profesoară sau, eu știu, vreo țărancă mai drăguță să-ți faci și tu o prietenă? - Mamă, dar orașul era la douăzeci de minute cu autobuzul. Acolo era și marea, plaja, lume din toată Europa, mai ales venită la tratament în tot timpul anului. Erau cele mai
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
o plăcuță descriptivă sub un tablou cu nume, titlu, dată și loc al surprinderii întâmplării( peisajului). Nimic fulminant, doar liniștea acestui rezultat de trecere a vieții. În Nimfa pe nufăr ( și titlul cărții), în ultimele momente de viață, o bătrână țărancă gândește lucid privind lucrurile din jur, pachetul de lumânări, pantofii noi, oglinda acoperită. Aude zgomotul mutării mobilelor, înjurăturile bărbătești, repetițiile bocitoarelor, dar mintea i se fixează pe sapa ei dragă, specială, acum agățată într-o creangă de măr. În tinerețe
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
urmeze, pentru că îi plăceau mașinile și o studiase și tatăl său. Dar mai putea să facă o vizită la nevestele prietenilor săi căsătoriți. Cum era Elena, soția lui Andrei, vopsitoare la „Steagu Roșu”. Femeia brunetă, cu părul scurt, tipul de țărancă harnică, bărbătoasă, bine făcută, nici slabă, nici grasă era acasă și ca de obicei se plângea. Andrei era un bărbat frumos, brunet, cu fața de actor de Hollywood, de statură medie. Era foarte harnic și muncea foarte mult pentru că provenea
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
le unea pe toate într-un destin comun: 1916. Observam de aproape crucile, sub ploaia deasă, în vântul ce bătea disperat. Aplecată asupra unei cruci, am simțit pe umăr atingerea timidă a unei mâini. Am tresărit. Lângă mine stătea o țărancă, purtând pe braț un paner încărcat cu coșulețe din răchită în care, înfipte într-o bucată de mușchi de pădure, lâncezeau, botezate de ploaie, câteva flori de iarnă încadrate de ramuri ciuntite de merișor. - Cum m-ai speriat! Cine ești
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
pluti rătăcitor pe valuri și are impresia că întinerește în ciuda trecerii anilor. În poezia “Cântec sicilian” este impresionat de pădurile de portacali ale Siciliei și de idila care se înfiripă între un contadin și o contadină, « un țăran și o țărancă. » În pastelul « Pe coastele Calabriei « este descris un piesaj nocturn, când vaporul înaintează pe luciul fosforescent al apei, sub lumina lunii care plutește lin pe cer. În partea stângă întunericul nopții pare străpuns de stelele aruncate spre cer de bătrânul
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
că lumea a scăpat de un răufăcător. Din dorința de a spori farmecul local și de a îmbogăți limba română, poetul a folosit în scrierile sale cuvinte italienești, dar care nu au intrat în vocabularul limbii române: contadin „țăran”, contadină „țărancă”, granite „sirop rece”, gelate „înghețate”, veturin „vizitiu”. În opera lui Vasile Alcesandri, Italia este țara portocalilor și a mărilor nesfârșite, a palatelor somptuoase, a galeriilor de artă și a spectacolelor de operă, a unor peisaje paradisiace, a dragostei și a
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
satul nostru veneau la cules, veneau și din alte localități, chiar și din alte județe, de pe la șes, de prin județele Botoșani sau Iași. Era vremea unui fel de El Dorado al câștigurilor frumușele, dar cu destulă trudă. Venea lume pestriță, țărănci îmbrăcate sărăcuț, în rochii de monton, țigănci, puradei de prin Moldovița sau Vama. O lună de zile cei de departe dormeau pe unde apucau, prin cabane părăginite, prin poduri de grajduri, chiar pe cetină, la rădăcinile copacilor. Mâncau ce găseau
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
unui obraz necontenit tânăr, ochii adumbriți de gene oltenești lungi, gura cu un poem al adolescenței, glasul parfumat și învăluitor savant, capabil de nuanțări simfonice, sunt învăluite pe scenă într-un halou fascinant care trimite la chipul de icoane al țărăncii pictate de Nicolae Grigorescu. Am fost, recunosc, bucuros să o salut atunci exploziv, să mă bat cu birocrația „Electrecord”-ului pentru primul ei disc, ce avea să apară și el în aceeași vreme cu discul pe care fusese înregistrată o
MARIA DRAGOMIROIU. CONCERT ANIVERSAR ŞI CARTE IMPRESIONABILĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353238_a_354567]